În acest articol nu vreau să vorbesc doar despre dieta Dukan, ci despre dietele ketogenice cu aport de carbohidrați foarte scăzut în general (cunoscut fiind faptul că cele vehiculate a fi mai „eficiente“ sunt cele hiperlipidice cu aport de carbohidrați de 30-maximum 50 g/zi și cu aport scăzut de proteine).

Meta-analizele studiilor diverselor variante de diete arată că, deși pe termen scurt par să aibă efecte diferite, pe termen lung sunt de fapt aceeași Mărie cu altă pălărie: toate duc la aceeași inflexibilitate metabolică ce îngrașă rapid de la prima abatere (1).

Dietele ketogenice se bazează pe premisa că, dacă elimini carbohidrații din alimentație, slăbești. Și, pe cântar, chiar slăbești. Dar prima și cea mai importantă întrebare pe care ar trebui să ți-o pui înainte de a începe o astfel de dietă este:

Cât timp crezi că poți rezista respectând o astfel de dietă cu religiozitate?

Pentru că, oricât de contradictorii ar fi rezultatele diverselor studii, și oricât de mare disputa între părțile anti și pro diete ketogenice, chiar și aceștia din urmă – care înțeleg ce se întâmplă de fapt în timpul și după adaptarea ketogenică – sunt de acord că acest tip de dietă trebuie respectat ca la carte fără nicio abatere sau te reîngrași, uneori mult mai mult decât ai pierdut.

Dieta Dukan, dieta Atkins sau mai noile planuri de dietă ketogenică hiperlipidică (nu hiperproteică) par uluitor de eficiente începând chiar din prima zi: literalmente, zi după zi, vezi cum dispar kilograme după kilograme, centimetri după centimetri. Pare IN-CRE-DI-BIL! In sfârșit reușești!

Însă, în ciuda acestei aparente eficiențe miraculoase extrem de ușor de marketat, pe dinăuntru te îngrași din ce în ce mai tare cu fiecare kilogram pierdut pe cântar, pentru că arderea de grăsimi este incompletă.

Știu sigur că tu știi – din prima secundă în care ideea de a ține o dietă ketogenică a apărut în capul tău – că te vei reîngrășa după. Probabil că nu-ți păsa, poate vrei doar să fii slab(ă) la întâlnirea de 10 ani după terminarea liceului sau a facultății. Sau poate te-ai săturat să numeri calorii sau indici glicemici care variază-n burta ta mai ceva ca un copil țopăitor pe patul bunicii (2). Vrei o soluție facilă, comodă și supereficientă prin care să vezi și tu ceva în oglindă.

Și știu că o să te ții cu dinții de tine să o ții cât o să poți de mult. Însă motivul pentru care vei vedea în aceeași oglindă cum te vei reîngrășa nu va fi că vei reintroduce carbohidrații, ci pentru că ai început să te îngrași chiar din ziua în care i-ai scos.

Pentru a slăbi grăsime, grăsimea trebuie scoasă din țesutul adipos, introdusă în celula musculară scheletica, trecută prin beta-oxidare, introdusă în mitocondrie, cuplată cu oxaloacetat și arsă în ciclul Krebs. Dar grăsimile nu pot fi arse fără carbohidrați, ci doar redistribuite în alte zone ale corpului tău (3).

Catabolizarea incompletă a grăsimilor în lipsa aportului alimentar suficient de carbohidrați:

• agravează rezistența la insulină a țesutului muscular scheletic (4)
• stimulează autofagia celulelor musculare din ale căror proteine se va hrăni ficatul tău pe parcursul dietei (5)
• scade numărul de celule musculare active și
• crește numărul total de celule adipoase prin transformarea preadipocitelor în adipocite (6).

După ce renunți la dietă, vei vedea cu ochii tăi ce-ți spun eu acum, dar nu te îngrași după dieta ketogenică, ci în timpul ei (7).

Dacă ți-ai pus vreodată întrebarea „Cum slăbesc?“, „De ce nu slăbesc?“ sau alte întrebări contemporane, răspunsul este că insulina este că un bodyguard care nu-ți dă acces la grăsimea de care vrei cu ardoare să scapi.

Și nu te gândi la bodyguardul mătăhălos, cu burtă, care scuipă semințe plictisit la poarta șefului. Ci la un bodyguard gen Bruce Lee – inteligent, alert, superfit, antrenat –, angajatul perfect pe care l-ai suprasolicitat inițial dându-i prea mult de muncă, apoi l-ai ofticat pentru că el muncea de-i săreau capacele să-ți asigure ție supraviețuirea, iar tu acum vrei să-l dai afară.

Dietele ketogenice îl bagă pe Bruce Lee-ul asta într-un concediu forțat, fără plată, aparent permițându-ți accesul la grăsimea de care vrei să scapi.

Pe hârtie, dacă ai eliminat glucidele din alimentație, ai scăpat de bodyguardul de la ușa grăsimii, grăsimea merge frumușel la celule unde – deoarece oxaloacetatul ăsta poate proveni și din proteine – este finalmente arsă ca tu să slăbești.

Totuși, apar trei probleme majore, probleme din cauza cărora te îngrași din ziua 1 de dietă ketogenică:

1. Poți să te îngrași și din proteine.

Organismul uman nu poate stoca proteine, dar poate transforma proteinele consumate în exces în grăsime. Poate stoca glucide ca glicogen, poate stoca grăsime la infinit, dar proteine nu. Proteinele pe care le mâncăm le folosim imediat postprandial:

• pentru a repara ce e de reparat,
• pentru a secreta ce enzime sau hormoni sunt de secretat,
• pentru a le arde pentru energie (unii aminoacizi intrând direct în ciclul Krebs, fără ajutorul glucozei),
• pentru a fi transformate în cetone (câțiva dintre aminoacizi pot fi transformați în corpi cetonici ce pot fi și folosiți de majoritatea celulelor pentru energie), sau
• pentru a fi transformate în acizi grași (alții transformându-se în piruvat, respectiv acetil-CoA – apoi în malonil-CoA și, în final, în acizi grași) (8).

Și stiu că există o căruță de specialiști care consideră că lipogeneza din proteine nu se întâmplă în corpul uman. Doar că la fel ca la popa, ce vedem clinic în compoziția corporală și în comportamentul alimentar al celor ce țin de ceva timp dieta ketogenică îi contrazice din păcate, majoritatea având treptat o adipozitate din ce în ce mai crescută în timp ce masa musculară – și performanța fizică în cazul celor ce fac sport – devin din ce în ce mai scăzute.

O masă hiperproteică și / sau hiperlipidică – cu mențiunea că am scris intenționat hiperproteică întâi pentru că cei mai importanți nutrienți când vine vorba de slăbit de grăsime, creștere în forță și hipertrofie musculară și creșterea performanței sunt proteinele – poate asigura supraviețuirea majorității celulelor în lipsa aportului de glucoză.

Am scris majoritatea celulelor pentru că există și celule umane care nu pot transforma cetonele în energie – celulele hepatice care nu au tioforază și celulele umane fără mitocondrii (eritrocitele adulte care-și obțin energia exclusiv anerob, și singura care poate fi arsă anaerob este glucoza).

Gluconeogeneza comandată de glucagon salvează situația, transformând unii aminoacizi structurali, lactatul din contracția musculară sau glicerolul în glucoză. Și pentru fiecare glucozică obținută așa o să pierzi oleacă de mușchi și de apă, greutatea va scădea yupppy!

Doar că ce obții este îngrășat și pierderea de masă musculară activă.

Obezitatea sarcopenică este consecința directă a lipolizei incomplete asociate dietelor tip ketogenic.

Și nu am nevoie să am dreptate, nu este un debate. Vei vedea asta pe pielea ta.

2. Dietele ketogenice scad greutatea doar prin metabolizarea glicogenului din mușchi.

Mecanismul de adaptare la dietele ketogenice – gluconeogeneza – se întâmplă doar cu consum de ATP (9).

Dar celulele musculare nu au receptori pentru glucagon, ceea ce face ca aportul intramuscular al noii glucoze obținute prin gluconeogeneză sa scadă paralel cu numărul de kilograme pierdute. Este adevărat că la începutul dietelor ketogenice rezistența la insulină scade datorită aportului scăzut de carbohidrați.

Dar, în timp, rezistența la insulină (cea mai importantă cauză de îngrășat fără aport excesiv de alimente) crește la loc, agravându-se într-un mod absolut paradoxal, deoarece glucidele nu sunt singurele chestii care stimulează secreția de insulină:

• și proteinele pot să stimuleze secreția de insulină (fapt extrem de important dacă urmărești hipertrofie musculară)
• și glucagonul stimulează secreția de insulină
• și incretinele (GLP-1, PP, PPY) stimulează secreția de insulină.

În consecință, o parte dintre proteinele tale musculare vor fi folosite pentru a-ți hrăni hematiile și a celule ficatului tău, în timp ce celulele musculare încă active pentru tonus vor fi hrănite din ce în ce mai puțin (10).

3. Prin rezistența la insulină, dietele ketogenice pot crește numărul de celule adipoase chiar și la adulți.

Iar deși glucoză circulantă în sânge provine într-o dietă ketogenică doar din gluconeogeneză, dimensiunea și apoi numărul de celule adipoase încep să crească pentru că li se livrează și glucoza pe care ar fi trebuit s-o consume celulele musculare (11).

Din cauza rezistenței la insulină, nu vei mai arde grăsime, ci o vei depune în celulele adipoase din ce în ce mai mari și mai multe. Slăbirea pe care tu o presupui este de fapt o redistribuire a grăsimii, dublată de un proces absolut incredibil la adult: creșterea numărului de celule adipoase prin transformarea preadipocitelor în adipocite mature.

Deci, pe parcursul dietei ketogenice:

• vei face treptat din ce în ce mai multă grăsime în timp ce scade greutatea totală pe cântar, grăsime pe care o vei depune ectopic în alte zone decât în țesutul gras, în sânge rămânând un exces de nutrienți din ce în ce mai mare din cauza scăderii numărului de celulele musculare care ar fi trebuit să fie hrănite (12)
• și îți poți crește numărul de celule adipoase prin transformarea preadipocitelor în adipocite mature (13)

În dietele ketogenice, arderea grăsimilor începe, dar este incompletă (14).

Da, vei cântări mai puțin după dieta ketogenică, da, vei intra în haine mai mici, dar o vei face pentru că ai supraviețuit „arzându-ți“ glicogenul și aminoacizii din mușchi, grăsimea doar redistribuindu-se din țesutul adipos în sânge, în mușchi sau în organele tale. Iar la cea mai mică greșeală, vei ajunge să te îngrași și din apă, cel puțin pentru că vei avea un număr din ce în ce mai crescut de celule de grăsime (15).

Problema cu dieta Dukan sau cu orice altă dietă ketogenică nu e dacă vei cădea, ci când.

E că și cum te-ai atârna într-o prăpastie de bună voie, atârnând în gol în timp ce te ții cu dinții de un pai.

Formarea de corpi cetonici este un semnal de punere în pericol a organismului, un steag roșu sângeriu care cheamă la arme o întreagă armată de hormoni care să te determine să te oprești.

Iar grăsimea abundentă în dieta ketogenică în sângele tău stimulează secreția de leptină (hormon de sațietate).

Pe românește, după câteva zile sau săptămâni de dietă ketogenică, o să ți se facă o lehamite când vei vedea mâncarea pe care trebuie s-o mănânci că o să începi să mănânci din ce în ce mai puțin. Iar scârba asta va fi memorată adânc în creierul tău, ca să te ia cu rău preventiv numai la ideea de a te reapuca (16).

Dar ca să faci glucoză din proteine sau glicerol ai nevoie de energie.

Și, deoarece dietele ketogenice nu stimulează secreția de grelină (hormonul de poftă de mâncare) dacă nu mănânci suficient, ficatul tău o să obțină energia necesară gluconeogenezei obligatorii pentru supraviețuirea celulelor fără mitocondrii (hepatice sau hematii adulte de exemplu) din catabolizarea proteinele tale musculare.

Nu vei renunța pentru că nu vei mai avea voință, ci pentru că, din ziua 1 în care te-ai apucat, această armată de hormoni se luptă cu tine să te protejeze împotriva ta și, în sfârșit, va câștiga salvându-ți firimiturile de sănătate ce-ți vor mai rămâne – în cazul nefericit în care ai avut prea multă voință –pentru binele tău.

Osteoporoza (17), litiaza renală (18), alte nefropatii (19) sau alte efecte secundare asociate dietelor ketogenice ținute pe termen lung nu fac subiectul acestui articol, pentru că știu că multe persoane care vor să slăbească și cred că-și permit să amâne să aibă grijă de sănătatea lor până după ce slăbesc.

Dar, în lumea reală, nu există ceva pentru nimic.

Dacă vrei să fii slab trebuie să muncești cu adevărat pentru asta, la absolut fiecare masă, în fiecare zi – pentru că insulina este un Bruce Lee redutabil, pe care mai bine îl ai prieten decât dușman.

Și, deși poate crezi că dificultatea de a te hrăni doar cu proteine și grăsimi este un preț care acoperă bucuria de a vedea kilogramele dispărând, prețul per kilogram de grăsime e mult mai mare decât poate fi plătit într-o singură zi, chiar și de cea mai mare voință din lume.

Dieta Dukan nu generează pierdere de grăsime, ci de apă și de mușchi, prin deshidratare acompaniată de o redistribuire a grăsimii prin tot organismul.

Grăsimea ta în creștere nu pleacă nicăieri, ci se mută în celulele tale musculare, în sânge, în rinichi sau în ficat.

Înainte de a ține dieta ketogenică, toată lumea știa că erai gras(ă).

După dieta ketogenică, pentru o vreme, vei ști numai tu.

Apoi, vor afla doctorii.

Studii citate
(1) Pagoto, Sherry L., and Bradley M. Appelhans. “A call for an end to the diet debates.” JAMA 310.7 (2013): 687-688.
(2) Wolever, T. M. “The glycemic index.” World review of nutrition and dietetics 62 (1989): 120-185.
(3) Unger, Roger H. “Minireview: weapons of lean body mass destruction: the role of ectopic lipids in the metabolic syndrome.” Endocrinology 144.12 (2003): 5159-5165.
(4) Yki-Järvinen, Hannele. “Ectopic fat accumulation: an important cause of insulin resistance in humans.” Journal of the Royal Society of Medicine 95.Suppl 42 (2002): 39.
(5) Kim, Kook Hwan, and Myung-Shik Lee. “Autophagy as a crosstalk mediator of metabolic organs in regulation of energy metabolism.” Reviews in Endocrine and Metabolic Disorders 15.1 (2014): 11-20.
(6) Ochner, Christopher N. et al. “Biological mechanisms that promote weight regain following weight loss in obese humans.” Physiology & behavior 120 (2013): 106-113.
(7) MacLean, Paul S. et al. “Biology’s response to dieting: the impetus for weight regain.” American Journal of Physiology-Regulatory, Integrative and Comparative Physiology 301.3 (2011): R581-R600.
(8) Grantham, James P. et al. “Modern diet and metabolic variance-a recipe for disaster?.” Nutrition journal 13.1 (2014): 15.
(9) Feinman, R.D.; Fine, E.J. Nonequilibrium thermodynamics and energy efficiency in weight loss diets. Theor. Biol. Med. Model. 2007, 4, doi:10.1186/1742-4682-4-27.
(10) Ellenbroek, Johanne H. et al. “Long-term ketogenic diet causes glucose intolerance and reduced β-and α-cell mass but no weight loss in mice.” American Journal of Physiology-Endocrinology and Metabolism 306.5 (2014): E552-E558.
(11) Koves, Timothy R. et al. “Mitochondrial overload and incomplete fatty acid oxidation contribute to skeletal muscle insulin resistance.” Cell metabolism 7.1 (2008): 45-56.
(12) Garbow, Joel R. et al. “Hepatic steatosis, inflammation, and ER stress in mice maintained long term on a very low-carbohydrate ketogenic diet.” American Journal of Physiology-Gastrointestinal and Liver Physiology 300.6 (2011): G956-G967.
(13)Tchoukalova, Yourka D. et al. “Regional differences in cellular mechanisms of adipose tissue gain with overfeeding.” Proceedings of the National Academy of Sciences 107.42 (2010): 18226-18231.
(14) Koves, Timothy R. et al. “Mitochondrial overload and incomplete fatty acid oxidation contribute to skeletal muscle insulin resistance.” Cell metabolism 7.1 (2008): 45-56.
(15) Arner, Erik et al. “Adipocyte turnover: relevance to human adipose tissue morphology.” Diabetes 59.1 (2010): 105-109.
(16) Balietti, Marta et al. “Ketogenic diets cause opposing changes in synaptic morphology in CA1 hippocampus and dentate gyrus of late-adult rats.” Rejuvenation research 11.3 (2008): 631-640.
(17) Hawkes, Colin Patrick, and Michael A. Levine. “Ketotic Hypercalcemia: A Case Series and Description of a Novel Entity.” The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism 99.5 (2014): 1531-1536.
(18) Kielb, Stephanie et al. “Nephrolithiasis associated with the ketogenic diet.” The journal of Urology 164.2 (2000): 464-466.
(19) De Vries, Aiko PJ et al. “Fatty kidney: emerging role of ectopic lipid in obesity-related renal disease.” The Lancet Diabetes & Endocrinology 2.5 (2014): 417-426.