Pâinea care scade colesterolul?

Alimente cu impact asupra nivelului de LDL-colesterol

  1. painea care scade colesterolul
Niciun vot.
Please wait...

Pâinea care scade colesterolul pare a fi un vis frumos devenit realitate. Pentru că nivelul colesterolului din sânge – și acum mă refer la LDL-colesterol, adică cel rău – crește când consumăm glucide în exces, nu lipide. Și cum pâinea și cartofii sunt alimente de bază pe la noi – hai să analizăm puțin acest produs miraculos! Deci chiar poți să-ti scazi nivelul de LDL-c din sânge mâncând un aliment care cauzează creșterea lui?

 

Hipercolesterolemia crește riscul bolilor cardiovasculare, atribuindu-se anual 2.8 milioane de morți la nivel global (statistici ale Organizatiei Mondiale a Sănătății). Între anii 1980 și 2008, incidența hipercolesterolemiei a ramas neschimbată, afectând aproximativ 25% din populația țărilor sarace, 33% din populația țărilor în curs de dezvoltare si 50% din cea a țărilor bogate. În România se estimează că 24% dintre români au hipercolesterolemie (Dorobanțu și colab., 2006). Medicația clasică cu statine, deși intens promovată, are o eficiență scăzută în prevenția primară: din 1000 de persoane tratate pe o perioadă de 5 ani, doar 18 vor evita un eveniment cardiac (Taylor si colab., 2013). De asemenea, pe termen lung, medicația cu statine este hepatotoxică și miopatică (Abhimanyu și Simha, 2007).

 

De aceea, lumina reflectoarelor si banii consumatorilor se îndreaptă tot mai mult către o nouă posibilă soluție: alimentele vegetale modificate să scada colesterolul. Să fie acestea oul lui Columb pentru problema hipercolesterolemiei?

 

Alimentația hipocolesterolemiantă clasică

 

Alimente naturale ce cresc colesterolul

 

Alimentația hipocolesterolemiantă se baza pe limitarea aportului de grăsimi vegetale hidrogenate de tip trans sau de grăsimi animale saturate (Mozaffarian si colab., 2006).

 

Alimentația hiperglucidică

Totuși studiile demonstrează o legatură de cauzalitate directă între consumul excesiv de alimente bogate în glucide și hipercolesterolemie (Siri-Tarino și colab., 2010).

 

Pâinea, pastele, cartofii, orezul, sucurile de fructe (mai ales cele îndulcite cu fructoză obținută artificial din amidon) și dulciurile de tot felul – toate sunt surse pe care organismul uman le poate folosi pentru sinteza de novo a colesterolului fie atunci când aportul alimentar de colesterol este insuficient, fie ca și formă de depozit atunci când aportul glucidic este excesiv.

 

De aceea, aportul alimentelor bogate în glucide trebuie corectat obligatoriu la pacienții cu hipercolesterolemie pentru evitarea unui eveniment cardiac.

 

Grăsimile saturate

Însă, spre deosebire de limitarea obligatorie a consumului alimentelor bogate în glucide, limitarea aportului de grăsimi saturate este un subiect extrem de controversat când vine vorba de scăderea colesterolului. Deși clasic acuzat ca și cauză principală pentru creșterea colesterolului, consumul moderat de grăsimi saturate din lactate este disculpat de multe studii, pe când cel din carne este corelat în unele studii cu bolile cardiovasculare, iar în altele nu (O’Sullivan și colab., 2013).

 

Grăsimile hidrogenate

Pe de altă parte, limitarea grăsimilor vegetale hidrogenate este o luptă aproape pierdută din start datorită faptului că acestea sunt omniprezente în majoritatea alimentelor comercializate pentru că le scad prețul, le intensifică savoarea și le cresc termenul de garanție (Sattar si colab., 2013).

 

La nivel internațional se face un efort susținut pentru eliminarea grăsimilor vegetale hidrogenate din alimentație; România este însă departe de acest deziderat.

 

Datorită sărăciei, a prezenței la fiecare colț de stradă a fast-foodurilor și a patiseriilor ad-hoc ce vând covrigi și produse ieftine realizate din aluaturi pe bază de grăsimi vegetale hidrogenate, și datorită campaniilor publicitare asidue pentru diverse mărci de margarină, acizii grași trans înfundă vasele de sânge a din ce în ce mai mulți români.

 

Alimente naturale ce scad colesterolul

 

Pe lângă focusul pe limitarea consumului alimentelor ce cresc colesterolul, prevenția și tratamentul bolilor cardiovasculare trebuie construită pe creșterea aportului de fibre și de acizi grași polinesaturați de tip omega-3 (Hu și Willett, 2002).

 

Fibrele alimentare

 

Studiile demonstrează că aportul lor zilnic este extrem de eficient în scăderea colesterolemiei, fiind corelat pozitiv cu o incidență scăzută a bolilor cardiovasculare (Vanharanta și colab., 2003). Totuși, deși delicioase, ieftine și relativ ușor de preparat, sunt ignorate ca și formă de prevenție primară a bolilor cardiovasculare. Este adevărat că unii medici prescriu aportul de fibre ca adjuvant pentru scăderea colesterolului, dar îl prescriu sub formă de pastile, nu de alimente.

 

Paradoxal, deși aportul crescut de fibre natural prezente în alimentele de origine vegetală este foarte eficient în scăderea colesterolemiei, aportul de suplimente de fibre este marchetat a fi mult mai eficient. Studiile epidemiologice demonstrează însă că excesul de fibre – facil ingerat prin aportul zilnic de suplimente – dăunează dacă nu este corelat cu un aport corespunzător de apă, putând cauza balonare, constipatie sau diaree și flatulență (Eswaran și colab., 2013).

 

Consumul rațional de fructe, legume, leguminoase și cereale integrale poate scădea colesterolul și preveni creșterea lui ulterioară, iar riscul efectelor secundare specifice suplimentelor de fibre este mult scăzut de cantitatea mai mica de fibre natural ingerate prin consumul de plante.

 

Acizii grași omega-3

 

În afară de fibrele din alimentele de origine vegetală, acizii grași omega-3 sunt o altă sursă alimentară importantă ce poate fi folosită cu succes pentru scăderea colesterolemiei.

 

Sursele naturale de acizi grași omega-3 sunt fie de origine vegetală (cum ar fi uleiul de măsline obținut prin presare mecanică la rece și păstrat în recipiente opace, avocado, semințele crude de in, dovleac, floarea soarelui, anason, chia, precum si majoritatea fructelor uscate gen nuci, alune de pădure, migdale, fistic, arahide și multe altele), fie de origine animală (cum ar fi peștele gras precum somon salbatic, hering, sardine, macrou și păstrăv).

 

Neprelucrate termic, aceste alimente sunt o sursă excelentă de acizi grași omega-3. Biodisponibilitatea lor scade însă cu preparararea termică a alimentelor, până la jumatate în peștele afumat sau copt, și până la zero în peștele prăjit (Molendi-Coste și colab., 2011).

 

În ciuda simplității acestor recomandări, majoritatea oamenilor nu consumă suficient de des astfel de alimente, fie din motive geografice, fie din motive financiare (Méjean și colab., 2013).

 

Nu toată lumea locuiește în zone unde este disponibil pește proaspăt, avocado sau ulei de masline nerafinat, și nu toată lumea are suficienți bani să cumpere aceste produse în varianta neprocesată care are un termen de garanție mai scurt, fiind deci mai scumpă.

 

Majoritatea surselor alimentare de acizi grași omega-3 sunt consumate preparate termic: semințe sau alune prajite, pește prăjit sau ulei vegetal rafinat, pierzându-se efectul hipocolesterolemiant. Deci, pentru un efect hipocolesterolemiant optim sursele vegetale de acizi grași omega-3 ar trebui consumate crude, iar cele animale neprăjite.

 

Alimentația hipocolesterolemiantă modernă

 

Alimente pe baza de ingrediente bogate in acizi grași omega-3

 

Datorită motivelor geografice și financiare, oamenii de știință au creat așa numitele “alimente îmbunatațite cu omega-3.”

 

De la suc de portocale, iaurt sau margarină, pâna la ouă, ciocolată sau biscuiți – o multitudine de alimente au fost îmbunatațite artificial cu acizii grași minune pentru un plus de valoare biologică și comercială, scoțându-se astfel geografia din ecuație.

 

Și, pentru că pâinea scoate oarecum și motivele financiare din ecuație, fiind suficient de ieftină, apetisantă și îmbunătățibilă ca rețetă, pâinea îmbunatațită cu omega-3 a umplut rafturile supermarcheturilor din toată lumea, inclusiv ale celor din București. Din păcate, perisabilitatea termică a acizilor grași EPA (acid eicosapentanoic) și DHA (acid docosahexanoic) – acizi grași polinesaturați extrem de instabili termic – face ca sanogenitatea ingredientelor natural bogate în acizi grași omega-3 să nu se regăsească în produsele de panificație coapte.

 

Alimente îmbunătățite cu microcapsule de ulei de pește

 

Pasul urmator a fost crearea microcapsulelor pline de ulei de pește bogat în omega-3, microcapsule cu care s-au îmbunătățit aceleași alimente procesate, printre care și clasica pâine. O multitudine de studii demonstrează creșterea biodisponibilitații acizilor grași omega-3 după aportul de alimente îmbunătățite prin această metodă (Kolanowski, 2005).

 

Cu toate acestea, o analiză retrospectivă a 41 de studii implicând 36,913 participanți nu a găsit nici o legatură între creșterea nivelului sanguin de acizi grași omega-3 obținută prin consumul alimentelor îmbunătățite cu microcapsule de ulei de pește și scăderea incidenței evenimentelor cardiovasculare sau a mortalitații de această cauză (Hooper și colab., 2004).

 

Încă o data alimentele naturale au demostrat un plus de eficiență față de suplimente și față de așa numitele “alimente îmbunătațite”.

 

Alimente îmbunătățite cu stanoli și steroli din plante

 

Mai departe, oamenii de știință s-au orientat către o altă posibilă sursă hipocolesterolemiantă: stanoli si sterolii din plante prin lansarea primei pâini îmbunătățite cu aceste substanțe.

 

”Pâinea care scade colesterolul” marchetată asiduu pe piața internațională, a fost anunțată cu surle și trâmbițe și la noi. Beneficiile pretinse sunt bazate pe studiul clinic “Esterii de stanoli din plante reduc colesterolul pacienților cu diabet de tip 1 supuși medicației cu statine” (Hallikainen și colab., 2008).

 

Studiul a fost realizat pe un grup de 24 participanți cu diabet tip 1, aflați sub tratament cu statine, timp de 4 saptămâni. Subiecții din grupul de intervenție au consumat zilnic 2 g esteri de stanoli din plante adaugați într-o margarină, iar cei din grupul de control același produs fără esterii de stanoli din plante. Rezultatul a fost o scădere de “pana la” 15% a LDL colesterolului.

 

– Ținând cont de eșecul pâinii îmbunătațite cu microcapsule de acizi grași omega-3 în scaderea riscului cardiovascular în ciuda nenumaratelor studii laudative realizate pe mii de persoane, cât de reprezentativ este pentru populația nesuferindă de diabet și care nu este în tratament cu statine un astfel de studiu minuscul realizat pe 24 de persoane si finanțat chiar de compania care a creat produsul?

 

Stanolii și sterolilor din plante au potențialul să scadă colesterolemia datorită concurării absorbției intestinale a colesterolui ingerat o dată cu alimentele (Gylling și colab., 2013).

 

Însă biodisponibilitatea oricărei substanțe este cea care generează efectul final al ingerării acelei substanțe, nu substanța în sine (Holst și Williamson, 2008). Iar biodisponibilitatea substanțelor vegetale izolate este scazută în general, și foarte scazută pentru sterolii și stanolii din plante datorită absorbției intestinale extrem de scăzute: doar 15% pentru campesterol, 5% pentru β-sitosterol și sub 1% pentru stanoli, fie ei din plante sau din alimente modificate.

 

Trebuie de asemenea menționat că fitosterolii au un potențial aterogenic similar cu al colesterolului (Sudhop și colab., 2002). Deci, creșterea aportului de fitosteroli prin îmbunătățirea artificială a alimentelor, deși concură absorbția colesterolului, poate genera aceleasi efecte aterogene. Ping-pongul realizat între sursele ateromatozei prin creșterea absorbției de fitosteroli în detrimentul colesterolului din alimente, nu duce la scăderea efectului aterogen (Miettinen și colab., 2005).

 

De asemenea, blocarea absorbției colesterolului din alimente este ineficientă în scăderea colesterolemiei dacă aportul de glucide nu este scăzut corespunzator (Dariush și colab., 2004). Și, ca orice altă pâine, pâinea minune este practic constituită din glucide. Consumate în exces, glucidele din absolut orice tip de pâine participă activ la creșterea colesterolului în interiorul organismului.

 

Însăși respectarea “dozei” recomandate de aceste studii (4 feliuțe de pâine/zi, cântărind împreună 80 g) este absolut suficientă pentru a scădea LDL colesterolul consumând până și cea mai albă dintre pâini, nu doar pâinea îmbunătățită cu esteri de stanoli din plante concomitent cu medicația hipocolesterolemiantă.

 

– Câți dintre noi se limitează să consume doar 80 g de pâine pe zi?

 

Scăderea colesterolului este o problemă controversată pentru că rezolvarea ei printr-un stil de viață sănătos bazat pe consumul alimentelor integral naturale nu este soluția pasivă pentru care majoritatea pacienților sunt dispuși să plătească.

 

Consumul “pâinii care scade colesterolul” poate genera hipercolesterolemie, agravând sau cauzând boli cardiovasculare dacă se trece peste aceste cantități.

 

“Pâinea care scade colesterolul” este doar o intenție bună care poate pava drumul spre cardiopatie ischemică cu o eficiență egală cu a oricărei alte pâini consumată in exces.

 

 

Studii citate

 

Organizația Mondială a Sănătății: http://www.who.int/gho/ncd/risk_factors/cholesterol_text/en/

Dorobanțu M., Bădilă E., Darabont R., și colab. Studiul SEPHAR – Studiu de Prevalență a Hipertensiunii Arteriale și evaluare a riscului cardiovascular în România, Partea AII-A – Rezultate, Revista Română de Cardiologie, vol. XXI, Nr. 3, 2006, 179-189.

Eswaran S., Muir J., & Chey, W. D. (2013). Fiber and functional gastrointestinal disorders. The American journal of gastroenterology, 108(5), 718-727.

Garg, Abhimanyu, and Vinaya Simha. “Update on dyslipidemia.” Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism 92.5 (2007): 1581-1589.

Gylling H., Plat J., Turley S., Ginsberg H.N., Ellegård L., Jessup W., Jones P.J., Lütjohann D., Maerz W., Masana L., Silbernagel G., Staels B., Borén J., Catapano A.L., De Backer G., Deanfield J., Descamps O.S., Kovanen P.T., Riccardi G., Tokgözoglu L., Chapman M.J., , Plant Sterols and Plant Stanols in the Management of Dyslipidaemia and Prevention of Cardiovascular Disease, Atherosclerosis (2013), doi: 10.1016/j.atherosclerosis.2013.11.043.

Hallikainen M., Lyyra-Laitinen T., Laitinen T., Moilanen L., Miettinen T. A., & Gylling H. (2008). Effects of plant stanol esters on serum cholesterol concentrations, relative markers of cholesterol metabolism and endothelial function in type 1 diabetes. Atherosclerosis, 199(2), 432-439. http://dx.doi.org/10.1016/j.atherosclerosis.2007.10.033

Holst Birgit, and Gary Williamson. “Nutrients and phytochemicals: from bioavailability to bioefficacy beyond antioxidants.” Current opinion in biotechnology 19.2 (2008): 73-82. http://dx.doi.org/10.1016/j.copbio.2008.03.003

Hooper L., et al. Omega 3 fatty acids for prevention and treatment of cardiovascular disease. Cochrane Database Syst. Rev., 2004, 4. doi: 10.1002/14651858.CD003177.pub2.

Hu F. B., & Willett W. C. (2002). Optimal diets for prevention of coronary heart disease. JAMA: the journal of the American Medical Association, 288(20), 2569-2578. doi:10.1001/jama.288.20.2569.

Kolanowski, W. (2005). Bioavailability of omega-3 PUFA from foods enriched with fish oil-a mini review. Polish journal of food and nutrition sciences, 14(4), 335.

Méjean C., Droomers M., Van der Schouw Y. T., Sluijs I., Czernichow S., Grobbee D. E., … & Beulens J. W. (2013). The contribution of diet and lifestyle to socioeconomic inequalities in cardiovascular morbidity and mortality. International journal of cardiology, 168(6), 5190-5195. doi: 10.1016/j.ijcard.2013.07.188.

Miettinen T. A., Railo M., LepÃĪntalo M., & Gylling H. (2005). Plant sterols in serum and in atherosclerotic plaques of patients undergoing carotid endarterectomy. Journal of the American College of Cardiology, 45(11), 1794-1801.

Molendi-Coste O.; LegryV.; Leclercq I. A. “Why and how meet n-3 PUFA Dietary Recommendations?” Gastroenterology research and practice, 2011.

Mozaffarian Dariush, Eric B. Rimm, and David M. Herrington. “Dietary fats, carbohydrate, and progression of coronary atherosclerosis in postmenopausal women.” The American journal of clinical nutrition 80.5 (2004): 1175-1184.

Mozaffarian D., Katan M. B., Ascherio A., Stampfer M. J., & Willett W. C. (2006). Trans fatty acids and cardiovascular disease. New England Journal of Medicine, 354(15), 1601-1613. doi: 10.1056/NEJMra054035.

O’Sullivan T. A., Hafekost K., Mitrou F., & Lawrence D. (2013). Food sources of saturated fat and the association with mortality: a meta-analysis. American journal of public health, 103(9), e31-e42. doi: 10.2105/AJPH.2013.301492.

Sattar M. U., Anjum F. M., Shahzad A., & Amir R. M. (2013). “Trans Fat Intake: A Silent Threat to Human Health-A Review.” Pakistan Journal of Food Sciences, 23(1), 33-36. http://www.psfst.com/__jpd_fstr/de2c5a0cd76a837447b5b29157f0d866.pdf

Siri-Tarino P. W., Sun Q., Hu F. B., & Krauss R. M. (2010). Saturated fat, carbohydrate, and cardiovascular disease. The American journal of clinical nutrition, 91(3), 502-509. doi: 10.3945/ajcn.2008.26285.

Sudhop T., Gottwald B. M., & von Bergmann K. (2002). Serum plant sterols as a potential risk factor for coronary heart disease. Metabolism, 51(12), 1519-1521.

Taylor F., et al. “Statins for the primary prevention of cardiovascular disease.” Cochrane Database of Systematic Reviews 1 (2013). doi: : 10.1002/14651858.CD004816.pub5.

Vanharanta M., Voutilainen S., Rissanen T. H., Adlercreutz H., & Salonen J. T. (2003). Risk of cardiovascular disease-related and all-cause death according to serum concentrations of enterolactone: Kuopio Ischaemic Heart Disease Risk Factor Study. Archives of internal medicine, 163(9), 1099. doi:10.1001/archinte.163.9.1099.

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.