De slăbit ar slăbi oricine dacă ar fi ușor, comod, ieftin, miraculos. Dar maximum poate fi simplu.
Ușor nu e, comod nu e, ieftin nu e, miraculos nu e – toate astea sunt povești de slăbit portofelul.
Motivul pentru care spun că poate fi simplu este că această „confuzie“ din lumea nutriției este doar aparentă și, din păcate, toate adjectivele de mai sus nu se aplică slăbitului fără „de“ în față.
Pastilele „de slăbit“ nu cresc metabolismul, ceaiul „de slăbit“ nu arde grăsimi, iar dietele prin care slăbești ‘nşpe kile într-o săptămână nu ard grăsimi nici ele. Scoaterea de grăsimi din țesutul adipos și mutarea lor în sânge (dislipidemie), în ficat (steatoză hepatică) sau în mușchi (rezistenţă la insulină) nu înseamnă slăbit, înseamnă „de slăbit“. Hai să-ți explic diferența.
Slăbit înseamnă scăderea procentului de grăsime corporală, nu scăderea greutăţii corporale totale.
Știu că majoritatea celor ce vor citi acest articol nu țin decât la al doilea aspect – dar a câta oară?!
De câte ori trebuie să-ți dai cu stângu-n dreptu’ ținând diete miraculoase pe dinafară și îngrășătoare pe dinăuntru ca să înțelegi că, dacă procentul de grăsime corporală nu scade, te îngrași, chiar dacă greutatea corporală scade?
Deși paragraful de mai sus pare pe aceeași lungime de undă cu confuzia de care vorbeam mai sus, de fapt nu e.
Slăbitul înseamnă metabolizare completă de grăsimi, ardere până la ATP (energie). Pentru asta, acizii grași trebuie să treacă prin 3 etape:
- lipoliză
- beta-oxidare şi
- ciclu Krebs (mai există şi lanţul transportor de electroni, dar hai să ţinem lucrurile la nivel inteligibil).
Lipoliza înseamnă în mod real că grăsimea depozitată în celula adipoasă sub formă de trigliceride se desface în glicerol și acizi grași, care trec prin membrana celulei grase în sânge. Și atât.
Lipoliza nu este decât prima etapă a slăbitului și, oricâte metode artificiale ai utiliza pentru a-i crește eficienţa, nu înseamnă că dacă faci mai multă lipoliză arzi mai multă grăsime.
Dacă faci mai multă lipoliză, muți mai multă grăsime în sânge. Și iar, și atât. Singurul lucru pe care-l poți influența ca să slăbești pe bune (= să-ți scazi procentul de grăsime corporală și să arăți cu adevărat mai bine) este să îți rezolvi rezistenţa la insulină – dacă o ai.
Insulina blochează enzimele din celula adipoasă, responsabile de lipoliză. Indirect, rolul insulinei este de a crește depozitele adipoase şi de a le păzi. Pe românește, atât timp cât ai multă insulină în sânge nu arzi grăsime. Și ai multă insulină în sânge când secreția de insulină devine haotică pentru că:
- te hrăneşti când nu îţi este foame si nu te mai hrăneşti când îţi e,
- te înfometezi şi te supraalimentezi intermitent
- insulina normal secretată este protejată de un aport prea mare de cofeină.
Deci: dacă ai prea multă insulină în sânge nu poți arde grăsimi, pentru că primul pas din arsul de grăsimi nu are loc, lipoliza fiind inhibată enzimatic. Ceea ce nu înțeleg foarte mulți oameni adepți ai metodelor „de slăbit“ sunt partea cu înfometarea și partea cu cofeina, despre care voi scrie în două articole viitoare. Acum să revenim la slăbit.
Rezolvarea rezistenței la insulină – esențială pentru oprirea îngrășatului și pentru începutul slăbitului: pașii 1 și 2 – se realizează prin mâncatul între foame și sațietate și prin sport. Cu cât te miști mai mult, cu atât celulele tale musculare vor fi mai sensibile la insulină, pancreasul va începe să-și coordoneze secreția de insulină conform senzației de foame biologică și tu vei face acești primi pași spre un corp mai slab: lipoliză și beta-oxidare.
Beta-oxidarea acizilor grași este un proces minunat prin care acizii grași care reușesc să pătrundă prin membrana celulară și apoi prin membrana mitocondrială se transformă într-o substanță comună metabolismului tuturor nutrienților, fie ei aminoacizi, acizi grași sau glucide: Acetil-Coa – să-i zicem Mickey Mouse.
Mickey Mouse ăsta, rezultat din beta-oxidarea acizilor grași pe care dorești cu ardoare să-i arzi, necesită o cheie pentru a face ultimul pas spre slăbit (ciclu Krebs), cheie reprezentată de un metabolit intermediar glucidic (oxaloacetat). De asta nu poți să elimini de tot glucidele fără să te îngrași deși slăbești pe cântar: pentru că fără glucide nu ai oxaloacetat, iar fără oxaloacetat „arderea grăsimilor“ rămâne incompletă, Mickey Mouse transformându-se în cetone.
Ăsta este motivul pentru care le cer pacienților mei sumarul de urină – să văd că arderea grăsimilor este completă, fără cetone în urină – și, dacă mergi la alt nutriționist sau urmezi diete de capul tău, măcar atât poți să faci: un sumar de urină, o glicemie și o insulinemie.
Dacă ai cetone sau glicemia x insulinemia /405 peste 3 înseamnă că metabolizezi grăsimea incomplet, fapt ce-ți agravează rezistenţa la insulină, blocând în timp arderea de grăsimi de la nivelul primului pas.
Și, ca să-ți dau, totuși, dreptate: da, pe cântar slăbești!
Dar o faci doar până epuizezi glicogenul depozitat acolo, pentru că la 1 gram de glicogen metabolizat se pierd 3 grame de apă. Dar, deși greutatea totală a organismului scade, glicogenul nu este grăsime, ci o formă de depozitare a glucozei.
Și fără glucoză poți face oxaloacetat doar din aminoacizii din celulele tale musculare, fapt care, dacă nu este compensat corect proteic, poate duce la un metabolism din ce în ce mai scăzut și la un îngrășat din te miri ce.
Deci, încearcă, te rog: mănâncă proteine și glucide la fiecare masă!
