Aș putea să scriu „O poveste de Crăciun“ în loc de „A Christmas Carol“, dar tocmai am publicat a treia carte în limba engleză și, din acest motiv, în acest articol mă voi adresă celor care știu engleză (deci care pot citi cartea aceasta sau pe celelalte două).

Aș vrea să menționez de la început că engleza în care sunt scrise cărțile mele este foarte „citibilă“, conversațională și ușor de digerat. Ca să le citiți, nu aveți nevoie nici de o diplomă în literatura engleză, nici de o diplomă în științele nutriției (biochimie, fiziologie, neurofiziologie, medicină comportamentală sau alte astfel de științe ce iluminează puțin iraționalitatea comportamentului alimentar).

Dar, revenind la povestea de Crăciun, totul a început în urmă cu aproape 7 ani.

În toamna anului 2007, lucrăm cu o pacientă (care ulterior mi-a devenit prietenă 🙂 ) și îi povesteam că m-am săturat de diete până peste cap și că am decis să scriu o carte în care să prezint cum se poate slăbi fără dietă. Îmi aduc aminte cât de încântată a fost prietena mea și cum m-a întrebat:

– Și când o s-o publici?

– Înainte de Crăciun!, i-am răspuns eu, la fel de încântată și entuziasmată în efervescenţa discuției.

Anii au trecut și, înainte de fiecare Crăciun, prietena mea râdea de mine:

– Bine ca nu ai spus înainte de care Crăciun o să publici cartea…

Mi-a luat cam 4 Crăciunuri şi jumătate să mă enerveze această glumă și, la al cincilea Crăciun numărat de la discuția din 2007, aveam prima mea carte gata de editare (pas intermediar neprevăzut în discuția inițială, care a luat ceva timp și el, făcându-mă în final să reușesc să public cartea nu „înainte de Crăciun“, așa cum țineam deja cu toți dinții să fac, ci abia în ianuarie 2012).

Cartea publicată atunci se numește „5 Gears Diet“ și este necesară și absolut suficientă pentru slăbitul oricărei persoane care nu mănâncă emoțional.

După ce am scris această carte – pe care, în maxima mea modestie, am considerat-o (și încă o consider) aproape perfectă din punct de vedere științific –, am primit o tonă de feedbackuri pozitive și câteva feedbackuri susurate de genul:

– Bine, bine, dar eu ce fac acum?

– Cum slăbesc, de fapt?

– Cartea e super tare, dar cum naiba se aplică?

Evident, reacția inițială a fost ceva de genul:

– Bine că sunteți voi deștepți…

sau

– Dacă ai fi puțin mai disciplinat, ai vedea că funcționează!

Desigur, gândeam și spuneam asta pentru că știam de ani buni că funcționează.

Doar că funcționase la persoanele care aplicaseră regulile descrise în carte în prezența mea.

Și se părea că o carte – chiar atât de bună cum este „5 Gears Diet“ (din punctul meu de vedere – modest, evident, și pur obiectiv…) – nu era suficientă să regleze metabolic persoanele care aflau informația respectivă în absența monitorizării mele.

Așa că, pe lângă faptul că am mai explicat nițel partea cu aplicabilitatea în primele capitole din a doua mea carte – Nutrition Guide for Mums –, m-am hotărât să reiau programele de monitorizare și așa am creat Programul de slăbit „Fără DIETĂ“.

Și, uite-așa, au mai trecut câteva luni bune și câteva workshopuri de nutriție pe baza noului subiect care mi-a răsărit în minte ca ghiocelul fraged în martie: mâncatul emoțional.

Iar experiența directă cu persoanele pe care le monitorizăm pentru slăbit mi-a demonstrat că unora le iese și unora le iese mai puțin, întrebarea firească fiind:

– Ce – Doamne, iartă-mă – să fac mai mult decât să le dau informația corectă despre când și cum se slăbește grăsime, ca să-i ajut pe cei cărora nu le iese?

Această întrebare mi-a stat în cap până mi s-au ofilit toți ghioceii și m-au apucat toți nervii că trebuie să fie și obstacole în calea slăbitului meu perfect din punct de vedere fiziologic și neurofiziologic și biochimic și de care punct o mai fi.

În nervii mei, am început să citesc și mai mult despre iraționalitatea comportamentului alimentar, l-am descoperit pe Dan Ariely (care mi-a dat două bobârnace direct în teoria mea cu disciplina) și am urmat cursuri de medicină comportamentală.

În afară de șocul Dan Ariely, după ce am învățat medicină clasică – în care suntem învățați să le spunem pacienților ce să facă „Punct. Că ei o să facă by default și că dacă nu fac sunt pacienți necomplianţi, delăsători, și că e vina lor că nu le iese“, cursul de medicină comportamentală organizat de Kalionska Institute din Suedia m-a lovit frontal.

Pare-se, în lumea civilizată se știe de ceva ani că pacienții nu fac ce le spunem noi să facă pentru că ar fi corect sau necesar sau sănătos sau… nu pentru că sunt necomplianţi sau delăsători sau mai știu eu ce. Acelora cărora le este mai greu să slăbească le este mai greu pentru că au active pe pilot automat mecanisme de supraviețuire în stres și oboseală puternic accentuate, mecanisme care împiedică aproape total arderea de grăsimi.

Cu informația deținută deja de la Științele Nutriției și cu tehnicile din acest curs și din cursul și cărțile lui Dan Ariely, am creat Programul de slăbit „Fără STRES“ , destinat persoanelor care mănâncă emoțional.

Şi apoi am scris cartea „The Old Chocolate Diet“ pentru toți gurmanzii care mănâncă emoțional și care s-au săturat să țină diete, dar care nu-și permit fizic să beneficieze de monitorizarea mea directă.

Iar pe această a treia carte chiar am reușit s-o public înainte de Crăciun :). Și, ca să o poată citi oricine înainte de Crăciun, am scăzut prețul variantei ebook la mai puțin de 20 de lei (sub 5 dolari).

Dacă mănânci emoțional și totuși vrei să slăbești, sugestia mea pentru tine este să citești această carte pentru că îți va răspunde la foarte multe întrebări despre slăbit.