Credem că știm să slăbim.

Ne limităm la 1.000 de calorii pe zi.

Facem ore după ore de kangoo, rebound, cycling sau mai știu eu ce sporturi arzătoare de calorii.

Alergăm înfășurați în 3 straturi de plastic sau în „pantaloni de sudație“ (oricât de incredibil ar părea, chiar există la vânzare în Decathlon).

Luăm pastile de slăbit.

Bem zile întregi sucuri de legume sau fructe sau limonadă să ne detoxificăm.

Bem cola light că n-are calorii.

Mâncăm alimente degresate sau doar ciorbă de varză.

Mâncăm numai carne sau măcar „low carb“.

Mâncăm doar 1 tip de aliment pe zi, alternativ pe zile.

Mâncăm din 3 în 3 ore mese mici sau ținem post intermitent.

Sau folosim naiba mai știe ce soluții ineficiente de peste 50 de ani, dar promovate din ce în ce mai tare de departamentul de marketing din ce în ce mai abil al înfloritoarei industrii de slăbit.

Există „câte bordeie, atâtea obiceie“ de slăbit – toate izvorâte din partea creierului tău localizată în spatele frunții tale, parte foarte activă și entuziasmată a creierului tău, dar cu capacitate limitată de decizie. Așa, gen middle management.

Iar middle management nu este la conducere.

Middle management poate încerca să uzurpe top management, dar, când vine vorba de supraviețuire, asta nu funcționează decât la anorexici, bulimici sau ortorexici (toate tulburări psihiatrice manifestate prin comportament alimentar dereglat).

Spre deosebire de Pinocchio, care avea doar un greieraș, tu ai doi: câte unul în fiecare emisferă cerebrală.
Închipuie-ţi, așa, niște greierași atotputernici, care au văzut de toate la viața lor, suficient de puternici cât să te spulbere într-o secundă, dar și suficient de înțelepți cât să te evalueze întâi.

Iar în timp ce middle managementul din capul tău se agită ca disperatul, dându-se de ceasul morții și strângând din dinți ca să slăbești tu, greieraşii tăi stau liniștiți și tăcuți – fiecare pe fotoliul lui preferat dintre lobii tăi temporali –, observând cum neocortexul tău prefrontal se dă în spectacol.

Eventual bătând iritați din degete pe brațul fotoliului când neocortexul tău prefrontal (pe românește, „voința ta“) începe s-o ia pe arătură, punând în pericol întreaga afacere de dragul spectacolului:

– afacerea cu supraviețuirea speciei – și, uite așa, o ia la vale reproducerea ta; și

– afacerea cu supraviețuirea ta ca individ – și, uite așa, o ia la vale capacitatea ta de control al comportamentului alimentar.

Pentru că este un comportament extrem de complex reglat prin recompensă, nu prin slăbit. Și, oricât vei încerca tu conștient cu neocortexul tău entuziasmat de haine XXS să înlocuiești recompensa cu slăbitul, slăbitul nu este o recompensă pentru greierasii tăi. Este un pericol.

Și singurul mod în care poți schimba această percepție este vorbind limba lor – limbă care îi asigură că totul este ok în viața ta: plăcerea.

Pentru că singura altă limbă pe care o înțeleg este frica.

Iar când aud de frică, ai dat de naiba la propriu!

Direct proporţional cu cât de mare este pericolul ăsta generat de eforturile de slăbit ale neocortexului tău, toată distracția se termină de obicei cu minimum două palme serioase de pofte și foame ce n-ai văzut în viața ta.

Și, uite-așa, neocortexul tău este redus la tăcere.

Temporar.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, neocortexul a ± 1 miliard de persoane reîncearcă să uzurpe top managementul o dată la 3-4 luni, determinându-i pe chronic dieteri să se reapuce de dietă iar și iar și iar.

De ce iar şi iar şi iar?

Pentru că suntem încurajați să vrem să fim slabi exact la fel de tare cum suntem încurajați să mâncăm fast food sau gogoși.

Și pentru că frica îi face pe greieraşii tăi –  ca și pe ai mei și pe ai lor – să apere întreaga afacere metabolică cu scopul suprem de a supraviețui:

1. scăzând cheltuielile metabolice, deci blocând slăbitul de grăsime din ziua 1 de mâncat prea puțin sau aiurea;

2. scăzând capacitatea de sațietate la pachet cu acutizarea senzației de foame, pudrată de serotonină cu o percepție aproape paranoică a oricărui aliment disponibil, și

3. scăzând capacitatea de percepție a plăcerii de orice fel, făcându-te cronic nemulțumit(ă) și avid(ă) de mai mult.

Invitaţia mea?

Citeşte cartea „The Old Chocolate Diet“ pentru ca:

* să înțelegi aceste aspecte care te împiedică să slăbești în ciuda eforturilor tale, și

* să înțelegi de ce tocmai lipsa ciocolatei din dieta ta de slăbit – dacă chiar îți place ciocolata – este buturuga mică ce răstoarnă planul de mare slăbit al neocortexului tău.

Articolul Îţi place ciocolata? apare prima dată în Cabinet Nutriție | Nutriționist Dr. Diana Artene.

„E luni dimineață, trebuie să pleci la serviciu, dar… mai stai un pic în patul cald.

Tocmai te-ai trezit, în casă miroase a cafea și “I wish, I wish, I wish…” se aude lin din bucătărie.

De câteva zile, ți-a răsărit în minte gândul „Ar trebui să slăbesc, pentru că nu mă mai încape nimic“.

Încerci să ți-l îndepărtezi din minte, ca și cum ai vrea să alungi cu mână o muscă enervantă.

Și, exact ca o muscă, tot te bâzâie de te scoate din sărite.

Știi că vrei să slăbești, șifonierul tău plin de haine frumoase care îți veneau odată îți șoptește că trebuie.

Dar ai atâtea pe cap, nu ai timp să-ți cumperi numai iarbă și alimente insipide, nu ai niciun chef să ții regim iar.

Și, serios acum, îți place să mănânci, îți plac cartofii prăjiți și e dreptul tău uman să mănânci o felie de cheesecake.

Na!

Ai îndrăznit măcar în gând să recunoști.

Ai încercat de atâtea ori, și Dukan, și calorii, și Montignac, și ciorba aia de varză (numai simplul gând te cutremură…).

Și ai slăbit, și te-ai îngrășat, și ai slăbit, și te-ai îngrășat iar.

Și te-ai săturat. De tot. De slăbit pe de-a-ntregu’!

Totuși, încă întinsă între perne, te uiți cu jind printre ușile întredeschise ale șifonierului la unele dintre hainele în care intrai după dietă. Sunt frumos așezate pe umeraș, călcate, gata de purtat.

Privirea îți alunecă pe scaunul pe care ți-ai pus aseară aceeași bluză lălăie și aceiași pantaloni negri care-ți ascund tot ce se poate ascunde.

Oftezi din rărunchi.

Cu toate că ai haine pe un interval generos de mărimi – cam 3 în sus și în jos față de cât ți-ai dori tu acu’ să porți –, parcă tot alea de le purtai după ciorba de varză s-ar potrivi cu primăvara care bate în geam.

Ai putea să începi azi, că doar e luni.

Da’ parcă la horoscop spunea că săgetătorii care încep dieta miercuri au cele mai mari șanse de succes.

Te ia cu greață de la ficat numai ideea de dietă: pe care naiba s-o mai începi acum?!

Îți faci o listă mental cu toate dietele pe care le-ai ținut sau de care ai auzit, exact ca și cum ai evalua în care bazin cu apă înghețată să te arunci pentru cel mai scurt timp.

Care ar fi cea mai scurtă posibil dietă care să te reintroducă în rochia ta rozé preferată?

Poate dacă ai avea suficientă voința ai putea să reintri chiar și în blugii de la Levi’s pe care nu i-ai purtat de doi ani.

Îți veneau atât de bine…

În sfârșit, te ridici din pat și deschizi larg ușile șifonierului.

Tristă, te uiți la hainele tale și te doare că până și haine noi de birou trebuie să-ți cumperi acum, cu talia asta, care parcă nu-i a ta, nu o recunoști, nu știi cum și când ai devenit această persoană“.

Înainte să decizi de ce dietă să te apuci de această dată, ca să nu mai ai o astfel de dimineață de luni, urmărește înregistrarea Workshopului de slăbit pentru gurmanzi, ținut cu ocazia lansării celei de-a treia cărți, “The Old Chocolate Diet“, și-ți vei explica cele 3 diferențe între persoanele care pot să mănânce cam orice fără să se îngrașe 1 gram și cele care se îngrașă chiar și atunci când încearcă să țină dietă și mănâncă foarte puțin.

Vei înțelege cum și cât poți slăbi sănătos definitiv și de ce încercarea de a-ți ignora organismul în încercarea disperată de a slăbi îngrașă.

Poți urmări înregistrarea workshopului dând click aici: Dieta cu Ciocolata

În sănătatea noastră!

Articolul Să slăbesc iar? apare prima dată în Cabinet Nutriție | Nutriționist Dr. Diana Artene.