Multe paciente cu cancer mamar își schimbă diametral alimentația după aflarea diagnosticului – iar principalul aliment care cred că le ajută să contribuie la vindecarea cancerului este sucul proaspăt stors de sfeclă roșie.
Însă prevenția și vindecarea cancerului sunt două realități complet diferite.
Prevenția se adresează unui organism sănătos pe care vrem sa-l menținem sănătos prin alimentație sănătoasă, sport, somn de calitate, lipsa fumatului, evitarea consumului de sucuri răcoritoare și alcoolice sau consumul lor rar și în cantități foarte moderate – și asa mai departe.
În cazul unui organism sănătos, studiile demonstrează că aportul de fructe și legume proaspete, cereale integrale și leguminoase și de diverse semințe și sâmburi cruzi susține prevenția cancerului. Nu asigură, susține.
Vindecarea se adresează unui organism afectat pe care vrem să-l însănătoșim – iar aici ne lovim de:
- tipul de celulă malignă – care poate fi extrem de diferit de la o tumoră la alta – deci, dragi paciente, înainte să vă dați sfaturi de alimentație și de stil de viață de la unele la altele, fie învățați să vă interpretați imunohistochimiile și examenul histopatologic ca să fiți sigure că suferiți de aceeași boală, fie ascultați recomandările medicilor care se ocupă de tratamentul dvs. oncologic
- posibile limite genetice, și
- limite generate de cât de nociv a fost stilul de viață înainte de diagnosticul oncologic (alte boli și tratamente asociate)
Impactul anticancerigen al sfeclei roșii este promovat pe baza conținutului mare de antioxidanți (betanină, izobetanină și esteri ai acidului ferulic) (1). Dar faptul că efectul obținut prin administrarea unei substanțe într-o celulă sănătoasă sau malignă într-o cutie Petri este același cu efectul obținut in vivo prin administrarea aceleiaşi substanţe unui organism viu afectat de cancer este doar o presupunere.
Faptul că aportul de suc de sfeclă roșie susține vindecarea este o bună intenție dată de la o pacientă la alta, așa cum ne jucam când eram mici telefonul fără fir, nefiind demonstrat nici de realitatea clinică, nici de literatura oncologică actuală (2).
Ar fi minunat dacă ar fi atât de ușor să vindecăm cancerul, dar luptăm cu un tip de celule extraodinar de adaptabile, cu o capacitate de supraviețuire izvorâtă direct din întreaga noastră evoluție celulară.
De exemplu, deși există studii realizate in vitro care demonstrează că betanina are potențial citotoxic comparabil cu al doxorubicinei (3), aportul de antioxidanți in vivo pe parcursul chimioterapiei este descurajat, deoarece acești antioxidanți protejează atât celulele sănătoase cât și celulele maligne, scăzând eficiența tratamentului (4).
Cu toate acestea, când vine vorba de nutriție oncologică, există un alt motiv principal pentru care sucul de sfeclă roșie nu ajută cu nimic vindecarea cancerului:
Sfecla roșie este foarte bogată în glucoză – nutrientul preferat al celulei maligne
Celula malignă „absoarbe“ din sânge mult mai multă glucoză decât orice celulă normală ar putea să o facă vreodată – fiind o veritabilă gaură neagră ce absoarbe glucoza masiv din orice sursă posibilă (5) – pentru că o folosește pentru a obține energia și biomasa necesare proliferării accelerate.
Iar glucoza nu se găsește numai în zahăr, sfecla roșie având un conținut mediu de 7% glucoză direct folosibilă de către celula malignă pentru supraviețuire și proliferare.
Și vorbim de 7 g glucoză în 100 g de sfeclă crudă, cu toate fibrele în ea. Iar dacă stoarcem 300-500 g sfeclă, aducem simplu și mult mai rapid absorbabil (din cauza lipsei fibrelor din suc) aproximativ 20-30 g de glucoză per pahar de fresh de sfeclă – un adevărat ospăț pentru celula malignă.
Otto Heinrich Warburg a demonstrat în 1924 că celulele maligne folosesc glicoliza în locul fosforilării oxidative în ciuda prezenței oxigenului în celulă, motiv pentru care a primit premiul Nobel.
Deci știm de ceva ani că celula malignă nu se hrănește cu proteină animală și că pH-ul scăzut din celula malignă este un efect secundar al funcționării lactat-dehidrogenazei, nu cauza cancerului. Iar dacă tot dezbatem cum să facem câinii să nu mai latre în loc să vedem ursul la care latră contracarând efectul în loc să tratăm cauza, boala se agravează, nu se vindecă.
Și – în plus pentru a-și demonstra capacitățile de supraviețuire și adaptabilitate maxime – celula malignă se comportă precum un cameleon, având capacitatea de a-și procura biomasa necesară proliferării folosind glucoza din orice sursă disponibilă în glicoliza aerobă (efectul Warburg = proliferare), alternativ cu capacitatea de a nu mai face asta la nevoie (efectul Crabtree = supraviețuire prin oprirea temporară a proliferării) – fapt ce complică masiv tratamentul cancerului (6).
Astfel, dacă luăm în calcul faptul că antioxidanții conținuți de sfecla roșie sunt esențiali pentru prevenția, nu pentru vindecarea cancerului și faptul că sfecla roşie este extrem de bogată în glucoză – nutrientul preferat al celulei maligne –, sucul de sfeclă roșie încetează să mai fie panaceu.
Desigur, acest lucru nu înseamnă eliminarea sfeclei roșii din alimentația bolnavului oncologic, ci consumul ei cu moderație: 50-100 g salată din sfeclă coaptă de câteva ori pe săptămână sau mai rar, tăiată rondele sau asezonată, după gustul și preferințele fiecăruia, cu: hrean, ulei de in sau măsline și lămâie sau puțin oțet.
Studii citate
(2) Seifried HE et al. The antioxidant conundrum in cancer, Cancer Research, 2003,15: 4295-4298.
