Zahărul hrănește cancerul? Ce spune biochimia malignă?

„Fără zahăr, fără cancer” este una dintre cele mai răspândite convingeri pseudo-oncologice. Pare logică. Dar nu este corectă.

Otto Heinrich Warburg a observat în anii 1920 că celulele maligne se comportă diferit față de cele benigne. Ele au mai mulți transportori de glucoză și utilizează glucoza în prezența oxigenului — un proces numit glicoliza aerobă sau efectul Warburg (Warburg, 1956).

De aici a apărut concluzia simplistă: zahărul hrănește cancerul. Există însă cel puțin două probleme majore cu această idee.

Problema 1: „Cancerul” nu este o singură boală

„Cancerul” este un termen generic. Acoperă sute de boli complet diferite — chiar și atunci când vorbim despre cancere cu aceeași localizare.

Nu toate cancerele mamare sunt identice biochimic. Nu toate cancerele pancreatice sunt la fel. Nu toate cancerele pulmonare funcționează la fel. Dacă există o trăsătură comună, aceasta este adaptabilitatea metabolică ridicată — adică exact opusul rigidității pe care o presupune sfatul „elimină zahărul”.

Mulți preferă să simplifice biochimia malignă până la nivelul unui sfat de bucătărie. Inclusiv NCCN — una dintre cele mai importante organizații oncologice din lume — oferă doar recomandări generice pentru pacienții oncologici (Champ, 2013).

Problema 2: Efectul Warburg are limite clare

Efectul Warburg nu se aplică tuturor cancerelor. Un studiu realizat pe 740 de specimene reale de chirurgie mamară a arătat că (Choi, 2013):

• 40% au utilizat efectul Warburg
• 7% au utilizat efectul Warburg inversat
• 9% le-au utilizat pe ambele
• 44% nu au utilizat niciunul — menținând un metabolism normal

Efectul Warburg inversat înseamnă că unele celule maligne nici nu se obosesc să utilizeze glicoliza aerobă — o impun celulelor vecine, în timp ce ele însele funcționează normal. Această trăsătură a fost identificată în cancerele mamare mai rezistente și corelată cu o supraviețuire mai scăzută (Pavlides, 2009; Witkiewicz, 2012).

La peste 100 de ani de la observația lui Warburg, știm că celulele maligne sunt la fel de diverse ca toate celulele din corpul uman. Pentru că provin din el.

De ce nu trebuie eliminat zahărul în cancer

Nu există niciun diagnostic oncologic asociat cu recomandarea de a elimina zahărul. Nutriția oncologică profesională recomandă moderație — nu eliminare.

Glucoza nu vine doar din zahăr

Chiar și celulele maligne care utilizează mai multă glucoză obțin această glucoză din multe surse: fructe, sfeclă roșie, cartofi, pâine, paste, cereale integrale, roșii, avocado. Ideea că tumora se hrănește exclusiv din zahărul adăugat este un nonsens biochimic.

Mai mult, corpul produce glucoză intern — printr-un proces numit gluconeogeneză — chiar și cu aport alimentar zero. Iar când glucoza din dietă scade prea mult, celulele maligne se adaptează și devin mai agresive (Grasmann, 2019).

Celulele maligne se adaptează la orice restricție

Când glucoza scade, celulele maligne nu mor de foame. Se adaptează. Continuă să prolifereze folosind acizi grași (Monaco, 2017) și corpi cetonici (Martinez-Outschoorn, 2012).

Restricțiile extreme cresc distresul emoțional

Încercarea de a evita complet alimentele preferate duce la episoade de supraalimentare. Acestea generează vinovăție, urmată de o nevoie și mai mare de evitare. Ciclul subminează autocontrolul alimentar — exact în perioada tratamentului, când stabilitatea emoțională contează cel mai mult (Fletcher, 2018).

Stresul cronic favorizează metastazarea

Nu există niciun beneficiu în creșterea distresului pacienților prin restricții nutriționale generice. Stresul cronic în sine poate crea un mediu pro-metastatic (An, 2021). Prețul plătit pentru alinarea emoțională pe termen scurt este înrăutățirea prognosticului pe termen lung prin malnutriție protein-energetică.

Concluzie

Biochimia malignă este complexă. Încercările simpliste de a „înfometa” tumora prin eliminarea zahărului ignoră această complexitate și pot face mai mult rău decât bine.

Nutriția oncologică profesională recomandă moderație — individualizată, bazată pe dovezi, adaptată fiecărui pacient în parte.

Acest text face parte din Introducerea cărții Prescribed Malnutrition, care va fi disponibilă în curând și în limba română.

Studii citate

An, J. et al. (2021). „Chronic stress promotes breast carcinoma metastasis by accumulating myeloid-derived suppressor cells through activating β-adrenergic signaling.” Oncoimmunology.

Champ, C. E. (2013). „Dietary recommendations during and after cancer treatment: consistently inconsistent?” Nutrition and Cancer.

Choi, J. et al. (2013). „Metabolic interaction between cancer cells and stromal cells according to breast cancer molecular subtype.” Breast Cancer Research.

Fletcher, P. C. (2018). „Food addiction: a valid concept?” Neuropsychopharmacology.

Grasmann, G. et al. (2019). „Gluconeogenesis in cancer cells — repurposing of a starvation-induced metabolic pathway?” Biochimica et Biophysica Acta — Reviews on Cancer.

Martinez-Outschoorn, U. E. (2012). „Ketone body utilization drives tumor growth and metastasis.” Cell Cycle.

Monaco, M. E. (2017). „Fatty acid metabolism in breast cancer subtypes.” Oncotarget.

Pavlides, S. et al. (2009). „The reverse Warburg effect: aerobic glycolysis in cancer associated fibroblasts and the tumor stroma.” Cell Cycle.

Warburg, O. (1956). „On Respiratory Impairment in Cancer Cells.” Science.

Witkiewicz, A. K. (2012). „Using the ‘reverse Warburg effect’ to identify high-risk breast cancer patients: stromal MCT4 predicts poor clinical outcome in triple-negative breast cancers.” Cell Cycle.