Așa cum am promis, în această a II-a parte a analizei cărții denumite „Studiul China” voi explica dacă lactatele sunt sau nu cancerigene.
Atenționare prietenească: deoarece ideea că laptele este cancerigen a devenit la fel de populară precum ideea că trebuie să mâncăm fructele între mese ca să nu cumva să le fermenteze bacteriile inexistente fiziologic în stomac, acesta va fi un articol lung și detaliat științific.
Dacă doar vrei să te distrezi citind o părere personală despre lactate și cancer, închide acest articol, nu este pentru tine.
Pentru aceia care vor, totuși, să înțeleagă de ce recomandăm pacienților cu cancer să continue să consume lapte, lactate fermentate și brânzeturi atât pe parcursul tratamentului, cât și în perioada de prevenție a recidivei, voi începe răspunzând detaliat unuia dintre comentariile scrise ca răspuns la prima parte.
De ce „asiaticii nu consumă lactate de 6.000 de ani” este un mit
Comentariul de mai jos oglindește ideile care se transmit folcloric de la un pacient la altul şi de la persoane binevoitoare către pacientul oncologic:
„Hai să ne punem întrebarea: De ce nu au consumat asiaticii lactate timp de 6.000 de ani??? Se știe că lactatele sunt produse acide. Iar în alimentația asiaticilor abundă legumele”.
Ignorând faptul că autorul comentariului nu știa că alcalinizarea sângelui este la fel de periculoasă pentru sănătatea umană precum acidifierea, ce nu se susține este afirmația sa este:
– Care asiatici nu au consumat lactate timp de 6.000 de ani?
Afirmația ignoră cât de mare este Asia geografic, fiind doar o presupunere bazată pe populara imagine promovată de fanii ierbii mai verzi de partea cealaltă a gardului – un fel de China Utopică, în care trăiesc miticii supravietuitori antioxidați.
Iată două reclame la lapte din China anilor 1930, respectiv 1933, prima descriind mama care își hrănește copilul sănătos cu lapte, iar a doua – o femeie în vârstă care spune că este sănătoasă pentru că zilnic consumă câte un pahar de lapte, dimineața și seara.
– Deci, chiar n-or fi consumat asiaticii lactate timp de 6.000 de ani şi s-au luminat producătorii să facă reclamă în 1930 ca să introducă un produs nou pe piaţa din China?
Ce arată baza de date a Studiului China despre regiunea Tuoli
În baza de date folosita de cercetatorii citati chiar de Campbell locuitorii uneia dintre cele 65 de regiuni studiate – Tuoli – consumau în medie 865,5 g lactate/zi, dar nu pentru că reclamele la lapte ar fi fost atât de eficiente încât să convingă chiar şi asiaticii care nu consumau lactate de 6.000 de ani să le consume, ci pur şi simplu pentru că regiunea Tuoli arată cam aşa:
Conform acestei baze de date, locuitorii din Tuoli:
1) aveau un consum mediu zilnic de:
- 856,5 g lactate
- 371,6 g produse din făină de grâu
- 121 g carne
2) consumau extrem de rar sau deloc:
- Cartofi – de 5-6 ori pe an
- Legume – de 2 ori pe an
- Fructe – maximum o dată pe an
- Leguminoase – niciodată
- Nuci – niciodată
- Ouă – niciodată
- Peşte – niciodată
- Ulei vegetal – niciodată
Deci, aceşti asiatici trăiau cu lactate, pâine şi carne, majoritatea fiind ciobani.
Ținând cont de faptul că laptele are un conținut mediu de 80% cazeină și un conținut proteic mediu de aprox 4g/l, putem calcula că aportul de cazeină al celor din regiunea Tuoli era de 27,39 g/zi.
Acum haideți să comparăm riscul de mortalitate prin cancer datorat unui aport zilnic de cazeină de 27,39 g și unul de 0 g comparându-i pe:
– veganii din regiunile Jiexiu, Jingsing, Huguan, Cangxi, sau Songxian = aport mediu de 0 g cazeină/zi
cu
– omnivorii din regiunea Tuoli = aport mediu de 27,39 g cazeină/zi.
Și va invit să facem asta ca paralelă cu celebrul studiu al lui Campbell în care șoarecii hrăniți cu 20% cazeină cică au făcut cancer. Şi scriu „cică” pentru că puteţi citi chiar in studiul respectiv că niciunul dintre şoarecii respectivi nu a făcut, de fapt, cancer, ci doar leziuni precanceroase, dintre care 95% s-au vindecat de la sine, cercetătorii presupunând că restul de 5% se vor transforma, la un moment dat, în cancer.
Iată câteva grafice realizate pe baza datelor obţinute chiar de cercetătorii care au analizat aportul alimentar al locuitorilor celor 65 de regiuni din China cu stil de alimentaţie vegan, respectiv omnivor:
Cu toate acestea, conform lui Campbell:
“People who ate the most animal-based foods got the most chronic disease. Even relatively small intakes of animal-based food were associated with adverse effects. People who ate the most plant-based foods were the healthiest.”
Pe românește, Campbell susține că „persoanele cu cel mai mare consum de alimente de origine animală erau cei mai nesănătoși, iar cei ce se hrăneau cu plante erau cei mai sănătoşi”.
Acum, uitați-vă la graficele de mai sus și judecați cu propriul creier validitatea acestei afirmații.
Acesta este doar unul dintre multele exemple de diferență între ce spun studiile citate de Campbell și ce spune Campbell că spun aceste studii.
Așa că – lăsând la o parte păreri personale mai mult sau mai puțin celebre – haideți să răspundem la următoarele 3 întrebări pe baza literaturii științifice actuale:
1) Sunt proteinele din lapte cancerigene?
Celebra afirmaţie a lui Campbell conform căreia putem activa/ inactiva „cancerul” doar prin simpla scădere a aportului de cazeină este un alt exemplu de diferenţă între ce spun studiile citate de el şi ce spune el că spun aceste studii:
“casein proved to be so powerful in its effect that we could turn on and turn off cancer growth simply by changing the level consumed”
Ar fi absolut genial să putem trata cancerul atât de uşor!
Doar că, dupa cum scriam în prima parte a acestei serii de articole, studiile citate sau realizate de Campbell nu au „proved” în niciun fel carcinogenitatea cazeinei, ci, din contră, că demonstrat negru pe alb că un aport crescut de cazeină protejează ficatul expus la agenți carcinogeni, crescând în studiul lui Campbell supravieţuirea şoarecilor expuşi unei substanţe atât de carcinogene precum aflatoxina.
Studiile demonstrează că aportul de cazeină:
- prelungeşte supravieţuirea – (Engel și Copeland, 1952)
- are efect antimutagen – (Van Boekel și colab., 1993)
- are activitate anticarcinogenă atât in vitro cât şi in vivo – (Goeptar și colab., 1997)
- stimulează sistemul imun – (Parodi, 1998)
- stimulează apoptoza celulelor maligne intestinale – (Perego și colab., 2012)
Iar alte proteine din lapte:
- oferă protecţie anticarcinogenă în cazul expunerii la carcinogeni – (McIntosh și colab., 1995)
- stimulează sistemul imun – (Meisel și FitzGerald, 2003)
- inhibă creşterea celulelor maligne – (Meisel, 2004)
- au efect antimutagen – (Parodi, 2007)
- inhibă angiogeneza – (Tung și colab., 2013)
- susţin eficienţa tratamentului şi vindecarea pacientului cu cancer – (Chen și colab., 2014)
- îmbunătăţesc prognosticul pacienţilor cu cancer avansat (grad III, IV) – (Engelen și colab., 2015)
2) Crește consumul de lactate riscul de mortalitate la pacienții cu cancer?
- Consumul de iaurt și lapte bătut poate conferi protecţie împotriva cancerului de sân – (van’t Veer și colab., 1989)
- Consumul de 6 porții de lactate pe zi nu este nociv pentru pacienţii cu cancer rectal – (Karagas și colab., 1998)
- Consumul de lactate fermentate contribuie la păstrarea integrității intestinale în timpul administrării radioterapiei – (Salminen și colab., 1988)
- Consumul de lapte pe parcursul chimioterapiei cu paclitaxel crește eficienţa tratamentului și scade incidența efectelor secundare – (Sun și colab., 2011)
- Consumul de lapte degresat şi lactate nu creşte riscul de mortalitate în cazul pacienţilor cu diagnostic de cancer de prostată – (Pettersson și colab., 2012)
- Consumul de lapte scade riscul de mortalitate în cazul pacienţilor cu cancer de colon – (Yang și colab., 2014)
- Consumul de lapte şi produse lactate scade riscul de mortalitate prin boli cardiovasculare, diabet şi cancer – (Elwood și colab., 2008)
Şi, în general, contribuie la contracararea efectelor secundare tratamentului oncologic:
- efect antihipertensiv – (Pepe și colab., 2013)
- susține prevenția diabetului de tip II și a obezității sarcopenice – (McGregor și Poppitt, 2013)
- asociază un nivel mai scăzut al acidului uric – (Choi, Liu și Curhan, 2005)
- îmbunătățește nivelul transaminazelor hepatice şi contribuie la reducerea colesterolul total şi a LDL-colesterolului – (Nabavi și colab., 2014)
3) Crește consumul de lactate riscul de cancer la persoanele sănătoase?
- Aportul moderat de lapte şi produse lactate nu creşte riscul de cancer – (Davoodi, Esmaeili și Mortazavian, 2013)
- Bărbaţii care consumă lapte frecvent au un risc de cancer de colon cu 60% mai mic decât cei care nu consumau lapte – (Jing Ma și colab., 2001)
- Un consum scăzut de lactate fermentate este asociat cu un risc crescut de cancer pancreatic – (De Mesquita și colab., 1991)
- Consumul de peste două porţii de lactate este asociat cu un risc mai scăzut de cancer mamar ER+ în cazul femeilor la menopauză – (McCullough și colab., 2005)
- Un aport crescut de lapte bătut și iaurt poate scădea riscul de cancer de vezică urinară – (Larsson și colab., 2008)
- Consumul de lactate fermentate scade riscul de cancerului de ficat – (Rayes, El-Naggar și Mehanna, 2008)
- Consumul de lapte şi produse lactate scade riscul de cancer colorectal – (Aune și colab., 2012)
- Consumul de lapte şi produse lactate nu creste riscul de cancer pulmonar – (Yu și colab., 2016)
- Consumul de lapte și produse lactate este asociat cu scăderea riscului de cancer de colon, cancer de vezică urinară, cancer gastric și cancer de sân – (Thorning și colab., 2016)
- Meta-analiza realizată pe 22 studii de cohortă ce au analizat 1.566.940 persoane si 5 studii de caz ce au analizat 33.372 persoane din Asia pe o perioadă de 10 ani demonstrează că un aport minim de peste 400 ml iaurt sau produse lactate/ zi este asociat cu un risc scăzut de cancer de sân – (Zang și colab., 2015)
- Meta-analiza realizată pe 10 studii populaţionale care analizeaza stilul de alimentaţie a 534.536 persoane susţine că aportul zilnic a minimum 250 ml lapte scade riscul de cancer colorectal – (Cho și colab., 2004)
- Meta-analiza realizată pe 52 de studii care analizeaza aportul de lactate din perspectiva conţinutului de grăsimi, hormoni de creştere, IGF-1 şi estrogeni nu susţine asocierea dintre consumul de lactate şi riscul de cancer de sân – (Parodi, 2013)
- Meta-analiza realizată pe 45 de studii care analizează 26.769 cazuri nu susţine presupunerea epidemiologică conform căreia aportul de lactate ar creşte riscul de cancer de prostată – (Huncharek, Muscat, Kupelnick, 2008)
- Meta-analiza realizată pe 17 studii de caz şi 6 studii populaţionale analizând în total 3.256 cazuri susţine că aportul de lapte nu creşte riscul de cancer gastric, consumul de lactate scăzând acest risc – (Guo și colab., 2015)
- Meta-analiza realizată pe 19 studii care analizează consumul de lactate degresate, lactate integrale, iaurt şi lactoză nu susţine vreo asociere între aportul acestor alimente sau al lactozei în particular şi riscul de cancer ovarian – (Liu și colab., 2015)
- Meta-analiza realizată pe 32 studii care analizează consumul de lapte, iaurt, lactate şi brânzeturi susţine că aportul acestor alimente nu este asociat cu un risc crescut de cancer pulmonar – (Yang și colab., 2016)
Iată zeci de studii care susțin faptul ca lactatele nu sunt cancerigene pentru persoanele sănătoase și că aportul de lapte și lactate scade riscul de mortalitate și susține eficienţa tratamentului oncologic.
De ce strategiile alimentare simpliste nu opresc cancerul
Pentru persoanele diagnosticate cu cancer care iau în considerare eliminarea laptelui și a cărnii din alimentație, la pachet cu diverse pseudo-„tratamente” de genul veganism, detoxuri, bicarbonat, suc de sfeclă roșie, ciuperci minune și suplimente cu vitamină C sau alți antioxidanți în locul sau împreună cu tratamentul oncologic, este utilă o întrebare simplă:
– Cam cât de puternice trebuie să fie celulele acestea maligne ca doar 1, 2 sau 5 cm din tine să pună în pericol supraviețuirea întregului tău organism?
Celula malignă este regina supraviețuirii, un adevărat cameleon relaxat în fața unor astfel de strategii simpliste, strategii pe care le va folosi pentru a supraviețui, evolua și multiplica tocmai pentru că i le oferi pe tavă:
- are capacitatea de a folosi antioxidanţii pentru a inactiva radicalii liberi care ar putea să o împiedice să se multiplice şi să o deterioreze generându-i apoptoza – (Seifried și colab., 2003)
- are capacitatea de a supravieţui şi evolua fără glucoză, când condiţiile devin neprielnice – (Alfarouk și colab., 2011)
- este o gaură neagră de glucoză – (Kroemer și Pouyssegur, 2008)
- coadministrarea de suplimente cu antioxidanţi reduce efectele secundare, dar scade eficienţa radioterapiei – (Bairati și colab., 2005)
- coadministrarea de suplimente cu antioxidanţi scade eficienţa chimioterapiei şi radioterapiei – (Lawenda și colab., 2008)
Voi scrie un articol mai detaliat despre nocivitatea administrării de suplimente cu antioxidanţi pe parcursul tratamentului oncologic pentru că folosirea unor astfel de produse pseudo-oncologice poate transforma chiar şi cancerele iniţial tratabile în cancere incurabile.
Concluzie
Ceea ce vreau să subliniez acum este că prin nutriţie oncologică putem doar susţine eficienţa tratamentului alopat, nu să vindecăm o boală de talia cancerului!
Oricine susţine altfel habar nu are ce vorbeşte – pe banii, sănătatea şi, din păcate, uneori, chiar viaţa pacientului oncologic.
Utopica China pictată în roz de Campbell vinde pacienţilor cu cancer, prin intermediul comercianţilor industriei pseudo-oncologice, speranţe ridicate la rang de panaceu universal.
„…că doar mai bine să spui pacientului cu cancer să elimine laptele şi carnea, să bea suc de sfeclă roşie şi să ia suplimente cu antioxidanţi decât să-l laşi aşa, confuz, fără să încerci să îl ajuţi măcar cu un sfat!”
Aceeași extrapolare fără bază științifică apare des în nutriție — vezi și prima parte a acestei analize, în care explic de ce concluziile cărții „Studiul China” despre proteina animală sunt trase de păr, precum și de ce dieta alcalină nu previne cancerul, de ce suplimentele alimentare nu sunt automat sigure doar pentru că sunt „naturale”, de ce nu toată carnea este cancerigenă, și de ce mierea preparată termic nu devine toxică.
Articol scris de Dr. Diana Artene, Nutriționist-Dietetician, Doctor în Oncologie.
P.S. Are laptele impact estrogenic?
Unele dintre pacientele cu cancer mamar cu care lucrez nu consumă lapte de teama impactului estrogenic.
– Conţine laptele estrogen?
– Evident da, chiar 17β-estradiol – cel mai activ tip de estrogen.
Doar că aceasta este o altă extrapolare populară fără bază fiziologică umană.
Doza maximă admisă pentru om de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) este de 5 μg 17β-estradiol/kg corp.
De exemplu, o femeie de 60 kg poate avea un aport alimentar maxim 60 x 5 μg = 300 μg 17β-estradiol pe zi.
1 l lapte contine în medie 0,1571 μg 17β-estradiol – Zeitoun, Salem și Ahmed, 2015
Dar 95% din estradiolul ingerat este inactivat gastro-intestinal – (Parodi, 2012)
Această inactivare gastro-intestinală a estradiolului ingerat face ca, din cele 0,1571 μg aduse de 1 l lapte, doar 0,007855 μg să ramână active.
Deci, cantitatea de lapte pe care ar trebui să o consume într-o zi o femeie de 60 kg pentru a genera impact estrogenic este de 38.192 litri.
Studii citate
Joint FAO/WHO Expert Committee on Food Additives (JECFA). Toxicological evaluation of certain veterinary drug residues in food: Estradiol-17β progesterone and testosterone. WHO Food Additives Series. 2000b;43.
Zeitoun, M. M., I. S. Salem, and S. M. Ahmed. “Evaluation of the Male and Female Sex Steroid Hormones Residues in Eggs, Milk and their Products in Alqassim Region.” Journal of Agricultural and Veterinary Sciences 8.1 (2015).
