Pe românește, profilactic înseamnă să previi ceva, iar să mănânci profilactic înseamnă să mănânci înainte să ți se facă foame fie pentru că presupui că nu vei avea timp mai târziu să mănânci, fie pentru că nu poți să aștepți să ți se facă foame.

– Deci: mănânci profilactic?

– Pentru că, deși este un comportament oarecum încetățenit și chiar promovat de bunici și mămici, ai face pipi profilactic?

– Sigur?

Există două diferențe esențiale între senzația de pipi și senzația de foame:

– prima se simte în zona abdominala inferioară, a doua în zona abdominală superioară
– de mici, suntem învățați să ne ghidăm după prima și să o ghidăm pe a doua.

Și așa, încet-încet, învățam să mâncăm înainte să ne fie foame, că să nu ni se facă foame și să murim cumva înainte de următoarea sursă de hrană. Da. Știu că exagerez, dar – pe bune acum – asta este chintesența mâncatului profilactic: mănânci când nu ți-e foame cq să nu cumva să mori de foame. Și știu că unii chiar mor de foame în Africa. Toată lumea știe.

Dar mâncatul tău profilactic nu are nicio legătură cu copiii aceia săraci, și tu știi asta foarte bine. Nici nu vei ajunge ca ei dacă aștepți să ți se facă foame, nici nu-i vei ajuta cu nimic dacă mănânci tot din farfurie. Și toată lumea știe și asta.

Însă problema reală nu este că vei muri de foame dacă nu mănânci profilactic. Chiar dacă nu ai absolut niciun timp peste zi, dacă vei fi toată ziua în ședințe sau cu șefu’ pe cap și crezi că o să te ajute cu ceva să-ți mănânci ciorba dimineața, spune-mi:

– O să te duci să faci pipi dacă vei avea nevoie?

– Sau o să-ți iei pauză de țigară?

– Îți ia mai puțin timp să te duci la baie sau să fumezi o țigară decât îți ia să bei un pahar cu lapte sau un chefir?

Cronometrează-te!

Și, de asemenea, problema reală nu este nici că nu ai timp să mănânci.

Problema reală este că nu îți place să aștepți. Nimănui nu-i place!

De fapt, dacă ar fi să facem un top al celor mai comuni factori stresanți cotidieni, așteptatul s-ar bate pe primul loc cu birocrația (care, fie vorba între noi, presupune o tonă de așteptat…). Cu aceeași pornire cu care preferăm să conducem pe tot felul de străduțe înguste decat să stăm în cozi la semafor, preferăm o masă sigură unui viitor nesigur în care cine naiba știe când ni se va face foame și cine naiba știe dacă în acel moment decisiv vom avea sau nu timpul și sursa de alimente care să ne ferească de moarte subită.

Revenind la slăbit, ceea ce nu știau mama sau bunica ta este că, atunci când mănânci profilactic – de fiecare dată când mănânci fără să-ţi fie foame – , pui grăsime exact atunci când te înfometezi şi exact atunci când te îndopi cu chipsuri. A, ştiu, tu nu mănânci chipsuri… Şi clar, nimeni din București nu mănâncă. Aşa se explică,  în 2013, acele vânzări record raportate de supermarketuri.

Din nou, revenim la slăbit. Primul punct din slăbit este nu te îngrași. Așa cum am explicat în articolul De ce unii se îngraşă şi alţii nu, mâncând la fel? , ca să nu te mai îngrași trebuie să faci cumva încât mai multă hrană să intre în celulele tale musculare, ca să rămână mai puțin exces pentru celulele tale grase. Iar atunci când mănânci fără să-ți fie foame – fie că mănânci profilactic, din politețe, de plictiseală sau de nervi –, oricât de sănătoasă ar fi mâncarea pe care o mănânci, oricâte calorii sau indici o avea, nu poate intra in celulele tale musculare pentru simplul fapt că GLUT4 nu stau deschiși când vrei tu, ci când vor mușchii tăi.

De asta te îngrași când mănânci profilactic.

Dacă vrei să slăbești, trebuie să înveți să fii confortabil cu inconfortabilul așteptat. Iar dacă vrei să slăbești și ești capabil să aștepți să ți se facă foame înainte să mănânci, te invit la o consultație gratuită. Pentru că aceia care pot să nu mănânce profilactic pot slăbi mâncând de toate. Iar eu lucrez numai cu gurmanzi reîngrăşaţi care s-au săturat de diete și care sunt suficient de puternici emoțional cât să-și respecte senzația de foame.