Sunt nutriționist Diana Artene și – înainte să discutăm despre cum e cu „dieta Copy / Paste“ și ce impact are asupra slăbitului tău – vreau să te întreb:

– Vrei să slăbești?

Poate încă vrei, poate ai renunțat, poate ești în perioada în care îți iese perfect. Sau poate nu ți-a ieșit niciodată pentru că ție îți place să mănânci mult și bun. Și dietele par un calvar… din ce ai auzit de la alții. Un chin inutil – cine te iubește te iubește și așa. Nu-i așa?

– Totuși, vrei să slăbești?
– Și, dacă vrei, vrei așa și așa sau vrei pe bune?

Foarte multă lume consideră această întrebare retorică. „Bineînțeles că vreau să slăbesc! Toată lumea vrea să slăbească!“.

Totuși, statistic, în maximum 2 ani de la începutul unei diete, lumea recâștigă toată greutatea pierdută în timpul dietei și, tot statistic, se apucă de dietă – aceeași sau una nouă, mai comodă sau mai drastică.

De aceea, dacă nu-ți pui această întrebare înainte să începi (sau măcar înainte să renunți) și nu găsești un răspuns suficient de clar și de specific, la greu, vei continua să te comporți pe pilot automat, așa cum te comportai înainte să decizi prematur că vrei să slăbești.

Când riști să presupui că vrei și te apuci prematur de dietă, asumi că soluția este undeva în afara ta:
– în stratosferă,
– în conjuncția dintre Marte și Uranus prezentată de dimineață la horoscop,
– în ingrediente magice,
– în ceaiuri, pastile sau medicamente care-ți „cresc“ metabolismul,
– în evitarea uneia sau a altei întregi categorii de nutrienți,
– în număratul de calorii ş.a.m.d.

Doar că metabolismul nu este nici lucrul abstract pe care îl reglezi bând ceai, nici lucrul unic de reglat când vine vorba de grăsimea ta.

Chiar și dacă nu vrei decât să slăbești și nu-ți pasă ce slăbești atât timp cât slăbești ceva, orice, metabolismul tot nu devine un concept abstract.

Simplist, metabolismul nu este ceva menit să te ajute să slăbești sau să te îngrași, ci o serie de reacții biochimice menite să servească organele tale interne:

1. să aibă acces la nutrienți când te înfometezi (prin blocarea accesului sau catabolizarea efectivă a masei musculare ca sursă de nutrienți pentru organele interne) și

2. să nu fie inundate cu nutrienți când te supraalimentezi (prin direcționarea rapidă a excesului de nutrienți la țesutul adipos).

În lipsa înfometării sau a supraalimentării, metabolismul tău hrănește liniștit organele interne, apoi celulele musculare active și apoi – dacă mai rămâne ceva – țesutul adipos.

Totuși, singura variabilă din metabolism care poate fi crescută sau scăzută este masă musculară – ciuca bătăilor metabolismului tău, singurul aspect metabolic capabil să te salveze și singurul complet fără protecție. Asta pentru că grăsimea are o armată de adipokine ca protecție personală, armată capabilă să te lovească unde te doare mai tare: în centrul de foame din hipotalamus.

Motivul pentru care spuneam că metabolismul nu este nici abstract, nici unicul lucru esențial în slăbit este că – în lipsa unei boli – aceste reacții biochimice nu pot fi controlate comportamental, ele se întâmplă spre binele organelor interne oricum te-ai comporta alimentar.

Slăbitul este doar consecința unui comportament ca răspuns la o stare corporală sau mentală generată de un trigger.

Iar comportamentul tău este controlat de zone inconștiente din creierul tău, menite să te ajute să supraviețuiești, nu să slăbești, aflate mână-n mână cu armata de adipokine secretate de țesutul gras.

Pe românește, atât timp cât triggerul există, poți să-ți ignori starea corporală sau mentală – pentru că presupui că vrei să slăbești – dând Copy/ Paste o dietă peste comportamentul tău alimentar și să speri că vei ajunge la consecința dorită.

Poți să te lupți cu ține însuți, poți să încerci să eviți triggerii, să lipsești de la petreceri și să te faci că plouă când ești invitat la mese de afaceri sau în vizită la prieteni.

Doar că, atunci când există un trigger care generează o stare corporală sau mentală care te duce la un comportament care îngrașă și tu doar dai Copy/ Paste peste una dintre zalele acestui lanț, obții:
– tulburări de somn,
– stres,
– scăderea imunității,
– scăderea metabolismului
– și creșterea procentului de grăsime corporală și viscerală +/- slăbit prin deshidratare și pierdere de masă musculară.

Dacă doar presupui că vrei să slăbești, vei fi mulțumit: mușchii atrofiați intră în haine de măsuri mai mici.

Doar că faza cu măsurile mai mici se întâmplă doar până când armata generată de grăsimea ta o să preia controlul distrugându-ți capacitatea de percepție a sațietății, scăzându-ți capacitatea de percepție a plăcerii pentru a consuma mai mult și ascuţindu-ți simțurile pentru a nu te putea focusa pe altceva decât pe mâncare.

Dacă vrei cu adevărat să slăbești, trebuie să înțelegi nu numai cum funcționează metabolismul, cât și triggerii non-alimentari care-ți pot genera starea coporală sau mentală care te duce la un comportament care îngrașă.