Nutriție pediatrică: ce facem cu-n mofturici?

  1. nutritie pediatrica Bucuresti

Zilele trecute am vorbit cu o fetită slabă țâr, adusă la consultație de părinții exasperați de faptul că nu mânca mai nimic. Iar una din cauzele posibile ale unui astfel de comportament al unui copil se numește neofobie – sau, pe românește, refuzul de a gusta măcar alimente noi.

 

Doar că unii copii mimează neofobia, manipulându-și treptat părinții prin refuzul încăpățânat al alimentelor pe care aceștia insistă să le consume copilul, până când aceștia cedează nervos și îi lasă să se hrănească doar cu cremvuști, doar doar să mănânce și copilul ceva. Lucru care functionează de obicei fantastic de bine cu bunicii.

 

– Și cum ne dăm seama care copii mimează neofobia și care au de fapt neofobie?

 

Copiii cu neofobie refuză să încerce și dulciurile noi, spre deosebire de copiii care doar mimează neofobia.

 

Deci, dacă un copil refuză să încerce orice alt aliment nou dar este mai mult decât dispus să consume dulciuri noi, situația cu care te confrunți ca părinte este un reflex condiționat pe care ți l-a construit copilul tău pentru a se asigura că are acces la alimentele care îi plac.

 

Probabil cam de când ai început să îi diversifici alimentația s-a prins că dacă refuză cu obstinație anumite alimente până la urmă i le vei oferi pe cele pe care vrea el să le consume, sau măcar îl vei recompensa cu alimentele respective dacă acceptă să ia câteva guri din chestiile alea cu care îl tot bați la cap.

 

Și înainte de a continua această discuție, dacă ai un mofturici acasă, ia o foaie și un pix și răspunde cât de detaliat poți la această întrebare:

 

– Ce ar trebui să mănânce copilul tău?

 

Scrie toate ideile care-ți vin în cap legat de alimentele care ar putea îmbunătați sănătatea copilului tau, deci pe care consideri tu că el sau ea ar trebui să le mănânce.

 

Întâi enumeră-le, apoi intra în detalii din ce în ce mai specifice: de ce crezi tu că ar trebui să le mănânce, când ar trebui să le consume, în ce cantități, în ce combinații – toate după părerea ta proprie și personală.

 

Acum încercuiește alimentele pe cele pe care copilul tău nu le-ar manca orice i-ai face. Unora nu le place orezul integral, altora nu le place gustul duceag al cepei fierte din ciorbă, altora nu le place laptele nici simplu, nici cu cacao, nici de nici un fel. Și asta vorbind doar despre preferințe, fără măcar să menționăm influența a ce și cum mănânci tu ca părinte.

 

Unii copii (și unii adulți) nu vor mânca în veci de bună-voie brocoli sau gulii sau spanac.

 

Și deși multe mămici acceptă că tati refuză să mănânce brocoli, gulii sau spanac, aceleași mămic încearcă să convingă/forțeze/mituiască/șantajeze copilul să le mănânce – fapt ce nu funcționează pe termen lung nici cu tăticii, nici cu mândrii urmași ai acestor tătici.

 

Desigur  și mamicile pot fi mofturici si scenariul de mai sus complet invers.

 

Din fericire, când vine vorba de nutriția pediatrică există un efect psihologic denumit ”efectul Ikea” pe care îl putem folosi să ieșim din acest șir nesfârșit de discuții, certuri și nervi la masă.

 

Efectul Ikea înseamnă că valorizăm lucrurile făcute de noi înșine.

 

Cu cât ne este mai greu să facem ceva cu atât prețuim mai mult lucrul respectiv – secret esențial pentru orice părinte ce aspiră să-și hrănească copilul mofturos cu alimentele care-i fac bine.

Aici intervine salvatorul efect Ikea – alimentele la prepararea/ cumpărarea/ alegerea cărora participă și copiii sunt mai ușor acceptate și uneori chiar promovate de aceștia.

 

Cu cât copilul simte mai mult ca alegerea a ceea ce cumpărați este și a lui și cu cât este mai implicat în gătit cu atât va accepta treptat sa mânce din ce în ce mai multe alimente sănătoase. Și, în plus, masa poate deveni astfel parte din timpul pe care și-l dorește petrecut cu tine, ceea ce-i va crește atât respectul de sine cât și nivelul de acceptare a alimentelor noi.

 

Așa că, în loc să te cerți cu mofturiciul tău, să-l obligi sau să-l mituiesti cu gogoși ca să mănânce ciorbă, încearcă să gătiți împreună.

 

 

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.