Made in Romania

  1. made in Romania
Rating: 5.0/5. Din 1 vot.
Please wait...

Intrarea României în Uniunea Europeană a avut un impact masiv asupra românilor, fie că vorbim de consumatori, fie că vorbim de producătorii de alimente. Consumatorii au avut acces la produsele din Piața Unică, iar producătorilor locali li s-au impus aceleași sisteme de transabilitate în lanțul alimentar precum tuturor producătorilor care vor să vândă pe piața Uniunii Europene. Este impactul intrării României în UE benefic sau nu pentru producătorii și consumatorii de alimente români?

Consecințele asupra producătorilor de alimente români ale implementării normelor de trasabilitate

 

Conform Codex Alimentarius Commission 60-2006, trasabilitatea definește capacitatea de a urmări deplasarea unui aliment de la fermă la farfurie, în toate etapele de producție, prelucrare, depozitare și distribuție până la consumatorul final (care cumpără alimentul pentru consum și nu pentru re-vânzare).

 

Conform articolului 18 al Reglementării 178/2002 a Parlamentului European, trasabilitatea:

 

  • este obligatoriu să fie stabilită în toate stadiile de producție și prelucrare;
  • producătorii de alimente și furaje sunt obligați să dețină sisteme sau proceduri prin care să înregistreze și să poată pune la dispoziția autorităților informațiile solicitate atât despre trasabilitatea internă, cât și despre cea externă.

 

Trasabilitatea internă reprezintă urmărirea alimentului în cadrul unei singure companii.

 

Trasabilitatea externă reprezintă informațiile pe care compania respectivă le primește la intrarea produsului în companie de la furnizorii implicați în etapele anterioare de producție.

 

Implementarea unui sistem de trasabilitate eficient este utilă pentru asigurarea siguranței și calității alimentare, dar există factori de implementare care pot fi dăunători economic pentru producătorii mici, locali, din punct de vedere costuri. Iar conform Reglementării 128/2002, responsabilitatea privind trasabilitatea alimentelor revine producătorilor de alimente sau nutrețuri în totalitate.

 

Producătorilor mici, fermierilor, pescarilor sau oierilor nu li se acordă instruire gratuită pentru implementarea unui sistem optim de trasabilitate, acesta reprezentând un cost în plus adăugat la prețul de producție deja mai mare față de al marilor producători.

 

În plus, liberalizarea totală a comerțului din țările membre UE (crearea „pieţei unice“) determină posibilitatea de practicare de prețuri de dumping fie de către corporații multinaționale cu mare putere financiară, fie de către companii din țări bogate – unde:

 

  • agricultura este subvenționată și
  • nivelul de automatizare şi specializare a personalului este foarte avansat şi
  • politicile locale referitoare la protecția producătorilor de alimente îi ajută pe aceștia să producă alimente la un preț mai redus decât cei din țările în curs de dezvoltare.

 

Astfel, comerțul liber din țările membre UE practic sugrumă dezvoltarea producției alimentare locale din cauza prețurilor de producție mult mai mici și din cauza lipsei de protecție a producătorilor cu costuri de producție mai mari (datorate fie lipsei sau insuficienţei subvențiilor pentru producătorii mici, fie lipsei banilor pentru specializarea personalului sau dotarea optimă a unităților de producție).

 

Mulți producători mici, locali, nu reușesc să îndeplinească standardele de siguranță și calitate alimentară cerute de trasabilitate suficient cât să-și poată vinde produsele fie la un preț competitiv în propria țară, fie pe piața unică.

 

Dotarea și instruirea necesară implementării sistemelor de trasabilitate limitează accesul producătorilor mici la piața unică, împingându-i din ce în ce mai tare spre faliment în fața politicilor de dumping sau de monopol al companiilor mari sau a statului.

 

Dar, conform „Declaraţiei asupra Securității Alimentare Mondiale” FAO/OMS/1996, definiția dată securității alimentare nu include dreptul la hrană sau accesul la resursele productive, ci doar „accesul la hrană“.

 

Astfel, statul nu își asumă obligații sau mecanisme legale prin care să-i protejeze pe cei săraci sau malnutriţi de cei bogați, care le pot împiedica accesul la resursele productive. Din punct de vedere legal, statul nu este co-responsabil nici de starea de foame sau subnutriție sau malnutriție a populației și nici de bunăstarea producătorilor locali.

 

Iar inechitatea economică dintre țările UE puternic dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, precum și polarizarea socială din propria noastră țară duc atât la creșterea vulnerabilității financiare a micilor producători locali, cât și la creșterea vulnerabilității alimentare a populației sărace, care nu mai are aproape niciun control asupra hranei la care are acces.

 

Iar, conform International Planning Committee for Food Suvereignity (2002), „suveranitatea alimentară este dreptul indivizilor, comunităților, populației și al țărilor de a-și defini propriile lor politici în ceea ce privește agricultura, munca, pescuitul, hrana și pământul“.

 

Suveranitatea include dreptul real la hrană și la a produce hrană, iar noi aproape am pierdut acest drept pentru că producătorii români de alimente nu pot face față financiar marilor producători din UE, care pot produce și vinde mai mult și mai ieftin pe piața din România.

 

n lipsa unor legi de protecție a producătorilor locali de alimente, sigură alternativă de menținere a dreptului de suveranitate alimentară a românilor revine chiar românilor, prin cumpărarea preponderentă a produselor produse în România (optim, din ingrediente din România – care este o a doua mare problemă, ținând cont că multe companii mari producătoare de alimente sunt, de fapt, companii străine care folosesc materie primă din alte țări, de la noi folosind doar puterea de muncă ieftină).

 

În contextul economic de azi, în care normele comerțului liber împiedică refuzarea accesului produselor străine pe orice motiv în afară de siguranța alimentară, promovarea produselor „Made in Romania“ și suportul agriculturii sunt esențiale pentru menținerea suveranității alimentare a României.

Consecinţele asupra consumatorilor de alimente ale implementării normelor Codex Alimentarius

 

Comisia Codex Alimentarius – creată de Food and Agriculture Organization (FAO) şi de World Health Organization (WHO) în 1963 sub umbrela Naţiunilor Unite – reglementează fiecare aspect al producţiei alimentelor consumate de ±95% din populaţia la nivel mondial.

 

Principiile oficiale de bază ale Codex Alimentarius sunt: protecția consumatorului și comerțul internațional corect. Siguranța alimentelor este valoarea centrală, baza științifică subliniat a fi extrem de solidă.

 

Totuși, acceptarea fungicidului ce conține Initium fără consultare publică (care, conform acestei organizații mondiale, este absolut obligatorie) pare minimum grăbită. Pe 11 ianuarie 2010, România a aderat la Comisia Codex Alimentarius (1) și prima îndatorire ca membru a fost să accepte de bună voie să fie prima țară din lume care să utilizeze noul fungicid al BASF: Ametoctradin (Initium) (2).

 

În concordanță cu articolul 8 al Directivei 91/414/EEC – despre plasarea pe piața europeană a produselor protectoare pentru plante – se stipulează că un stat membru UE poate autoriza provizoriu, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani, plasarea pe piața proprie de produse de protecție pentru plante ce conțin substanțe noi (definite ca substanțe active care nu sunt incluse în anexa acestei directive ca fiind substanţe active autorizate ca fiind sigure pentru om) pentru a evalua gradual impactul asupra populaţiei.

 

Prin lege, substanțe active care nu se știe dacă sunt sigure pentru consum uman – precum initium – pot fi folosite legal în producția plantelor pentru consum uman, pentru a evalua științific impactul asupra oamenilor.

 

Și, deși multe țări mai bogate și mai „civilizate“ decât România au salutat decizia noastră, nu s-au grăbit să autorizeze folosirea fungicidului cu Initium.

 

Iată o întrebare adresată de doi români Comisiei Parlamentului European pe 22 februarie 2010 (cod E-0918/10):

 

„Întrebare scrisă de la Rareş-Lucian Niculescu (PPE) şi Elena Oana Antonescu (PPE) către Comisia Parlamentului European:

 

Subiect: Evaluarea fungicidului cu Initium în concordanţă cu normele Directivei 91/414/EEC

 

În ianuarie, România a acordat o autorizație temporară pentru fungicidul ce conține Initium pentru o perioadă de trei ani, în concordanță cu Articolul 8 al Directivei 91/414/EEC corespunzătoare plasării pe piață a produselor protectoare pentru plante. Substanța este folosită pentru protecția antifungică a strugurilor și a legumelor.

 

Acest fungicid a fost subiectul unui raport de evaluare realizat de Autoritatea Europeană de Siguranță Alimentară, adoptat în octombrie 2009 (“EFSA-Q-2009-00700 — Reasoned opinion of EFSA: Setting of new MRLs for BAS 650 F”) pentru struguri de masă sau vin, roșii, ardei gras, castraveți, pepeni și salată verde. Ținând cont de cetățenii români îngrijorați de posibilul impact negativ pe care folosirea acestui fungicid l-ar putea avea asupra sănătății, poate Comisia să răspundă următoarei întrebări:

 

Ținând cont de faptul că acest raport de evaluare nu a fost analizat de alți cercetători (procedura peer review) și de faptul că concluziile raportului sunt considerate provizorii, care este statusul actual al acestei proceduri în concordanță cu Directiva 91/414/EEC?”

 

Link către Parlamentul European

 

Şi iată răspunsul Parlamentului European:

 

Întrebări în Parlament

Data: 29 martie 2010

Cod: pentru intrebarea E-0918/10 şi P-1123/10

Răspuns dat de Mr. Dalli în numele Comisiei:

 

Pentru a putea facilita introducerea pe piață de substanțe noi și inovative pentru protecția plantelor, articolul 8 (1) al Directivei 91/414/EEC (1) despre plasarea pe piață de produse pentru protecția plantelor permite posibilitatea autorizării de produse ce conțin substanțe active noi pentru o perioadă limitată la trei ani, dacă un dosar complet a fost depus și dacă statul membru care autorizează folosirea produsului stabilește înalte standarde de siguranță, în conformitate cu Directiva 91/414/EEC.

 

 Decizia Comisiei 2009/535/EC (2) recunoaște în principiu dosarul depus de BASF SE pentru a susține includerea substanței sub condul de dezvoltare ‘BAS 650F’. Această substanță are denumirea ISO de ‘ametoctradin’ și denumirea de marcă înregistrată ‘Initium’. De aceea, orice stat membru poate autoriza provizoriu folosirea de produse ce conțin această substanță.

 

Când autorizează un produs de protecție a plantelor, un stat membru trebuie să evalueze dacă înaltele standarde de siguranță umană și animală și cele de protecție a mediului înconjurător conform legislației europene sunt îndeplinite pentru toate tipurile de folosință garantate. Acordarea autorizației provizorii nu reprezintă o excepție de la această regulă, deci standardele de siguranță nu sunt compromise. Statul membru, când acordă autorizația temporară, decide să își asume întreaga evaluare a riscului pe cont propriu și, deci, să nu beneficieze pe deplin de procedura peer-review. Totuși, făcând asta, statul membru poate accelera intrarea pe piață de produse inovative, care ar putea fi mai sigure pentru consumatori și pentru mediu în comparație cu alte produse.

 

 Comisia intenționează să adopte doze maxime temporare (MRLs) (3) pentru ametroctatid (Initium) pe baza opiniei întemeiate a EFSA din octombrie 2009 (4). MRLs propuse sunt provizorii din cauza lipsei finalizării procedurii peer-review, fiind bazate pe evaluarea informației din evaluarea temporară a raportului amtoctradinului. Ambele rapoarte sunt produse de Olanda, care conduce procedura peer-review organizată de EFSA. Procedura a fost deja votată de SCFEAH și se așteaptă publicarea ei în Jurnalul Oficial cel mai târziu în al treilea trimestru al 2010“.

 

Link catre Parlamentul European

 

Deci, în ciudă faptului că siguranța Initiumului nu a fost evaluată și de alți oameni de știință în afara celor angajați de BASF, produsul încă se folosește și azi, 5 ani mai târziu, legal în aproximativ 30 de țări, în ciuda faptului că autorizația este doar temporară și nu poate garanta siguranța consumlui asupra sănătății oamenilor.

Totul în numele siguranței alimentare și al comerțului corect.

Ideea din spatele folosirii unei noi substanțe cu potențial toxic sub autorizația provizorie a Codex Alimentarius are în spate creșterea populației la nivel global și necesitatea dezvoltării de biotehnologii care să crească productivitatea în agricultură și termenul de garanție al produselor alimentare.

 

Nu pare să conteze că la nivel mondial numărul de copii născuţi per femeie a scazut de la 5,02 la 2,65 între 1950 şi 2005 și că se așteaptă ca acest număr să scadă la 2,05 până în 2050 (3).

 

De asemenea, nu pare să conteze că rata mortalității este estimată să crească de la 56 de milioane pe an la 80 de milioane pe an (4).

 

Economiștii fac estimări matematice, nu biologice, neținând cont de faptul că rata fertilității este în scădere și că aceea a mortalității se dublează treptat.

 

La nivel global, se pune problema supraviețuirii populațiilor țărilor sărace, doar că populaţia acestor țări se pare că nu are nimic de spus în problema propriei supraviețuiri.

 

– De ce ar vrea să moară: de foame sau de cancer, de boli ale sistemului reproducător, boli autoimune, disfuncții endocrine sau neurologice?

 

Toate acestea sunt efecte secundare ale expunerii la fungicide și pesticide posibile citate de pe site-ul oficial Organizației Mondiale a Sănătății. OMS susține, de asemenea, că adulții au un risc mai mic decât copiii și că mai multe morți datorate fungicidelor s-au înregistrat în țările în curs de dezvoltare (5,6).

 

Rata de cancer a românilor a crescut cu ± 30% de la 51.450 cazuri în 2011 la 78.760 cazuri la sfârşitul lui 2012 (7).

 

Şi nu putem asocia folosirea Initiumului cu această creştere.

 

Dar, deși nu există nicio dovadă între Initium și creșterea cu 30% a ratei de cancer în primii doi ani după autorizarea provizorie a Initiumului, nu putem nega coincidența. Iar măcar această coincidența ar trebui să oblige OMS să considere toți posibilii factori etiologici care au făcut atât de mulți români să dezvolte cancer în atât de puțin timp.

 

Dacă Initium a fost autorizat provizoriu pentru evaluare, măcar evaluarea ar trebui să fie făcută.

 

Totuși, în ciuda faptului că au trecut 5 ani de la autorizarea provizorie pentru evaluarea efectelor pe oameni, la căutarea cuvintelor cheie ‘Initium’ sau ‘Ametoctradin’ nu se obține absolut niciun rezultat nici pe site-ul oficial al Codex Alimentarius, nici pe cel al OMS (8). Tot ce putem obține, dacă insistăm cu căutările, este Părerea Oficială, fără procedura peer-review (care încă nu a fost făcută, deși au trecut 5 ani de la autorizația provizorie), publicată în Jurnalul EFSA în 2009.

 

– Este suficient pentru siguranța alimentară a românilor?

– Este suficient pentru sănătatea oamenilor din cele 30 de țări care continuă să autorizeze provizoriu folosirea Initiumului?

– Ținând cont de impactul nociv extrem, nu ar trebui substanțele potențial toxice să fie testate și pre-aprobate ca fiind sigure și de alți oameni de știință în afara celor direct plătiți chiar de producătorii acestor substanțe? (9)

– Și este spre binele oamenilor de pretutindeni pre-autorizarea legală a unei substanțe potențial periculoase fără procedura peer-review?

– Care-i graba?!

 

Pe site-ul OMS, există un număr de protocoale și avertizări legate de toxicitatea pesticidelor și fungicidelor atât asupra sănătății umane, cât și asupra mediului. Astfel, nenumărate fungicide și pesticide autorizate provizoriu s-au dovedit a induce cancer și infertilitate (10-13).

 

– Nu este asta oare dovada că procedura de aprobare provizorie este, de fapt, acceptul legal de a folosi oamenii drept cobai?

– Și cum pot oamenii de știință să stabilească dacă dozele maximum admise pentru siguranța oamenilor au un efect protector, ținând cont că nu poate fi estimat consumul cantitativ efectiv al plantelor de către diverse persoane?

– Și nu ar fi trebuit să existe o dezbatere publică anterioară acordării autorizației temporare a Initiumului?

 

Deoarece folosirea legală a Initiumului nu a fost discutată în media, anunțată sau dezbătută decât pe la colțuri, majoritatea românilor ar putea consuma peste cantitatea pentru care s-au calculat dozele provizorii maximum admise pentru Initium – din produse de bază precum pâine, paste și alte produse de panificație, castraveți, roșii, ceapă, cartofi, struguri, pepeni.

 

Totuși, deși se pare că am fost folosiți drept șoareci de laborator (cu acordul autorităților române), în România încă mai avem acces la roșii care au gust de roșii și la căpșuni care nu au gust de castraveţi. Încă putem cumpăra ouă de la găini crescute în curte și lapte de la micii producători locali.

 

Încă gătim acasă…

 

Intrarea României în lumea civilizată a Uniunii Europene şi a universului Codex Alimentarius a avut un impact puternic:

 

  • atât asupra producătorilor locali de alimente, mulți dând faliment prin neputința asigurării standardelor și normelor în vigoare la prețuri competitive, nici măcar pe piața locală,
  • cât și asupra consumatorilor de alimente, mulți neputând evita consumul produselor alimentare de origine vegetală ameliorate cu noi substanțe precum Initium, substanțe încă nedemonstrate ca fiind sigure pentru consumul uman.

 

Legislația română prin care producătorii locali și consumatorii români ar trebui protejați ar trebuie chiar să ne protejeze, nu doar să le permită altora să ne folosească drept piață de desfacere sau / și cobai, în spatele ambalajului de libertate, siguranță alimentară și comerț corect pentru toți.

 

Dar, din păcate, cineva trebuie să plătească salariile oamenilor de știință.

 

Motivul care mișcă știința nu este caritabil, ci profitabil.

 

Iar noi, consumatorii și producătorii români, nu suntem atât de bogați cât să atragem atenția marilor corporații internaționale.

 

Studiile se fac pe noi prin autorizații temporare obținute tot pe la colțuri.

 

Dar se fac pentru justificarea folosirii acestor „noi substanțe inovative“ în țări cu putere financiară mult mai mare (14).

 

Poate de asta încă ocupăm doar locul 10 în topul țărilor europene cu cei mai mulți bolnavi de cancer.

 

Studii citate 

 

1: Taylor, Paul Anthony. “Codex Guidelines for Vitamins and Minerals – Optional or Mandatory?” Dr.Rath Health Foundation. http://www4.dr-rath-foundation.org/features/codex_wto.html.

2: “World Resources Institute”. Earthtrends.wri.org. Retrieved 2011-11-30.

3: “World Population estimates by the US Census Bureau”. USCB. Retrieved May 22, 2012.

4: http://www.who.int/bulletin/volumes/82/11/editorial31104html/en/

5: http://www.who.int/mediacentre/news/notes/2004/np19/en/

6: Ferlay, J., et al. “Cancer incidence and mortality patterns in Europe: Estimates for 40 countries in 2012.” European Journal of Cancer (2013). International Agency for Research on Cancer, http://eco.iarc.fr/eucan/Country.aspx?ISOCountryCd=642.

7: http://www.codexalimentarius.org; http://www.who.org.

8: http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/doc/1367.pdf

9: Cantelli-Forti, G., M. Paolini, and P. Hrelia. “Multiple end point procedure to evaluate risk from pesticides.” Environmental health perspectives 101.Suppl 3 (1993): 15.

10: Hrelia, P. et al. “Cytogenetic effects of Metalaxyl on human and animal chromosomes.” Mutation Research/Genetic Toxicology 369.1 (1996): 81-86. doi: 10.1016/S0165-1218(96)90051-8.

11: Poli, P. et al. “Evaluation of the genotoxicity induced by the fungicide fenarimol in mammalian and plant cells by use of the single-cell gel electrophoresis assay.” Mutation Research/Genetic Toxicology and Environmental Mutagenesis540.1 (2003): 57-66. doi: 10.1016/S1383-5718(03)00165-7.

12: Hrelia, P., Fimognari, C., Maffei, F., Vigagni, F., Mesirca, R., Pozzetti, L., … & Forti, G. C. (1996). The genetic and non-genetic toxicity of the fungicide Vinclozolin. Mutagenesis, 11(5), 445-453. doi: 10.1093/mutage/11.5.445.

13: Fan, WuQiang et al. “Atrazine-induced aromatase expression is SF-1 dependent: implications for endocrine disruption in wildlife and reproductive cancers in humans.” Environmental Health Perspectives 115.5 (2007): 720.

14: BASF sells INITIUM® products in 11 European countries and obtained authorizations in 28 countries worldwide. BASF press release: http://www.basf.com/group/pressemitteilungen/P-10-110.

 

P.S.: Articolul este adaptat după capitolul “Codex Alimentarius” al celei de-a doua dintre cărţile mele: „Nutrition Guide for Mums“. Puteţi cumpăra acest ghid complet de nutriţie materno-fetală şi pediatrică:

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.