Să alăptăm până la adânci bătrâneți?

dreptul la ura al mamelor care alapteaza prelungit fata de mamele care aleg sa alapteze moderat

  1. alaptatul excesiv
Rating: 4.3/5. Din 30 voturi.
Please wait...

În primăvară, am ținut un workshop de nutriție pediatrică în care, timp de 2 ore, am prezentat succint ce trebuie să știe o mamă despre alimentația piticotului cam până pe la 2-3 ani.

Recent, m-am întâlnit cu una dintre prietenele mele prezente la acel workshop. Și, practic, tot ce a reținut din grămada de informație prezentată a fost că alăptatul peste 12 luni crește riscul de cancer mamar. Tot restul s-a șters cu buretele. Asta a șocat-o maxim și m-a dat direct pe „mute“ după ce am contrazis celebra recomandare a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care recomanda alăptatul până la/peste 2 ani – recomandare menită să încurajeze femeile din țările civilizate să alăpteze, iar pe cele din țările în curs de „civilizare“ să continue să alăpteze, în ciudă adoptării treptate a obiceiurilor reproductive asociate civilizării.

Dar nu este vorba despre tupeu, ci despre faptul că în ultimii ani am lucrat zi de zi cu foarte multe paciente cu cancer mamar care au alăptat, multe dintre acestea prelungit. Și am ținut să prezint această observație clinică directă în acel workshop live cu aproape 200 de mame, dintre care majoritatea alăptau / alăptaseră sau își doreau să alăpteze până la 2 ani din două motive:

 

  1. moderație – pentru că, în ultimii ani, multe mame țin morțiș să alăpteze prelungit ignorând cum se simt fizic și emoțional în timp ce fac asta – sunt din ce în ce mai stresate, au tulburări de somn, mănâncă ce apucă pe fugă, se îngrașă și sunt din ce în ce mai extenuate în timp ce au grijă de toți și de toate mai puțin de propria sănătate – și pentru că am lucrat personal pe nutriție oncologică cu multe femei tinere care au alăptat prelungit, realitate clinică pe care o vedem de câțiva ani încoace atât eu, cât și colegi din alte țări, în ciuda faptului că știm că alăptatul este un factor de protecție pentru cancerul mamar.
  2. respect – pentru că diverse mame care alăptează prelungit își exersează dreptul la ură atacând direct mamele care aleg să alăpteze moderat.

 

Moderaţie. Respect.

 

Respect față de mamele care aleg cu propriul creier în contextul propriei vieți să alăpteze mai puțin decât recomandările generale sau decât alte mame care au decis că mamele care nu au înțeles că alăptatul prelungit este panaceu trebuie atacate personal și convertite cu forță.

 

Azi, toată lumea pare la doar un click distanță de a fi expert în orice. Majoritatea se pricepe la tot. Opinia generală, populară, cunoscută de majoritate, primează. Iar toate părțile din individ care nu încap în patul lui Procust sunt arătate cu degetul într-o lume în care dreptul la ură este deghizat în dreptul de a-ți da cu părerea.

Recomandarea OMS este valabilă pentru toate țările din lume: dacă în multe dintre țările sărace unii copii nu au acces la altă sursă de hrană, în cele bogate unii copii nu au acces la altă mamă – mama proprie și personală trebuind uneori să revină la serviciu chiar și la 3-6 luni după naștere, chiar și în țările cele mai civilizate.

Extremele sunt nocive și – ca de obicei când vine vorba de factori de risc asociați în vreun fel cu vreunul dintre multele tipuri de cancer – povestea este mult mai complicată decât pare la prima vedere când vine vorba despre legătura dintre alăptatul prelungit și cancerul mamar (Michels si colab., 1996; van den Brandt si colab., 2002; Yang si Jacobsen, 2008).

 

Studiile epidemiologice care indică impactul protector al alăptatului în prevenția cancerului mamar explică asta fie prin modificările histologice ale sânului pe parcursul alăptatului, fie prin scăderea numărului de ovulații, fie prin modificările hormonale adaptative care susțin alăptatul. Dar multe mame au ciclu pe parcursul alăptatului, modificările histologice ale sânului pe parcursul alăptatului nu sunt neapărat pozitive, iar secreția de prolactină – unul dintre principalii hormoni implicați atât în lactație, cât și în etiologia cancerelor mamare – poate fi dereglată de alăptat (Gustbée si colab. 2013).

 

Cele mai puternice dovezi de validitate științifică – analizele sistematice (systematic reviews), care au analizat impactul alăptatului asupra riscului de cancer mamar, susțin că alăptatul în sine poate asocia o ușoară scădere a riscului de cancere mamare înainte de menopauză (Bernier si colab., 2000; Lipworth, Bailey si Trichopoulos, 2000, Nelson si colab., 2012).

 

Iar meta-analizele – următoarele ca nivel de validitate științifică după systematic reviews – arată că scăderea riscului apare mai ales pentru cancerele triplu negative și BRCA1 – cancere mamare agresive diagnosticate de obicei înainte de menopauză (Islami si colab., 2015, Friebel si colab., 2014).

 

Totuși, majoritatea pacientelor diagnosticate cu cancer înainte de menopauză au alăptat. Și multe dintre acestea au alăptat mult.

 

Puținele studii observaționale – studii care doar ridică semne de întrebare legate de factori de risc – care au analizat impactul alăptatului cu durată prelungită asupra riscului iniţial de a face boală, de a recidiva și de a supraviețui în cazul pacientelor diagnosticate cu cancer mamar indică faptul că relația dintre alăptatul prelungit și cancerul mamar nu este atât de clară:

 

  • alăptatul cu durată totală de peste 25 luni (per toți copiii unei femei, nu per copil) poate asocia un risc mai crescut de cancer mamar în perioada de menopauză (Tessaro si colab., 2003)
  • alăptatul sub 12 luni este protectiv, iar alăptatul peste 12 luni poate crește riscul de cancer mamar (Giudici si colab., 2017)
  • riscul de cancer mamar este crescut dacă primul alăptat începe la vârstă mai înaintată sau dacă alăptatul este prelungit (Ilic, Vlajinac si Marinkovic, 2015)
  • alăptatul de lungă durată crește riscul de cancer mamar, femeile care alăptează prelungit prezentând la diagnostic tumori mai agresive (Makama si colab., 2017)
  • pacientele diagnosticate cu cancer mamar care își alăptaseră primul copil peste 12 luni şi care au avut secreție excesivă de lapte au prezentat un risc dublu de metastaze (Gustbée si colab. 2013)
  • alăptatul de lungă durată este asociat cu o scădere a mortalității doar în cazul pacientelor cu mai puțin de 2 copii și normoponderale (IMC < 25), asociere protectivă care dispare în cazul pacientelor cu cancer mamar supraponderale sau obeze (Connor si colab., 2017)

 

Asta nu înseamnă că pacientele cu cancer au făcut cancer pentru că au alăptat mult, ci că, deși alăptatul este factor de protecție pentru cancerul mamar, la un moment dat se pare că se rupe filmul.

 

Incidența cancerului mamar asociat sarcinii și alăptatului a crescut în ultimii ani din cauza faptului că din ce în ce mai multe femei nasc după vârsta de 30-35 de ani (Ulery și colab., 2009).

 

Mortalitatea este însă mai mare în cazul pacientelor diagnosticate pe perioada alăptatului comparativ cu a femeilor diagnosticate pe parcursul sarcinii (Johansson și colab., 2011), cercetătorii considerând cancerul mamar diagnosticat în perioada alăptatului ca boală distinctă, mult mai agresivă decât cancerul mamar diagnosticat pe parcursul sarcinii (Lyons și colab., 2009; Lee și colab., 2017).

 

Orice semn clasic asociat cancerului mamar care apare pe parcursul sarcinii, în primul an după naștere sau oricând pe perioada alăptatului cu durată mai lungă de un an, care nu se remite în maximum 2-4 săptămâni, ar trebui evaluat clinic și imagistic de propriul ginecolog sau de un medic chirurg specializat în chirurgie oncologică mamară:

 

  • masă nedureroasă de consistență fermă, nou apărută în zona mamară sau axilară
  • îngroșarea, indurarea sau înroșirea pielii unuia dintre sâni
  • mărirea unuia dintre sâni până la asimetrizarea acestuia
  • retracția mamelonului, scurgeri mamelonare sanghinolente

 

Alăptatul este benefic atât pentru mamă cât și pentru copil, recomandarea alăptatului referindu-se însă la alăptat în sine – „ever breastfeeding“ –, nu la alăptat prelungit (Anothaisintawee si colab., 2013; Lambertini si colab., 2016).

 

Chiar și definiția cuvântului „prelungit“ este stabilită arbitrar de la un studiu la altul, majoritatea studiilor analizând legătura dintre alăptatul prelungit și cancerul mamar fie în comparație cu femeile care nu au născut, fie cu mamele care nu au alăptat.

 

Recomandarea este „să alăptezi mai mult“, dar nu este definit clar ce înseamnă mai mult nici din punct de vedere pediatric, nici din punct de vedere oncologic. Nu știm dacă beneficiile alăptatului cu privire la cancerul mamar rămân valabile și în cazul alăptatului de lungă durată. Este doar o extrapolare.

 

Alăptatul exclusiv până la 6 luni este foarte sănătos, alăptatul între 6 şi 12 luni poate ajuta copilul să se dezvolte adecvat fizic și emoțional, însă alăptatul între 12 şi 36 luni nu mai are niciun impact nutrițional atât timp cât copilul are alimentația complet diversificată.

 

Copilul în vârstă de 1-3 ani învață treptat că alăptatul poate fi modul în care își ține mama lângă el, înțărcarea devenind din ce în ce mai dificilă cu cât copilul avansează în vârstă. Alăptatul prelungit poate învăța copilul pur experiențial rezultatul asocierii dintre mâncat și disconfort, putând contribui pe termen lung la creșterea tendinței de a mânca emoțional în situații de stres.

 

Impactul faptului că o femeie a alăptat sau nu poate fi pozitiv sau negativ în funcție de o multitudine de factori: durata alăptatului, vârsta la primul ciclu, cât timp a trecut între primul ciclu și prima naștere, numărul de nașteri, avorturi, anticoncepționale, vârsta la menopauză, terapie de substituție hormonală, consum de alcool, fumat, obezitate sau diete care de care mai extreme care i-au dereglat secreția de estrogeni, expunere excesivă la poluare și xenoestrogeni, stres. Astfel, alăptatul poate fi protectiv, alăptatul excesiv poate fi nociv. Cancerul mamar este o boală cu etiologie plurifactorială.

 

Și este cu „poate fi“, nu cu „este“, pentru că factorii de risc nu cauzează boala de unii singuri, ci doar coroborați cu alți factori de risc specifici fiecărei paciente în parte. Un factor de protecție sau de risc nu înseamnă 100% nici că vei fi protejată, nici că vei face boala 100%. Este o corelație, nu o cauză.

 

Dacă alăptezi prelungit și prezinți oboseală, stres, tulburări de somn, creștere ponderală sau diverse carențe în alimentație, dereglări hormonale sau modificări locale la nivelul unuia dintre sâni sau la nivelul axilei, mergi să îți faci măcar o ecografie la un medic imagist specialist în detecția precoce a cancerului mamar.

 

Decizia de a continua să alăptezi prelungit îți aparține și încearcă să o iei rațional în funcție de cum te simți tu psihic și fizic, nu în funcție de recomandarea generală OMS de a alăpta până la doi ani sau în funcție de experiența altor mame. Sănătatea ta este extrem de importantă pentru copil, nu numai sănătatea copilului pentru tine.

 

Așa că decide cu propriul tău creier în contextul propriei tale vieți și ai încredere că și alte mame sunt suficient de inteligente pentru a decide pentru ele în contextul propriilor vieți.

 

Modul agresiv prin care unele mame care alăptează prelungit aleg să atace mamele care alăptează moderat nu ajută pe nimeni cu nimic și este o dovadă de lipsă de respect.

 

Studii citate

 

Anothaisintawee, Thunyarat, et al. “Risk factors of breast cancer: a systematic review and meta-analysis.” Asia Pacific Journal of Public Health 25.5 (2013): 368-387.

 

Bernier, M. O., et al. “Breastfeeding and risk of breast cancer: a meta-analysis of published studies.” Human Reproduction Update 6.4 (2000): 374-386.

 

Connor, Avonne E., et al. “Pre-diagnostic breastfeeding, adiposity, and mortality among parous Hispanic and non-Hispanic white women with invasive breast cancer: the Breast Cancer Health Disparities Study.” Breast cancer research and treatment 161.2 (2017): 321-331.

 

Friebel, Tara M., Susan M. Domchek, and Timothy R. Rebbeck. “Modifiers of cancer risk in BRCA1 and BRCA2 mutation carriers: a systematic review and meta-analysis.” JNCI: Journal of the National Cancer Institute 106.6 (2014).

 

Giudici, Fabiola, et al. “Breastfeeding: a reproductive factor able to reduce the risk of luminal B breast cancer in premenopausal White women.” European Journal of Cancer Prevention 26.3 (2017): 217-224.

 

Gustbée, Emma, et al. “Excessive milk production during breast-feeding prior to breast cancer diagnosis is associated with increased risk for early events.” SpringerPlus 2.1 (2013): 298.

 

Ilic, M., Vlajinac, H., & Marinkovic, J. (2015). Breastfeeding and risk of breast cancer: Case-control study. Women & health55(7), 778-794.

 

Islami, F., et al. “Breastfeeding and breast cancer risk by receptor status—a systematic review and meta-analysis.” Annals of Oncology 26.12 (2015): 2398-2407.

 

Johansson, Anna LV, et al. “Increased mortality in women with breast cancer detected during pregnancy and different periods postpartum.” Cancer Epidemiology and Prevention Biomarkers20.9 (2011): 1865-1872.

 

Lee, G. E., Mayer, E. L., & Partridge, A. (2017). Prognosis of pregnancy-associated breast cancer. Breast cancer research and treatment163(3), 417-421.

 

Lyons, T. R., Schedin, P. J., & Borges, V. F. (2009). Pregnancy and breast cancer: when they collide. Journal of mammary gland biology and neoplasia14(2), 87-98.

 

Lambertini, Matteo, et al. “Reproductive behaviors and risk of developing breast cancer according to tumor subtype: A systematic review and meta-analysis of epidemiological studies.” Cancer treatment reviews 49 (2016): 65-76.

 

Lipworth, Loren, L. Renee Bailey, and Dimitrios Trichopoulos. “History of breast-feeding in relation to breast cancer risk: a review of the epidemiologic literature.” Journal of the National Cancer Institute 92.4 (2000): 302-312.

 

Makama, M., et al. “An association study of established breast cancer reproductive and lifestyle risk factors with tumour subtype defined by the prognostic 70-gene expression signature (MammaPrint®).” European Journal of Cancer 75 (2017): 5-13.

 

Michels, Karin B., et al. “Prospective assessment of breastfeeding and breast cancer incidence among 89 887 women.” The Lancet 347.8999 (1996): 431-436.

 

Nelson, Heidi D., et al. “Risk Factors for Breast Cancer for Women Aged 40 to 49 YearsA Systematic Review and Meta-analysis.” Annals of internal medicine 156.9 (2012): 635-648.

 

Tessaro, Sérgio, et al. “Breastfeeding and breast cancer: a case-control study in Southern Brazil.” Cadernos de Saúde Pública19.6 (2003): 1593-1601.

 

Ulery, MaryAnn, et al. “Pregnancy‐Associated Breast Cancer: Significance of Early Detection.” Journal of Midwifery & Women’s Health 54.5 (2009): 357-363.

 

van den Brandt, P. A., and R. A. Goldbohm. “Breast cancer and breastfeeding: collaborative reanalysis of individual data from 47 epidemiological studies in 30 countries, including 50302 women with breast cancer and 96973 women without the disease. Collaborative Group on Hormonal Factors in Breast Cancer.” Lancet 360.9328 (2002): 187-195.

 

Yang, Li, and Kathryn H. Jacobsen. “A systematic review of the association between breastfeeding and breast cancer.” Journal of women’s health 17.10 (2008): 1635-1645.

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.