Vitamina C pentru bolnavii cu cancer?

  1. vitamina C cancer
Evaluare: 5.0. Din 2 voturi.
Please wait...

Cu toate ca analiza studiilor realizate din 1946 pana azi sustine ca nu avem dovezi valide stiintific sa sustinem ca administrarea de vitamina C imbunatateste supravietuirea pacientilor cu cancer (Jacobs si colab., 2015) – s-a incetatenit ideea ca radicalii liberi cauzeaza cancer datorita stresului oxidativ.

 

Deci este de la sine inteles ca administrarea de vitamina C este benefica pentru ca are efect antioxidant prin scaderea nivelul de radicali liberi (ROS).

 

Doar ca nivelul intracitoplasmatic de ROS determina daca celula progreseaza in ciclul de replicare celulara sau nu, scaderea nivelului de ROS permitand replicarea iar nivelul crescut de ROS oprind replicarea celulara. Iar celulele maligne au o rezistenta mai mare fata de radicali liberi (ROS) decat celulele sanatoase. – Szatrowski si Nathan, 1991

 

 

radicali liberi

 

Deci avem nevoie de o concentratie foarte mare de ROS in celulele maligne pentru a le oprii replicarea celulara si distruge – concentratie pe care o obtinem de obicei prin chimioterapie si radioterapie.

 

Si, desi in functie de doza vitamina C poate avea si actiune antioxidanta si actiune pro-oxidanta, nu stim daca impactul clinic al administrarii este benefic in cazul pacientilor cu cancere in stadiu tratabil. – Schumacker, 2006; Grasso si colab., 2014

 

Posibilitatea de vindecare face diferenta intre ce poate sau nu sa consume un pacient oncologic, iar atat timp cat exista sanse de vindecare administrarea de antioxidanti poate scadea eficienta tratamentului oncologic transformand pacienti tratabili in pacienti incurabili.

 

Pana la ora actuala nu exista nici macar un studiu randomizat controlat care sa demonstreze presupusul impact benefic al administrarii de vitamina C in cazul pacientilor cu cancere vindecabile (fara metastaze, diagnosticat in stadii incipiente de boala, in curs de chimioterapie sau radioterapie cu scop curativ). – Unlu si colab., 2015Li, Zhang si Tang, 2016

 

Toate studiile care indica vreun beneficiu sunt fie raportari individuale de caz, fie studii pe animale sau linii celulare, fie sunt realizate pe pacienti in stadiu terminal de cancer carora nu li se mai administra tratament oncologic ci paleatie, fie in studii pe persoane sanatoase in care  se observa efectul substantelor care teoretic scad riscul de cancer – toate aceste situatii fiind denumite la comun “cancer”.

 

Ceva din categoria “am un nasture, imi trebuie un palton”.

 

De exemplu, unii cercetatori sustin ca pacientii cu cancer au deficienta de vitamina C, suplimentarea ei imbunatatind sistemul imun si calitatea vietii pacientului.

 

– Dar care pacienti cu cancer au deficienta de vitamina C?

 

Desi raspunsul popular ar fi “toti”, studiul citat pe baza caruia se sustine aceasta afirmatie a  analizat doar 50 de pacienti cu cancer in stadiu terminal si a aratat ca doar 15 aveau deficienta de vitamina C. Pe restul de 35 ii stergem cu buretele si sustinem simplu ca “pacientii cu cancer au deficienta de vitamina C” asa, in general. – Maryland si colab., 2005

 

Dar, cand vine vorba de impactul antioxidantilor, momentul diagnosticarii cancerului este esential existand trei perioade distincte:

 

  1. inainte de diagnostic – preventia cancerului – cand aportul zilnic si moderat de antioxidanti din fructe si legume, cereale integrale, leguminoase, samburi si seminte crude, carne, lactate, oua si peste poate contribui la mentinerea starii de sanatate
  2. diagnosticarea in stadii incipiente de boala – tratamentul curativ al cancerului si preventia recidivei – cand nutritia oncologica se face strict personalizat localizarii tumorii si etapei tratamentului. Si as vrea sa subliniez ca atata timp cat exista sanse de vindecare scopul primordial este sustinerea eficientei tratamentului si nu scaderea toxicitatii tratamentului sau cresterea calitatii vietii.
  3. diagnosticare in stadii avansate de boala (sau in cazul pacientilor a caror evolutie a bolii a ajuns in stadiu incurabil)- paleatie – cand scopul primordial este scaderea toxicitatii chimioterapiei sau radioterapiei paleative si cresterea calitatii vietii.

 

Exista si cercetatori care sustin ca singurul moment in care pacientul oncologic poate lua antioxidanti fara sa isi scada eficienta tratamentului este in cadrul experimental al studiilor realizate cu scopul scaderii toxicitatii tratamentului paleativ si cresterii calitatii vietii.- Wilson si colab., 2014

 

Inclusiv chimioterapia cu care este comparata administrarea vitaminei C de catre practicienii de medicina complementara integrativa este de fapt chimioterapie cu scop paleativ nu curativ. – Gourgou-Bourgade si colab., 2012

 

In mediile complementaro-integrativo-naturopatico-pseudo-oncologesti se tot arunca cu noroi in chimioterapie scotandu-se in evidenta doar potentialele efecte secundare pentru ca frica de cancer vinde bine.

 

Toata lumea vorbeste despre efectele secundare ale chimioterapiei dar nimeni nu vorbeste de efectele secundare ale tratamentelor alternative pentru ca furnizorii de astfel de produse nu sunt obligati sa le testeze ca si eficienta si siguranta si pentru ca – nu-i asa? – sunt “naturale”. Si cocaina este naturala.

 

Biologia celulara a cancerului este extrem de complexa, existand o imensa diferenta intre distrugerea unor linii de celule maligne analizate intr-o cutie Petri, distrugerea unei tumori omogene createin animale de laborator in mod controlat de cercetatori si distrugerea unui cancer aparut si dezvoltat de la sine in vivo.

 

Pentru a intelege aceasta diferenta imagineaza-ti ca  ne confruntam cu distrugerea unui cuib de viespi.

 

Faptul ca prindem cateva viespi, le bagam intr-un borcan si le distrugem cu substanta X nu insemna ca intreg cuibul va disparea doar pentru ca am reusit sa le distrugem pe cele din borcan:

 

  • cuibul s-ar putea sa aiba o arhitectura care sa permita unora dintre viespi sa nu intre in contact cu substanta respectiva si deci sa supravietuiasca;
  • viespile testate in borcan cu substanta X ar putea sa fie niste viespi de varsta sau specie diferite de cele din cuib, care sa nu fie de exemplu afectate de respectiva substanta;
  • unele viespi ar putea sa nu fie in cuib in momentul administrarii substantei respective, fapt ce le poate permite sa plece sa isi creeze un nou cuib in alta parte.

 

Cancerul este o masa heterogena mai mult sau mai putin compacta de celule in diverse stadii de diviziune capabile sa evite sa moara. Iar evitarea apoptozei celulare este la naiba de complicata implicand o caruta de modificari genetice care fac celulele maligne dezvoltate de la sine intr-un organism viu sa fie extrem de imprevizibile, rezistente si adaptabile.

 

In cazul administrarii orale chiar si in doze mari de 10g, studiile randomizate controlat au demonstrat lipsa eficientei chiar in cazul pacientilor incurabili – studii combatute cu mare tam tam de publicarea de cazuri individuale care au facut si au dres.

 

Insa aportul de antioxidanti pe parcursul tratamentului oncologic cu intentie de a trata poate ajuta celulele maligne sa supravietuiasca prin scaderea nivelului de radicali liberi. – Cairns, Harris și Mak, 2011

 

– Atunci de ce se administreaza intravenos doze mari de vitamina C in unele spitale  -uneori chiar asociat chimioterapiei cu intentie curativa – tratament recomandat de asemenea si de multi practicieni ai medicinei alternative integrative?

 

Pentru ca acum 40 de ani laureatul premiului Nobel pentru chimie, Linus Pauling, sustinea ca administrarea de doze mari de vitamina C vindeca sau previne cancerul, la fel cum acum 400 de ani Papa sustinea ca Pamantul e plat. Deci trebuia sa fii complet dus sa crezi sau ca ar fi fost rotund.

 

– Ce l-a facut pe Pauling sa sustina cu atata vehementa vitamina C in tratamentul cancerului?

 

In anii ’70 Pauling a publicat alaturi de Cameron doua studii in care pacienti declarati “incurabili” carora li s-au administrat intai intravenos apoi oral cate 10g de vitamina C zilnic au supravietuit de patru ori mai mult decat pacientii carora nu li s-a administrat vitamina C.- Pauling si Cameron, 1976; Pauling si Cameron, 1978

 

Insa dr. William DeWys -seful sectiei de studii clinice din Institutul National de Cancer din SUA la vremea aceea- a criticat sever validitatea rezultatelor obtinute de Pauling – Cabanillas, 2010 – deoarece:

 

  1. pacientii carora li s-a administrat vitamina C au fi fost declarati “incurabili” cat inca erau in tratament oncologic nu in paleatie;
  2. iar grupul de pacienti de control nu au fost de fapt evaluati niciodata, grupul de control fiind realizat prin selectarea de dosare din baza de date a spitalului – dintre care, conform dr. DeWys, 20% fusesera declarati incurabili cu doar cateva zile inainte de data decesului.

 

In 1981, Murata si colab. a publicat un studiu retrospectiv similar celor realizate de Pauling, sustinand aceeasi crestere a duratei de supravietuire prin administrarea de vitamina C unor pacienti comparati cu dosare ale unor pacienti cu cancer in stadiu terminal aflati la scurt timp inainte de deces.  – Murata, Morishige si Yamaguchi, 1981

 

Deci nici in cazul studiilor realizate de Pauling si Cameron si nici in cazul studiului realizat de Murata nu este vorba despre studiu clinic randomizat controlat, pentru ca nu s-a randomizat nimic, ci despre o comparatie retrospectiva fara valoare cauzala.

 

Si ce este de subliniat este ca administrarea de doze atat de mari de vitamina C pacientilor respectivi nu i-a tratat, si ca nu stim daca ar fi trait mai mult sau mai putin daca nu li s-ar fi administrat vitamina C. Doar presupunem.

 

Ipoteza atat de simplu de minunata ca vitamina C este buturuga mica ce rastoarna carul mare al cancerului este contrazisa chiar de propriul sfarsit -Linus Pauling a murit de cancer pulmonar in anul 1994 cu toate ca si-a administrat cantitati imense de 18g vitamina C in speranta ca asta il va ajuta cu ceva. Deci in cazul sau propriu si personal administrarea de vitamina C cat a fost sanatos nu i-a prevenit cancerul, iar administrarea cat a fost bolnav nu l-a vindecat.

 

Spre deosebire de aceste studii retrospective, cele 2 studii randomizate controlat realizate la Mayo Clinic au demonstrat ca administrarea de 10g vitamina C pe cale orala nu aduce nici un beneficiu pacientilor oncologici – Creagan si colab., 1979, Moertel si colab., 1985.

 

Rezultatele studii randomizate controlat realizate la Mayo Clinic au fost insa disputate datorita administrarii orale a vitaminei C, studiile de farmacocinetica a vitaminei C sustinand ca efectul antitumoral se poate obtine clinic doar prin administrare intravenoasa. – Padayatty si colab., 2004

 

Dar, chiar si in cazul administrarii intravenoase a vitaminei C mai exista cel putin inca 3 dar:

 

  1. In ciuda faptului ca pentru sanatate doza recomandata de vitamina C este de 60mg/zi, chiar si la doze absolut imense de peste 70g/m2 vitamina C administrate intravenos efectul antitumoral nu apare – Hoffer si colab., 2008Stephenson si colab., 2013
  2. Exista tipuri de cancer sau etape de tratament administrarea de vitamina C este in vreun fel nociva? –
  3. Exista pacienti carora le este contraindicata administrarea de vitamina C ? – pe langa disconfortul gastrointestinal (diaree, balonare) administrarea de vitamina C:

 

Vitamina C nu este atat de simpla si roz precum imaginea pictata de industria pseudo-oncologica iar lupta cu cancerul este mult mai complexa.

 

In stadiile terminale, scaderea toxicitatii tratamentului si cresterea calitatea vietii pacientului sunt primordiale.

 

Insa pe parcursul tratamentului cancerului vindecabil vrem ca pacientul sa se simta bine sau vrem ca pacientul sa se vindece?

 

Studii citate:

 

Bairati, Isabelle, et al. “Randomized trial of antioxidant vitamins to prevent acute adverse effects of radiation therapy in head and neck cancer patients.” Journal of clinical oncology 23.24 (2005): 5805-5813.

 

Cabanillas, Fernando. “Vitamin C and cancer: what can we conclude-1,609 patients and 33 years later.” PR Health Sci J 29.3 (2010): 215-217.

 

Cairns, Rob A., Isaac S. Harris, and Tak W. Mak. “Regulation of cancer cell metabolism.” Nature Reviews Cancer 11.2 (2011): 85-95.

 

Cameron E, Pauling L. Supplemental ascorbate in the supportive treatment of cancer: prolongation of survival times in terminal human cancer. Proc Natl Acad Sci U S A 1976; 73 (10): 36853689.

 

Cameron E, Pauling L. Supplemental ascorbate in the supportive treatment of cancer: reevaluation of prolongation of survival times in terminal human cancer. Proc Natl Acad Sci U S A 1978; 75 (9): 45384542.

 

Gourgou-Bourgade, Sophie, et al. “Impact of FOLFIRINOX compared with gemcitabine on quality of life in patients with metastatic pancreatic cancer: results from the PRODIGE 4/ACCORD 11 randomized trial.” Journal of clinical oncology 31.1 (2012): 23-29.

 

Grasso, Carole, et al. “Pharmacological doses of daily ascorbate protect tumors from radiation damage after a single dose of radiation in an intracranial mouse glioma model.” Frontiers in oncology 4 (2014).

 

Ferraro, Pietro Manuel, et al. “Total, dietary, and supplemental vitamin C intake and risk of incident kidney stones.” American Journal of Kidney Diseases 67.3 (2016): 400-407.

 

Heaney, Mark L., et al. “Vitamin C antagonizes the cytotoxic effects of antineoplastic drugs.” Cancer research 68.19 (2008): 8031-8038.

 

Hoffer, L. J., et al. “Phase I clinical trial of iv ascorbic acid in advanced malignancy.” Annals of Oncology (2008): mdn377.

 

Jacobs, Carmel, et al. “Is there a role for oral or intravenous ascorbate (vitamin C) in treating patients with cancer? A systematic review.” The oncologist 20.2 (2015): 210-223.

 

Kim, Keunyoung, et al. “High-Dose Vitamin C Injection to Cancer Patients May Promote Thrombosis Through Procoagulant Activation of Erythrocytes.” Toxicological Sciences 147.2 (2015): 350-359.

 

Lawenda, Brian D., et al. “Should supplemental antioxidant administration be avoided during chemotherapy and radiation therapy?” Journal of the national cancer institute 100.11 (2008): 773-783.

 

Li, F., Zhang, L., & Tang, S. C. (2016). Revisiting vitamin C in cancer therapy: Is “C” for cure, or just wishful thinking?.

 

Massey, Linda K., Michael Liebman, and Susan A. Kynast-Gales. “Ascorbate increases human oxaluria and kidney stone risk.” The Journal of nutrition 135.7 (2005): 1673-1677.

 

Mayland, Catriona R., Michael I. Bennett, and Keith Allan. “Vitamin C deficiency in cancer patients.” Palliative medicine 19.1 (2005): 17-20.

 

Mohammed, Bassem M., et al. “Impact of high dose vitamin C on platelet function.” World journal of critical care medicine 6.1 (2017): 37.

 

Murata, A., F. Morishige, and H. Yamaguchi. “Prolongation of survival times of terminal cancer patients by administration of large doses of ascorbate.” International journal for vitamin and nutrition research. Supplement= Internationale Zeitschrift fur Vitamin-und Ernahrungsforschung. Supplement 23 (1981): 103-113.

 

Padayatty SJ, Sun H, Wang Y et al. Vitamin C pharmacokinetics: implications for oral and intravenous use. Ann Intern Med 2004; 140 (7): 533537.

 

Perrone, G., et al. “Ascorbic acid inhibits antitumor activity of bortezomib in vivo.” Leukemia 23.9 (2009): 1679-1686.

 

Stephenson, Christopher M., et al. “Phase I clinical trial to evaluate the safety, tolerability, and pharmacokinetics of high-dose intravenous ascorbic acid in patients with advanced cancer.” Cancer chemotherapy and pharmacology 72.1 (2013): 139-146.

 

Stotts, Matthew J., and Bruce R. Bacon. “Metabolic and Genetic Liver Diseases: Hemochromatosis.” Liver Disorders. Springer International Publishing, 2017. 339-353.

 

Szatrowski, T. P., & Nathan, C. F. (1991). Production of large amounts of hydrogen peroxide by human tumor cells. Cancer research51(3), 794-798.

 

Schumacker, P. T. (2006). Reactive oxygen species in cancer cells: live by the sword, die by the sword. Cancer cell10(3), 175-176.

 

Unlu, A., Kirca, O., Ozdogan, M., & Nayır, E. (2015). Journal of Oncological Science.

 

Wilson, Michelle K., et al. “Review of high‐dose intravenous vitamin C as an anticancer agent.” Asia‐Pacific Journal of Clinical Oncology 10.1 (2014): 22-37.

 

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.