7 întrebări esenţiale dacă reţii apă

  1. retii apa?
Rating: 5.0/5. Din 1 vot.
Please wait...

Dacă reții apă, probabil faci parte din majoritatea persoanelor cu probleme de greutate care vor să slăbească ieri sau maximum azi dimineață înainte să trebuiască să decidă cu ce să se îmbrace pentru serviciu. Și, așa cum probabil știi deja, spre deosebire de înfometare, deshidratarea produce rezultate incredibile pe termen scurt. Fie că e vorba de ceaiuri de slăbit, medicamente sau suplimente care „elimină retenția de apă“ sau de diete ketogenice, nimic nu pare să fie la fel de eficient precum rezultatele deshidratării. Doar că nu îți tai singur(a) craca de sub picioare, ci… îi dai foc.

Majoritatea dintre noi recunosc semnele deshidratării și le iau în serios când e vorba de propriii copii. Știm că un copil cu semne evidente de deshidratare avansată – piele palidă, buze arse, oboseală sau apatie, respirație superficială, crampe, greață, confuzie – trebuie consultat de urgenţă de un medic, care probabil îi va prescrie săruri de rehidratare și regim sau chiar internarea. De exemplu, o astfel de deshidratare poate avea loc în cadrul unei enterocolite, când apar diaree, vărsături sau febră, colici abdominale, frisoane și greață după consumul unui aliment contaminat. Totuși, unii dintre părinții acestor copii folosesc deshidratarea pentru slăbit, forțându-se să ignore cum se simt atunci când ajung să manifeste aceleași simptome ale deshidratării. Totul în numele slăbitului.

Prima veste proastă este că grăsimea nu conține apă. Și știu că, dacă reții apă, te doare-n bască dacă grăsimea conține apă sau nu: vezi că nu te mai încap pantalonii care te încăpeau ieri și îți vine să ţipi la oglindă. Dar deshidratarea ca soluție de slăbit o să te facă să reții și mai multă apă pe termen lung și o să-ți suprastimuleze centrul de foame din hipotalamus. Practic, o să-ți fie din ce în ce mai greu să nu mănânci când nu îți este foame, pentru că îți va fi foame mai mereu. Iar foamea ta va crește paralel cu procentul tău de grăsime. Și nu va crește pentru alimente bogate în proteine de calitate (care te-ar putea ajuta și cu retenția de apă și cu slăbitul de grăsime), ci pentru alimente bogate în grăsimi și dulciuri de cantitate.

 

A doua veste proastă este că, deși suplimentele alimentare care generează „eliminarea retenției de apă“ sunt ieftine și eficiente pe termen scurt, legal nu trebuie testate pe termen lung. Diferența dintre medicamente și suplimente nu este că suplimentele nu au efecte secundare, ci că nu trebuie testate cu aceeași rigoare ca și medicamentele. Însă, deși un produs ieftin + cu rezultate rapide este o rețetă sigură de succes, aceste produse nu sunt atât de roz cum ne-am dori noi să fie. Am auzit de atâtea ori „luați asta, este natural/ este doar din plante, nu vă faceți griji“ încât uneori mă întreb dacă farmaciștii sau diverșii specialiști care recomandă suplimente alimentare cunosc legislația din spatele acestor produse. Și cocaina este naturală. Faptul că ne încăpățânăm cu îndârjire să nu ne uităm în spatele gardului frumos vopsit de producătorii de suplimente alimentare nu înseamnă că aceste produse nu au efecte secundare.

Ca să înțelegeţi mai bine ce vreau să spun, voi folosi 3 suplimente pur naturale – zincul, merișorul și extractul de urzică –, care pe hârtie sunt complet roz, dar care conțin substanțe active care pot interacționa cu alte substanțe active (fie exogene din alte suplimente sau medicamente administrate în paralel, fie endogene – implicate în diverse procese ale organismului tău).

Zincul crește riscul de sângerare, interferând cu efectele principale sau secundare ale medicamentelor și suplimentelor anticoagulante (heparină, Ginko Biloba), antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, ibuprofen), hipoglicemiante (insulină sau alte medicamente administrate pentru diabet), antibiotice, antidiareice, antidepresive şi multe altele. De asemenea, interferează cu absorbția intestinală a fierului, cu calciul, magneziul, fosforul, cu vitaminele B, A și D, cu resveratrolul și cu cafeina. Unele efecte apar mai frecvent epidemiologic, altele sunt demonstrate doar în laborator. Și le putem ignora comod pentru că nu sunt trecute pe etichetă.

Merișoarele în sine sunt delicioase și le recomand ca atare cu mare drag: împreună cu un pumn de migdale crude, de exemplu, pot asigură o masă sănătoasă luată când nu ai timp sau acces la alte alimente. Dar aportul zilnic de suplimente cu merișor poate cauza crampe abdominale şi diaree sau poate masca o infecție urinară tratată insuficient, indiferent dacă a fost luat pentru retenția de apăsau pentru infecția urinară. De asemenea, deoarece conţin cantități mari de oxalat, aportul excesiv poate crește riscul litiazei urinare, ducând înapoi la infecție urinară. Și, la fel ca și zincul, suplimentele cu merișor pot creste riscul de sangerare  mai ales în cazul persoanelor care iau și medicamente anticoagulante gen Aspenter, din cauza conținutului ridicat de acid salicilic (da, exact, „pe românește“, aspirina). Cuvântul cheie în toată povestea asta este, desigur, „excesiv“, a cărui însemnătate practică, din păcate, variază de la o persoană la altă, și în aceeași persoană în funcție de starea de sănătate și co-aportul de alte medicamente sau suplimente.

Urzica e pe piață „de când era bunica“ și o mâncăm cu mare plăcere primăvara, în supe sau ca piure cu ou și mămăliguță. Toată lumea știe că este sănătoasă – și eu nu susţin altfel! Doar că una e să o mănânci sau să bei câte un ceai din când în când, și alta e să iei suplimente ce conțin extract de urzică. Însă, așa cum se întâmplă uneori, mai mult dintr-un lucru bun nu este neaparat mai bun. Astfel, aportul excesiv de suplimente cu extract de urzică poate cauza şi el crampe abdominale, transpiraţii abundente, diaree, iar aceste suplimente pot interfera cu medicaţia antidiabetică, anticoagulantă, antihipertensivă sau antiinflamatoare.

 

Asta nu înseamnă că, administrate ocazional, zincul, merișorul sau extractul de urzică ar fi în vreun fel periculoase, ci că același raport risc / beneficiu pe care îl faci mental când decizi dacă să iei sau nu un medicament trebuie să-l faci și când decizi dacă să iei sau nu un supliment alimentar.

 

A treia veste proastă este că retenția de apă per se se poate agrava pe măsură ce folosești medicamente sau suplimente pentru retenția de apă. Chiar și diureticele cele mai naturale nu tratează cauza retenției de apă, ci efectul. Dacă reții apa, întâi trebuie să afli de ce reții apa.

Retenția de apă – denumită și edem idiopatic (adică fără cauză identificabilă medical) – poate să aibă o cauză comportamentală. Și, deși apare la persoanele care stau mult în picioare, apare și la cele care stau ore întregi pe scaun la birou: după zile lungi de alergătură fizică sau mentală, multe picioare se umflă și tind să iasă din pantofi și multe inele se mută pe degete mai puțin umflate. Pe lângă sedentarismul la birou sau lipsa efortului fizic structurat (alergătura fiind față de sport precum zgomotul față de muzică), cele 2 kg ce apar în plus, seară de seară, în corpul multor persoane care rețin apă se datorează și consumului pe fugă de alimente sau băuturi prea bogate în sare (fast food, murături, conserve, sucuri răcoritoare, mezeluri). Și apoi se hidratează doar cu cafea și ceaiuri – și nu cu apă, pentru că… rețin apa. În plus, dietele prea drastice, la pachet cu supraalimentări periodice, și iar diete, și iar supraalimentări pot agrava și mai tare retenția de apă. Și tot așa, zi de zi, până când nu le mai încape nimic.

 

Aşa că – înainte să iei diuretice mai mult sau mai puţin naturale – gândeşte-te dacă nu cumva:

 

  1. există o cauză medicală în spatele retenţiei tale de apă?
  2. iei şi alte suplimente sau medicamente?
  3. faci insuficient sport?
  4. abdomenul, coapsele şi gambele tale nu sunt suficient de tonifiate cât să porţi tocuri?
  5. mănanci pe fugă alimente bogate în sare?
  6. te deshidratezi constant cu sucuri răcoritoare şi cu cafea?
  7. ţii diete prea drastice la pachet cu supraalimentări periodice?

 

Să tot tratezi efectul ignorând cauza nu va face decât să se agraveze în timp acea cauză.

Posted in:
Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.