lapte | Cabinet Nutriție | Nutriționist Dr. Diana Artene

„Studiul China“ partea a II-a – Sunt lactatele cancerigene?

Diana Artene — Tue, 20 Dec 2016 20:31:41 +0000

Așa cum am promis, în această a II-a parte a analizei cărții denumite „Studiul China“ voi explica dacă lactatele sunt sau nu cancerigene.

Atenționare prietenească: deoarece ideea că laptele este cancerigen a devenit la fel de populară precum ideea că trebuie să mâncăm fructele între mese ca să nu cumva să le fermenteze bacteriile inexistente în stomac, acesta va fi un articol luuuuuuuuuuuuuuuuung și detaliat științific.

Dacă doar vrei să te distrezi citind o părere personală despre lactate și cancer, închide acest articol, nu este pentru tine.

Pentru aceia care vor, totuși, să înțeleagă de ce recomandăm pacienților cu cancer să continue să consume lapte, lactate fermentate și brânzeturi atât pe parcursul tratamentului, cât și în perioada de prevenție a recidivei, voi începe răspunzând detaliat unuia dintre comentariile scrise ca răspuns la prima parte.

Și cred că este important să fac asta deoarece consider că acest comentariu oglindește ideile care se transmit folcloric de la un pacient la altul şi de la persoane binevoitoare către pacientul oncologic:

– „Lucrurile nu sunt simple niciodată. Hai să ne punem întrebarea: De ce nu au consumat asiaticii lactate timp de 6.000 de ani??? Se știe că lactatele sunt produse acide. Iar în alimentația asiaticilor abundă legumele“.

Ignorând faptul că autorul comentariului nu știe că alcalinizarea sângelui este la fel de periculoasă pentru sănătate precum acidifierea, ce nu înțeleg este cum poți să scrii un comentariu valid precum „lucrurile nu sunt simple niciodată“ în aceeași frază în care scrii că „asiaticii nu au consumat lactate timp de 6.000 de ani“.

– Care asiatici nu au consumat lactate timp de 6.000 de ani?

Faptul că unii consideră că asiaticii nu consumă lactate ignoră cât de mare este Asia geografic, fiind doar o presupunere bazată pe populara imagine promovată de fanii ierbii mai verzi de partea cealaltă a gardului – un fel de China Utopică, în care trăiesc miticii supravietuitori antioxidati.

Iată două reclame la lapte din China anilor 1930, respectiv 1933, prima descriind mama care își hrănește copilul sănătos cu lapte, iar a doua – o femeie în vârstă care spune că este sănătoasă pentru că zilnic consumă câte un pahar de lapte, dimineața și seara.

– Deci, chiar n-or fi consumat asiaticii lactate timp de 6.000 de ani şi s-au luminat producătorii să facă reclamă în 1930 ca să introducă un produs nou pe piaţa din China?

Şi în baza de date folosita de cercetatorii citati chiar de Campbell locuitorii uneia dintre cele 65 de regiuni studiate – Tuoli – consumau în medie 865,5 g lactate/zi, dar nu pentru că reclamele la lapte ar fi fost atât de eficiente încât să convingă chiar şi asiaticii care nu consumau lactate de 6.000 de ani să le consume, ci pur şi simplu pentru că regiunea Tuoli arată cam aşa:

Conform acestei baze de date, locuitorii din Tuoli:

1) aveau un consum mediu zilnic de:

856,5 g lactate
371,6 g produse din făină de grâu
121 g carne.

2) consumau extrem de rar sau deloc:

Cartofi – de 5-6 ori pe an
Legume – de 2 ori pe an
Fructe – maximum o dată pe an
Leguminoase – niciodată
Nuci – niciodată
Ouă – niciodată
Peşte – niciodată
Ulei vegetal – niciodată

Deci, aceşti asiatici trăiau cu lactate, pâine şi carne, majoritatea fiind ciobani.

Ținând cont de faptul că laptele are un conținut mediu de 80% cazeină și un conținut proteic mediu de aprox 4g/l, putem calcula că aportul de cazeină al celor din regiunea Tuoli era de 27,39 g/zi.

Acum haideți să comparăm riscul de mortalitate prin cancer datorat unui aport zilnic de cazeină de 27,39 g și unul de 0 g comparându-i pe:

– veganii din regiunile Jiexiu, Jingsing, Huguan, Cangxi, sau Songxian = aport mediu de 0 g cazeină/zi

cu
– omnivorii din regiunea Tuoli = aport mediu de 27,39 g cazeină/zi.

Și va invit să facem asta ca paralelă cu celebrul studiu al lui Campbell în care șoarecii hrăniți cu 20% cazeină cică au făcut cancer.

Şi scriu „cică“ pentru că poţi citi chiar in studiul respectiv că niciunul dintre şoarecii respectivi nu a făcut, de fapt, cancer, ci doar leziuni precanceroase, dintre care 95% s-au vindecat de la sine, cercetătorii presupunând că restul de 5% se vor transforma, la un moment dat, în cancer.

Iată câteva grafice realizate pe baza datelor obţinute chiar de cercetătorii care au analizat aportul alimentar al locuitorilor celor 65 de regiuni din China cu stil de alimentaţie vegan, respectiv omnivor:

Cu toate acestea, conform lui Campbell:

“People who ate the most animal-based foods got the most chronic disease. Even relatively small intakes of animal-based food were associated with adverse effects. People who ate the most plant-based foods were the healthiest.”

Pe românește, Campbell susține că „persoanele cu cel mai mare consum de alimente de origine animală erau cei mai nesănătoși, iar cei ce se hrăneau cu plante erau cei mai sănătoşi“.

Acum, uitați-vă la graficele de mai sus și judecați cu propriul creier validitatea acestei afirmații.

Acesta este doar unul dintre multele exemple de diferență între ce spun studiile citate de Campbell și ce spune Campbell că spun aceste studii.

Așa că – lăsând la o parte păreri personale mai mult sau mai puțin celebre – haideți să răspundem la următoarele 3 întrebări pe baza literaturii științifice actuale:

Sunt proteinele din lapte cancerigene?
Consumul zilnic de lapte sau produse lactate creşte riscul de mortalitate în cazul pacienţilor cu cancer?
Consumul zilnic de lapte sau produse lactate creşte riscul de cancer în cazul persoanelor sănătoase?

1) Sunt proteinele din lapte cancerigene?

Celebra afirmaţie a lui Campbell conform căreia putem activa/ inactiva „cancerul“ doar prin simpla scădere a aportului de cazeină este un alt exemplu de diferenţă între ce spun studiile citate de el şi ce spune el că spun aceste studii:

“casein proved to be so powerful in its effect that we could turn on and turn off cancer growth simply by changing the level consumed”

Ar fi absolut genial să putem trata cancerul atât de uşor!

Doar că, dupa cum scriam în prima parte a acestei serii de articole, studiile citate sau realizate de Campbell nu au „proved“ în niciun fel carcinogenitatea cazeinei, ci, din contră, că un aport crescut de cazeină creşte supravieţuirea şoarecilor expuşi unei substanţe atât de carcinogene precum aflatoxina.

Studiile demonstrează că aportul de cazeină:

prelungeşte supravieţuirea – Engel si Copeland, 1952
are efect antimutagen – Van Boekel si colab., 1993
are activitate anticarcinogenă atât in vitro cât şi in vivo – Goeptar si colab., 1997
stimulează sistemul imun – Parodi, 1998
stimulează apoptoza celulelor maligne intestinale – Perego si colab., 2012

Iar alte proteine din lapte:

oferă protecţie anticarcinogenă în cazul expunerii la carcinogeni – McIntosh si colab., 1995
stimulează sistemul imun – Meisel si FitzGerald, 2003
inhibă creşterea celulelor maligne – Meisel, 200
au efect antimutagen – Parodi, 2007
inhibă angiogeneza – Tung si colab., 2013
susţin eficienţa tratamentului şi vindecarea pacientului cu cancer – Chen si colab., 2014
îmbunătăţesc prognosticul pacienţilor cu cancer avansat (grad III, IV) – Engelen si colab., 2015

2) Consumul zilnic de lapte sau produse lactate creşte riscul de mortalitate în cazul pacienţilor cu cancer?

Consumul de iaurt și lapte bătut poate conferi protecţie împotriva cancerului de sân – van’t Veer si colab., 1989
Consumul de 6 porții de lactate pe zi nu este nociv pentru pacienţii cu cancer rectal – Karagas si colab., 1998
Consumul de lactate fermentate contribuie la păstrarea integrității intestinale în timpul administrării radioterapiei – Salminen si colab., 1998
Consumul de lapte pe parcursul chimioterapiei cu paclitaxel crește eficienţa tratamentului și scade incidența efectelor secundare – Sun si colab., 2011
Consumul de lapte degresat şi lactate nu creşte riscul de mortalitate în cazul pacienţilor cu diagnostic de cancer de prostată – Petterson si colab., 2012
Consumul de lapte scade riscul de mortalitate în cazul pacienţilor cu cancer de colon – Yang si colab., 2014
Consumul de lapte şi produse lactate scade riscul de mortalitate prin boli cardiovasculare, diabet şi cancer – Elwood si colab., 2008
Şi, în general, contribuie la contracararea efectelor secundare tratamentului oncologic:

efect antiinflamator şi imunomodulator – Mukhopadhya si Sweeney, 2016
efect antihipertensiv – Pepe si colab., 2013
susține prevenția diabetului de tip II și a obezității sarcopenice – McGregor si Poppitt, 2013
asociază un nivel mai scăzut al acidului uric – Choi, Liu si Curhan, 2005
îmbunătățește nivelul transaminazelor hepatice şi contribuie la reducerea colesterolul total şi a LDL-colesterolului – Nabavi si colab., 2014

3) Consumul zilnic de lapte sau produse lactate creşte riscul de cancer în cazul persoanelor sănătoase?

Aportul moderat de lapte şi produse lactate nu creşte riscul de cancer – Davoodi, Esmaeili si Mortazavian, 2013
Bărbaţii care consumă lapte frecvent au un risc de cancer de colon cu 60% mai mic decât cei care nu consumau lapte – Jing Ma si colab., 2001
Un consum scăzut de lactate fermentate este asociat cu un risc crescut de cancer pancreatic – De Mesquita si colab., 1991
Consumul de peste două porţii de lactate este asociat cu un risc mai scăzut de cancer mamar ER+ în cazul femeilor la menopauză – McCullough si colab., 2005
Un aport crescut de lapte bătut și iaurt poate scădea riscul de cancer de vezică urinară – Larsson si colab., 2008
Consumul de lactate fermentate scade riscul de cancerului de ficat – Rayes, El-Naggar si Mehanna, 2008
Consumul de lapte şi produse lactate scade riscul de cancer colorectal – Aune si colab., 2012
Consumul de lapte şi produse lactate nu creste riscul de cancer pulmonar – Yu si colab., 2016
Consumul de lapte și produse lactate este asociat cu scăderea riscului de cancer de colon, cancer de vezică urinară, cancer gastric și cancer de sân – Thorning si colab., 2016
Meta-analiza realizată pe 22 studii de cohortă ce au analizat 1.566.940 persoane si 5 studii de caz ce au analizat 33.372 persoane din Asia pe o perioadă de 10 ani demonstrează că un aport minim de peste 400 ml iaurt sau produse lactate/ zi este asociat cu un risc scăzut de cancer de sân – Zang si colab., 2015
Meta-analiza realizată pe 10 studii populaţionale care analizează stilul de alimentaţie a 534.536 persoane susţine că aportul zilnic a minimum 250 ml lapte scade riscul de cancer colorectal – Cho si colab., 2004
Meta-analiza realizată pe 52 de studii care analizeaza aportul de lactate din perspectiva conţinutului de grăsimi, hormoni de creştere, IGF-1 şi estrogeni nu susţine asocierea dintre consumul de lactate şi riscul de cancer de sân – Parodi, 2013
Meta-analiza realizată pe 45 de studii care analizează 26.769 cazuri nu susţine presupunerea epidemiologică conform căreia aportul de lactate ar creşte riscul de cancer de prostată – Huncharek, Muscat, Kupelnick, 2008
Meta-analiza realizată pe 17 studii de caz şi 6 studii populaţionale analizând în total 3.256 cazuri susţine că aportul de lapte nu creşte riscul de cancer gastric, consumul de lactate scăzând acest risc – Guo si colab., 2015
Meta-analiza realizată pe 19 studii care analizează consumul de lactate degresate, lactate integrale, iaurt şi lactoză nu susţine vreo asociere între aportul acestor alimente sau al lactozei în particular şi riscul de cancer ovarian – Liu si colab., 2015
Meta-analiza realizată pe 32 studii care analizează consumul de lapte, iaurt, lactate şi brânzeturi susţine că aportul acestor alimente nu este asociat cu un risc crescut de cancer pulmonar – Yang si colab., 2016

Iată zeci de studii care susțin faptul ca lactatele nu sunt cancerigene pentru persoanele sănătoase și că aportul de lapte și lactate scade riscul de mortalitate și susține eficienţa tratamentului oncologic.

Dacă ești diagnosticat(a) cu cancer și ești tentat(ă) să scoți laptele și carnea din alimentație, la pachet cu diverse pseudo-„tratamente“ de genul veganism, detoxuri, bicarbonat, suc de sfeclă roșie, ciuperci minune și suplimente cu vitamină C sau alți antioxidanți în locul sau împreună cu tratamentul oncologic, gândește-te:

– Cam cât de puternice trebuie să fie celulele acestea maligne ca doar 1, 2 sau 5 cm din tine să pună în pericol supraviețuirea întregului tău organism?

Celula malignă este regina supraviețuirii, un adevărat cameleon relaxat în fața unor astfel de strategii simpliste, strategii pe care le va folosi pentru a supraviețui, evolua și multiplica tocmai pentru că i le oferi pe tavă:

are capacitatea de a folosi antioxidanţii pentru a inactiva radicalii liberi care ar putea să o împiedice să se multiplice şi să o deterioreze generându-i apoptoza – Seifried si colab., 2003
are capacitatea de a supravieţui şi evolua fără glucoză, când condiţiile devin neprielnice – Alfarouk si colab., 2011
este o gaură neagră de glucoză – Kroemer si Pouyssegur, 2008;

coadministrarea de suplimente cu antioxidanţi reduce efectele secundare, dar scade eficienţa radioterapiei – Bairati si colab., 2005
coadministrarea de suplimente cu antioxidanţi scade eficienţa chimioterapiei şi radioterapiei – Lawenda si colab., 2008

Voi scrie un articol mai detaliat despre nocivitatea administrării de suplimente cu antioxidanţi pe parcursul tratamentului oncologic pentru că folosirea unor astfel de produse pseudo-oncologice poate transforma chiar şi cancerele iniţial tratabile în cancere incurabile.

Ceea ce vreau să subliniez acum este că prin nutriţie oncologică putem doar susţine eficienţa tratamentului alopat, nu să vindecăm o boală de talia cancerului!

Oricine susţine altfel habar nu are ce vorbeşte – pe banii, sănătatea şi, din păcate, uneori, chiar viaţa pacientului oncologic.

Utopica China pictată în roz de Campbell vinde pacienţilor cu cancer, prin intermediul comercianţilor industriei pseudo-oncologice, speranţe ridicate la rang de panaceu universal.

„…că doar mai bine să spui pacientului cu cancer să elimine laptele şi carnea, să bea suc de sfeclă roşie şi să ia suplimente cu antioxidanţi decât să-l laşi aşa, confuz, fără să încerci să îl ajuţi măcar cu un sfat!“

Studii citate

P.S. Are laptele impact estrogenic?

Unele dintre pacientele cu cancer mamar cu care lucrez nu consumă lapte de teama impactului estrogenic.

– Conţine laptele estrogen?

– Evident da, chiar 17β-estradiol – cel mai activ tip de estrogen.

Doza maximă admisă de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este de 5 μg 17β-estradiol/kg corp.

De exemplu, o femeie de 60 kg poate avea un aport alimentar maxim 60 x 5 μg = 300 μg 17β-estradiol pe zi.

1 l lapte contine 0,1571 μg17β-estradiol – Zeitoun si colab., 2015

Dar 95% din estradiolul ingerat este inactivat gastro-intestinal – Parodi, 2012

Această inactivare gastro-intestinală a estradiolului ingerat face ca, din cele 0,1571 μg aduse de 1 l lapte, doar 0,007855 μg să ramână active.

Deci, cantitatea de lapte pe care ar trebui să o consume într-o zi o femeie de 60 kg pentru a genera impact estrogenic este de 38.192 litri.

Articolul „Studiul China“ partea a II-a – Sunt lactatele cancerigene? apare prima dată în Cabinet Nutriție | Nutriționist Dr. Diana Artene.

Este laptele de capră mai sănătos decât laptele de vacă?

Diana Artene — Fri, 05 Sep 2014 13:45:45 +0000

Este laptele de capră chiar atât de sănătos pe cât se promovează că ar fi?

Producția de lapte de capră este o industrie dinamică, în creștere, fiind o parte importantă a economiei în multe țări. De la recomandarea consumului de margarină în loc de unt, de lactate complet sau parțial degresate în loc de lapte integral, de „lapte“ de migdale, soia sau orez în loc de lapte de origine animală, mai nou, s-a ajuns la recomandarea înlocuirii laptelui de vacă cu cel de capră.

Totuși, după eșecul lamentabil al margarinei¹ și al lactatelor degresate în producerea oricărui minim beneficiu cardiovascular², este laptele de capră o altă modă alimentară sau este cu adevărat mai sănătos decât laptele de vacă?

Studii datând chiar din anii `70 au scos la iveală faptul că proprietățile laptelui de capră diferă în funcție de clima în care este crescut animalul, având un conținut scăzut de grăsimi în cazul caprelor crescute în zonele tropicale față de cele crescute în zonele temperate³. Deci recomandarea laptelui de capră ca „aliment de origine animală cu conținut scăzut de colesterol“ este indecvată, cel puțin în funcție de capra care a produs laptele respectiv. Totuși, în afara diferențelor firești, demonstrate științific în calitatea și proprietățile laptelui aceleiași specii, care sunt diferențele efective între laptele de capră și laptele de vacă, vorbind de animale crescute în condiții similare?

Din punct de vedere al vitaminelor și mineralelor conținute, laptele de capră conține mai mult calciu, potasiu, clor și fosfor anorganic si mai puțin acid folic, vitamină B6 și B12 decât laptele de vacă. Astfel, hrănirea nou-născuților cu lapte de capră poate produce diaree cronică, disbioză, acidoză metabolică sau anemie megaloblastică prin aport insuficient de folați⁴. De asemenea, laptele de capră are un conținut mineral prea mare atât față de laptele de vacă, cât și față de laptele de om, nefiind deci indicat în alimentația copiilor⁵.

Din punct de vedere proteic, cinci proteine principale ale laptelui de capră – α-lactalbumina, β-lactoglobulina, κ-cazeina, β-cazeina și αs2-cazeina – se găsesc și în laptele de vacă, care însă conține și βs1-cazeina (absentă din laptele de capră). Pe de altă parte, studiile demostrează că diverse peptide din laptele de vacă sunt extrem de benefice, având rol imunomodulator, anti-cancerigen, hipotensiv și antitrombotic⁶. Deci, din punct de vedere proteic, laptele de capră nu prezintă niciun avantaj față de laptele de vacă.

Din punct de vedere glucidic, diferența în conținutul de lactoză este doar cu 3 mg mai mic per ceașcă de 200 ml de lapte de capră, față de aceeași cantitate de lapte de vacă. Din acest motiv și din cauza riscului de alergii încrucișate, persoanele fie cu intoleranță la lactoză, fie cu alergie la proteinele din laptele de vacă ar trebui să elimine atât laptele de vacă, cât și pe cel de capră^7,8.

Singurul potențial beneficiu pe care consumul de lapte de capră îl aduce în plus față de cel de vacă este, în cazul bolnavilor cu colon iritabil, unele studii demonstrând acțiunea antiinflamatoare a oligozaharidelor din laptele de capră asupra mucoasei intestinale⁹. Totuși trebuie subliniat că acest efect anticolicativ nu se datorează conținutului de grăsime din lapte, la copii fiind chiar inversat de laptele degresat¹⁰.

Iar din punct de vedere lipidic, laptele natural de capră conține doar cu 0,1% mai puțină grăsime decât laptele de vacă¹¹. Atât laptele de capră, cât și cel de vacă conțin predominant acizii grași miristic, palmitic și stearic, totalizând 75% ca acizi grași saturați, restul fiind reprezentați de acizi grași mononesaturați – dintre care acidul gras oleic este cel mai bine reprezentat.

În plus, laptele vacilor și caprelor hrănite cu iarbă poate conține aproximativ 4-5% acizi grași polinesaturați linoleic și linolenic, grăsime benefică ce lipsește cu devârșire din laptele animalelor hrănite cu cereale sau cu diverse chimicale, antibiotice și hormoni de creștere¹². Cât despre pretinsa ipoteză conform căreia „laptele de capră nu conține colesterol“ – chiar și dacă ar fi modificată în „laptele de capră nu crește colesterolul“ –, tot ar fi greșită din cel puțin două puncte de vedere.

În primul rând, nu există dovezi științifice care să argumenteze faptul că grăsimea saturată din lapte provoacă dislipidemie sau aterogeneză¹³. Ceea ce există este o întreagă armată de persoane care acuză grăsimile saturate din produsele lactate drept cauză a dislipidemiei asociate cu creșterea riscului cardiovascular, pe baza unor studii epidemiologice fără valoare cauzală¹⁴.

Substanțele benefice din lapte – precum calciul, acidul folic, vitaminele B6 și B12 – scad nivelul sangvin al homocisteinei, factor etiologic esențial al bolilor cardiovasculare, indicând un efect protector cardiovascular al consumului de lapte^{15, 16}. Meta-analizele studiilor pe care aceste persoane își bazează părerile nu au reușit să confirme mult incriminata legatură dintre consumul de alimente natural bogate în grăsimi saturate și riscul cardiovascular, pentru că acestea cresc atât LDL-colesterolul, cât și HDL-colesterolul – efectul cardiovascular total fiind unul neutru¹⁷.

Totodată, multe studii asociază un consum crescut de lactate și brânzeturi cu o incidență scăzută a obezității, factor etiologic mult mai serios în declașarea sau agravarea bolilor cardiovasculare¹⁸. Astfel, dacă un conținut mai mic de grăsimi saturate nu este protector cardiovascular, ipoteza conform căreia laptele de capră „scade colesterolul“ pică de tot, pentru că grăsimea saturată din laptele natural, complet nedegresat – fie el de capră sau de vacă – nu crește aterogeneza sau trombogenitatea sângelui, factori mult mai importanți în etiologia bolilor cardiovasculare decât conținutul alimentar de grăsimi saturate¹⁹.

În al doilea rând, toate produsele de origine animală conțin colesterol. Să marketezi conceptul conform căruia unele produse animale „nu conțin colesterol“ – fie că vorbim de ouă de prepeliță, lapte de capră sau carne de vită Wagyu – poate fi corect doar din punctul de vedere al definiției legale²⁰. Definiția legală a laptelui „fără colesterol“ nu există, dar laptele „cu conținut redus de grăsimi“ trebuie să aibă mai puțin de 1,8 g grăsime/100 ml. Alimentele cu „conținut redus de grăsimi“ trebuie să nu depășească 3 g grăsime/100 g de produs solid sau 1,8 g grăsime/100 ml produs lichid, iar cele „fără grăsimi“ nu trebuie să depășească 0,5 g grăsime/100 g de produs.

Conform acestei definiții în vigoare în Uniunea Europeană, laptele natural de capră nu poate fi catalogat nici măcar cu eticheta „conținut redus de grăsimi“ fără a fi degresat sau standardizat în prealabil. Prin standardizare și degresare, laptele de capră, la fel ca laptele de vacă, poate a fi marketat sub eticheta „conținut scăzut de grăsimi“ – etichetă complet ilegală dacă am vorbi de laptele proaspăt muls de la capră.

Lasând legea etichetelor la o parte, din punct de vedere nutrițional, toate alimentele de origine animală, nealterate nutritiv prin procese de degresare, conțin colesterol și au un impact mai mic sau mai mare asupra profilului lipidic, în funcție atât de proporția de acizi grași saturați, mononesaturați și polinesaturați conținuți, cât mai ales în funcție de modalitatea de preparare termică a acestor alimente^{21, 22}. Și – în ciuda multitudinii de „nutriționiști“ din ziua de azi, care de care mai plini de idei folclorice – alimentele bogate în grăsimi saturate sunt mult mai stabile termic decât cele bogate în grăsimi poli- sau mai ales mononesaturate²³. Strict din acest punct de vedere, laptele de capră stă mult mai prost decât laptele de vacă.

Laptele de capră este mai puțin stabil la prepararea termică decât cel de vacă, substanțele conținute având biodisponibilitate maximă doar atunci când este consumat nefiert, iar necesitatea de a-l consuma nefiert pentru a beneficia în vreun fel de consumul lui aduce în discuție igiena sursei de lapte de capră și potențialele infecții alimentare (Listeria monocytogenes, Campylobacter jejuni, Salmonella, Brucellași Escherichia coli)^{24, 25}.

Epidemiile de obezitate, diabet, steatoză hepatică şi boli cardiovasculare nu sunt consecința faptului că lumea științifică nu știe ce fac alimentele din punct de vedere metabolic, ci a faptului că cercetarea științifică este în principal finanțată de industria alimentară, farmaceutică sau de slăbit. Puterea financiară și marketingul acestor industrii educă consumatorul, nu biologia care nu poate furniza soluțiile pasive & miraculoase pentru care majoritatea consumatorilor sunt dispuși să plătească.

În afară de persoanele suferinde de colon iritabil, pentru oamenii sănătoși laptele de capră nu este cu nimic mai sănătos decât laptele de vacă. Dacă ambele animale sunt hrănite cu iarbă și crescute fără antibiotice sau hormoni de creștere, atât laptele de capră, cât și cel de vacă sunt la fel de sănătoase. Iar dacă vaca și capra sunt crescute forțat cu antibiotice și hormoni de creștere și hrănite cu cereale și diverse făinuri de oase și chimicale – laptele ambelor este nociv pentru consum, dar laptele de capră este măcar o idee mai nociv, pentru că este de 3-4 ori mai scump.

Studii citate

1. Schleifer, David. We Spent a Million Bucks and Then We Had To Do Something The Unexpected Implications of Industry Involvement in Trans Fat Research. Bulletin of Science, Technology & Society 31.6 (2011): 460-471.

2. Chowdhury, Rajiv et al. Association of dietary, circulating, and supplement fatty acids with coronary risk: A systematic review and meta-analysis. Annals of internal medicine 160.6 (2014): 398-406.

3. . Jenness, R. Composition and characteristics of goat milk: Review 1968− 1979. Journal of Dairy Science 63.10 (1980): 1605-1630.

4. Davidson, G.P., and R.R.W. Townley. Structural and functional abnormalities of the small intestine due to nutritional folic acid deficiency in infancy. The Journal of pediatrics 90.4 (1977): 590-594.

5. Turck, D. Cow’s Milk and Goat’s Milk. World review of nutrition and dietetics108 (2013): 56.

6. Pfeuffer, Maria, and J. Schrezenmeir. Bioactive substances in milk with properties decreasing risk of cardiovascular diseases. British Journal of Nutrition 84.S1 (2000): 155-159.

7. Jarvinen-Seppo, Kirsi M., Scott H. Sicherer, and Elizabeth TePas. Milk allergy: Management. Last literature review version 19.1 (2011).

8. Pessler, Frank, and Morris Nejat. Anaphylactic reaction to goat’s milk in a cow’s milk‐allergic infant. Pediatric Allergy and Immunology 15.2 (2004): 183-185.

9. Daddaoua, Abdelali et al. Goat milk oligosaccharides are anti-inflammatory in rats with hapten-induced colitis. The Journal of nutrition 136.3 (2006): 672-676.

10. Koopman, James S. et al. Milk fat and gastrointestinal illness. American journal of public health 74.12 (1984): 1371-1373.

11. Alfred W. Bosworth and Lucius L. Van Slyke. GOAT’S MILK, AND HUMAN MILK COMPOSITION OF COW’S MILK, A COMPARISON OF THE ARTICLE: J. Biol. Chem. 1916, 24:187-189 www.jbc.org/content/24/3/187.full.pdf

12. Doreau, M., D. Bauchart, and Y. Chilliard. Enhancing fatty acid composition of milk and meat through animal feeding. Animal production science 51.1 (2011): 19-29.

13. Slyper, Arnold H. New Directions in the Prevention of Pediatric Atherogenesis and Obesity. Journal of the American College of Nutrition 32.5 (2013): 355-358.

14. Crichton, G. E., and M. F. Elias. Dairy Food Intake and Cardiovascular Health: The Maine-Syracuse Study. Adv Dairy Res 2.112 (2014): 2.

15. Pfeuffer, Maria, and J. Schrezenmeir. Bioactive substances in milk with properties decreasing risk of cardiovascular diseases. British Journal of Nutrition 84.S1 (2000): 155-159.

16. Soedamah-Muthu, Sabita S. et al. Milk and dairy consumption and incidence of cardiovascular diseases and all-cause mortality: dose-response meta-analysis of prospective cohort studies. The American journal of clinical nutrition 93.1 (2011): 158-171.

17. Huth, Peter J., and Keigan M. Park. Influence of dairy product and milk fat consumption on cardiovascular disease risk: a review of the evidence.Advances in Nutrition: An International Review Journal 3.3 (2012): 266-285.

18. Zemel, Michael B. Role of calcium and dairy products in energy partitioning and weight management. The American journal of clinical nutrition 79.5 (2004): 907S-912S.

19. Ulbricht, T.L.V., and D.A.T. Southgate. Coronary heart disease: seven dietary factors. The Lancet 338.8773 (1991): 985-992.

20. Article 2.2 of Regulation EC no 1924/2006, EU, http://ec.europa.eu/food/food/labellingnutrition/claims/guidance_claim_14-12-07.pdf

21. Al-Saghir, Sabri et al. Effects of different cooking procedures on lipid quality and cholesterol oxidation of farmed salmon fish (Salmo salar). Journal of agricultural and food chemistry 52.16 (2004): 5290-5296.

22. Broncano, J.M. et al. Effect of different cooking methods on lipid oxidation and formation of free cholesterol oxidation products (COPs) in< i> Latissimus dorsi muscle of Iberian pigs. Meat science 83.3 (2009): 431-437.

23. Choe, E., and D.B. Min. Chemistry of deep‐fat frying oils. Journal of food science 72.5 (2007): R77-R86.

24. Brady, Michael T. et al. Consumption of Raw or Unpasteurized Milk and Milk Products by Pregnant Women and Children.” Pediatrics 133.1 (2014): 175-179.

25. Beltrán, M. C. et al. Validation of Receptor-Binding Assays To Detect Antibiotics in Goat’s Milk. Journal of Food Protection® 77.2 (2014): 308-313.

Articolul Este laptele de capră mai sănătos decât laptele de vacă? apare prima dată în Cabinet Nutriție | Nutriționist Dr. Diana Artene.