De ce iti este foame cand esti la dieta?

  1. foame la dieta
Evaluare: 5.0. Din 1 vot.
Please wait...

De ce iti este foame cand slabesti nu este chiar asa de simplu de inteles pentru majoritatea celor la dieta.

 

Este mai mult sau mai putin acceptat pentru ca foamea este direct asociata cu ideea de dieta.

 

Este ceea ce ne sperie cand ne gandim ca ar trebui sa ne apucam sa dam jos cele ‘nspe kilograme acumulate pe diverse parti mai mult sau mai putin ascunzibile.

 

Este ceea ce promitem sa platim in schimbul unei dupa-amieze relaxate la gratar cu prietenii.

 

Este ceea ce confera virtuozitate celor ce au reusit sa tina o dieta extrem de restrictiva.

 

Si da: este profund biologic. Doar ca biologia foamei din timpul dietei are legatura cu dereglarea unui homon secretat chiar de grasimea de care vrem atat de mult sa scapam.

 

Vezi tu, tesutul gras nu este a cincea roata de la caruta – ci are o importanta extrema in controlul apetitului si implicit al greutatii corporale. Hormonul despre care vorbesc se numeste leptina si daca te inscrii la Newsletter o sa primesti un articol de vreo 20 de pagini in care descriu detaliat factorii care il pot deregla.

 

In articolul de fata nu vreau decat sa iti explic legatura dintre tesutul gras si aceasta foame care atinge intensitati paradoxale in timpul si in mintea majoritatii persoanelor la dieta. Partea cu “in mintea persoanelor la dieta” nu inseamna numai ca o luam razna mental cand suntem la dieta, ci si ca am luat-o razna fizic inainte de inceperea dietei.

 

Exista o gramada de hormoni implicati in controlul apetitului, dar vreau sa intelegi doi dintre ei: grelina si leptina.

 

Grelina este “hormonul de pofta” – secretat de stomac si de portiunea duodenala a intestinului subtire. Ajunge prin sange la centrul de foame din hipotalamus si iti comanda sa te hranesti. Datorita acestui minuscul efect multe persoane supraponderale ar vrea sa fie sters de pe fata pamantului.

 

Fraze de genul “mancatul cu pofta ingrasa” sunt la fel de folosite in viata unora precum “doua batai strica, nu doua fripturi.” Insa, paradoxal, corpul persoanelor supraponderale sau obeze secreta mult mai putina grelina decat cel al “slabilor.”

 

– Cum este asta posibil? Citeste in continuare.

 

Hormonul de pofta – grelina – este contrabalansat in efecte de hormonul de satietate – leptina.

 

Leptina este hormonul secretat de tesutul gras atunci cand, pe romaneste, adipocitul (celula grasa) “s-a umplut.”

 

Acest hormon ajunge prin sange la centrul satietatii din hipotalamus si comanda oprirea mancatului. Acest mecanism se intampla chiar si in corpul persoanelor care jura ca n-au simtit satietate in viata lor. Singura diferenta este ca hipotalamusul acestor persoane a devenit surd la comenzile leptinei. E un fel de “cainii latra ursul merge” biologic.

 

Celula grasa inundata tipa secretand din ce in ce mai multa leptina, iar centrul satietatii din hipotalamus devine din ce in ce mai surd si mai surd cu fiecare data in care nu te opresti din mancat atunci cand simti senzatia de satietate. Insa faptul ca nu mai simti aceasta senzatie si ca implicit te vei ingrasa din ce in ce mai tare nu sunt singurele consecinte.

 

Rezistenta la leptina generata de mancatul peste senzatia de satietate cauzeaza direct/ agraveaza rezistenta la insulina = motivul pentru care ti se face foame de lup cand esti la dieta.

 

O insulina ia glucoza din sange si o introduce in tesutul muscular si adipos, glicemia scade si tie ti se face foame din nou.

 

O caruta de insulina nu mai poate sa introduca nimic in tesutul muscular care devine literalmente inchis pentru glucoza in timpul hiperinsulinemiei, atrofiindu-se de foame in ciuda faptului ca ai mancat.

 

Cu cat tesutul tau muscular devine mai rezistent la insulina cu atat metabolismul tau va fi mai scazut, tesutul tau gras mai abundent si foamea mai crunta. Si, cu cat foamea pe care o simti in timpul dietei este mai crunta, cu atat mai scazut va fi metabolismul tau cu fiecare zi de dieta.

 

Cand iti scazi sensibiltatea organismului la insulina:

 

  • creste procentului de grasime corporala,
  • scade procentul de masa musculara activa, si deci metabolismul,
  • se deregleaza apetitul – fapt manifestat prin:
    • foame paradoxala chiar la putin timp dupa ce abia ai mancat, si
    • pofte “incontrolabile” mai ales pentru gustul dulce si gras.

 

Semnele fizice gen hirsutism, acnee, hiperkeratoza palmoplantara, coate sau genunchi foarte uscati, calcaie crapate, sau nenumarate puncte de grasime sunt rar recunoscute ca un semnal de dereglare metabolica.

 

Iar pierderea fertilitatii, scaderea imunitatii, cresterea riscului de boli cardiovasculare prin dislipidemie, cresterea agresivitatii, scaderea rezistentei la stres, scaderea adaptabilitatii la nou si scaderea capacitatii de a invata sunt realitati demostrate stiintific a fi cauzate practic de refuzul de a te opresti din mancat cand butonul rosu din creierul tau semnaleaza satietate.

 

Dupa cum spuneam, in ciuda bunului simt, persoanele supraponderale si obeze secreta mult mai putin hormon de pofta de a manca si mult mai mult hormon de satietate decat cei slabi.

 

Dar senzatia de satietate odata neascultata, este din ce in ce mai usor de neascultat si – din pacate – din ce in ce mai greu de reglat ulterior.

 

Asa ca opreste-te din mancat atunci cand simti ca te-ai saturat:

 

  • si cand simti asta dupa ce ai mancat doar juma’ de mar
  • si in timp ce simti asta cand savurezi cel mai bun cremsnit de la mama incoace.

 

Pentru ca lipsa de respect fata de senzatia de satietate este mult mai scumpa decat esti tu capabil sa platesti – si nu se plateste cu bani, ci cu sanatate.

 

 

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.