Este laptele de capra mai sanatos decat laptele de vaca?

  1. laptele de capra
Evaluare: 5.0. Din 1 vot.
Please wait...

Este laptele de capra chiar atat de sanatos pe cat se promoveaza ca ar fi?

 

Producția de lapte de capră este o industrie dinamică, în creștere, fiind o parte importantă a economiei în multe țări. De la recomandarea consumului de margarină în loc de unt, de lactate complet sau parțial degresate în loc de lapte integral, de ”lapte” de migdale, soia sau orez în loc de lapte de origine animală, mai nou s-a ajuns la recomandarea înlocuirii laptelui de vacă cu cel de capră.

 

Totuși, după eșecul lamentabil al margarinei,1 și al lactatelor degresate în producerea oricărui minim beneficiu cardio-vascular,2 este laptele de capră o altă modă alimentară sau este cu adevărat mai sănătos decât laptele de vacă?

 

Studii datând chiar din anii 70, au scos la iveală faptul că proprietățile laptelui de capră diferă în funcție de clima în care este crescut animalul, având un conținut scăzut de grăsimi în cazul caprelor crescute în zonele tropicale fața de cele crescute în zonele temperate.3 Deci recomandarea laptelui de capră ca ”aliment de origine animală cu conținut scăzut de colesterol” este indecvată cel puțin în funcție de capra care a produs laptele respectiv. Totuși, în afara diferențelor firești, demonstrate științific în calitatea și proprietățile laptelui aceleași specii, care sunt diferențele efective între laptele de capră și laptele de vacă, crescute în condiții similare?

 

Din punct de vedere al vitaminelor și mineralelor conținute, lapte de capră conține mai mult calciu, potasiu, clor și fosfor anorganic, si mai puțin acid folic, vitamină B6 și B12 decât laptele de vacă. Astfel hrănirea nou-născuților cu lapte de capră poate produce diaree cronică, disbioză, acidoză metabolică sau anemie megaloblastică prin aport insuficient de folați.4 De asemenea, laptele de capră are un conținut mineral prea mare atât față de laptele de vacă, cât și față de laptele de om, nefiind deci indicat în alimentația copiilor.5

 

Din punct de vedere proteic, cinci proteine ​​principale ale laptelui de capră – α-lactalbumina, β-lactoglobulina, κ-cazeina, β-cazeină, și αs2-cazeină – se găsesc și în laptele de vacă, care însă conține și  βs1-cazeină (absentă din laptele de capră). Pe de altă parte, studiile demostrează că diverse peptide din laptele de vacă sunt extrem de benefice, având rol imuno-modulator, anti-cancerigen,  hipotensiv și antitrombotic.6 Deci din punct de vedere proteic, laptele de capră nu prezintă nici un avantaj față de laptele de vacă.

 

Din punct de vedere glucidic, diferența în conținutul de lactoză este doar cu 3mg mai mic per ceașcă de 200 ml de lapte de capră, față de aceeași cantitate de lapte de vacă. Din acest motiv și datorită riscului de alergii încrucișate, persoanele fie cu intoleranță la lactoză, fie cu alergie la proteinele din laptele de vacă ar trebui sa elimine atât laptele de vacă, cât și pe cel de capră.7,8

 

Singurul potențial beneficiu pe care consumul de lapte de capră îl aduce în plus față de cel de vacă, este în cazul bolnavilor cu colon iritabil, unele studii demonstrând acțiunea antiinflamatoare a oligozaharidelor din laptele de capră asupra mucoasei intestinale.9 Totuși trebuie subliniat că acest efect anti-colicativ nu se datorează conținutului de grăsime din lapte, la copii fiind chiar inversat de laptele degresat.10

 

Iar din punct de vedere lipidic, laptele natural de capră conține doar cu 0,1% mai puțină grăsime decât laptele de vacă.11 Atât laptele de capră cât și cel de vacă conțin predominant acizii grași miristic, palmitic și stearic totalizând 75% ca și acizi grași saturați, restul fiind reprezentați de acizi grași mononesaturați – din care acidul gras oleic este cel mai bine reprezentat.

 

În plus, laptele vacilor și caprelor hrănite cu iarbă poate conține aproximativ 4-5% acizi grași polinesaturați linoleic și linolenic, grăsime benefică ce lipsește cu devârșire din laptele animalelor hrănite cu cereale sau cu diverse chimicale, antibiotice și hormoni de creștere.12 Cât despre pretinsa impoteză conform căreia ”laptele de capră nu conține colesterol” – chiar și dacă ar fi modificată în ”laptele de capră nu crește colesterolul” tot ar fi greșită din cel puțin doua puncte de vedere.

 

În primul rând nu există dovezi științifice care să argumenteze faptul că grăsimea saturată din lapte provoacă dislipidemie sau aterogeneză.13 Ceea ce există este o intreagă armată de persoane care acuză grasimile saturate din produsele lactate ca și cauză a dislipidemiei asociate cu creșterea riscului cardiovascular, pe baza unor studii epidemiologice fără valoare cauzală.14

 

Substanțele benefice din lapte – cum ar fi calciul, acidul folic, vitaminele B6 și B12 – scad nivelul sangvin al homocisteinei, factor etiologic esențial al bolilor cardiovasculare, indicând un efect protector cardiovscular al consumului de lapte.15, 16 Meta-analizele studiilor pe care aceste persoane iși bazează părerile nu au reșit să confirme mult incriminata legatură dintre consumul de alimente natural bogate în grăsimi saturate și riscul cardiovascular pentru ca acestea cresc atât LDL-colesterolul cât și HDL-colesterolul – efectul cardiovascular total fiind unul neutru.17

 

Totodată, multe studii asociază un consum crescut de lactate și brânzeturi cu o incidență scăzută a obezității, factor etiologic mult mai serios în declașarea sau agravarea bolilor cardiovasculare.18 Astfel, dacă un conținut mai mic de grăsimi saturate nu este protector cardiovascular, ipoteza conform căreia laptele de capră ”scade colesterolul” pică de tot pentru că grăsimea saturată din laptele natural, complet nedegresat – fie el de capră sau de vacă – nu crește aterogeneza sau trombogenitatea sângelui, factori mult mai importanți în etiologia bolilor cardiovasculare decât conținutul alimentar de grăsimi saturate.19

 

În al doilea rând, toate produsele de origine animală conțin colesterol.  Să marketezi conceptul conform căruia unele produse animale ”nu conțin colesterol” – fie că vorbim de ouă de prepeliță, lapte de capră sau carne de vită Wagyu – poate fi corect doar din punctul de vedere al definiției legale.20 Definiția legală a laptelui ”fără colesterol” nu există, dar laptele ”cu conținut redus de grăsimi” trebuie să aibă mai puțin de 1,8 g de grăsime/ 100 ml. Alimentele cu ”conținut redus de grăsimi” trebuie să nu depășească 3 g de grăsime/100 g  de produs solid sau 1,8g de grăsime/ 100 ml produs lichid, iar cele ”fara grăsimi” nu trebuie să depășească 0,5 g de grăsime/ 100 g de produs.

 

Conform acestei definiții în vigoare în Uniunea Europeană, laptele natural de capră nu poate fi catalogat nici măcar cu eticheta ”conținut redus de grăsimi” fără a fi degresat sau standardizat în prealabil.  Prin standardizare și degresare, laptele de capră,  la fel ca și laptele de vacă, poate a fi marketat sub eticheta ”conținut scăzut de grăsimi” – etichetă complet ilegală dacă am vorbi de laptele prospăt muls de la capră.

 

Lasând  legea etichetelor la o parte, din punct de vedere nutrițional, toate alimentele de origine animală, nealterate nutritiv prin procese de degresare, conțin colesterol și au un impact mai mic sau mai mare asupra profilului lipidic în funcție de proporția de acizi grași saturați, mononesaturați și polinesaturați conținuți, cât mai ales în funcție de modalitatea de preparare termică a acestor alimente.21, 22 Și – în ciuda multitudinii de ”nutriționiști” din ziua de azi, care mai de care mai plin de idei folclorice – alimentele bogate în grăsimi saturate sunt mult mai stabile termic decât cele bogate în grăsimi poli- sau mai ales mononesaturate.23 Strict din acest punct de vedere, laptele de capră stă mult mai prost decât laptele de vacă.

 

Laptele de capră este mai puțin stabil la prepararea termică decât cel de vacă, substațele conținute având biodiponibilitate maximă doar atunci când este consumat nefiert, iar necesitatea de a-l consuma nefiert pentru a beneficia în vreun fel de consumul lui aduce în discuție igiena sursei de lapte de capră și potențialele infecții alimentare (Listeria monocytogenes, Campylobacter jejuni, Salmonella, Brucella, și Escherichia coli).24, 25

 

Epidemiile de obezitate, diabet, steatoza hepatica si boli cardiovasculare nu sunt consecința faptului că lumea științifică nu știe ce alimente fac ce din punct de vedere metabolic, ci a faptului că cercetarea științifică este în principal finanțată de industria alimentară, farmaceutică sau de slăbit.  Puterea financiară și marketingul acestor industrii educă consumatorul, nu biologia care nu poate furniza soluțiile pasive & miraculoase pentru care majoritatea consumatorilor sunt dispuși să plătească.

 

În afară de persoanele suferinde de colon iritabil, pentru oamenii sănătoși laptele de capră nu este cu nimic mai sănătos decât laptele de vacă. Dacă ambele animale sunt hrănite cu iarbă și crescute fără antibiotice sau hormoni de creștere, atât laptele de capră cât și cel de vacă sunt la fel de sănătoase. Iar dacă vaca și capra sunt crescute forțat cu antibiotice și hormoni de creștere, și hrănite cu cereale și diverse făinuri de oase și chimicale – laptele ambelor este nociv pentru consum, dar laptele de capră este măcar o idee mai nociv pentru că este de 3-4 ori mai scump.

 

Studii citate:

1. Schleifer, David. “We Spent a Million Bucks and Then We Had To Do Something The Unexpected Implications of Industry Involvement in Trans Fat Research.” Bulletin of Science, Technology & Society 31.6 (2011): 460-471.

2. Chowdhury, Rajiv, et al. “Association of dietary, circulating, and supplement fatty acids with coronary risk: a systematic review and meta-analysis.” Annals of internal medicine 160.6 (2014): 398-406.

3. . Jenness, R. “Composition and characteristics of goat milk: review 1968− 1979.”Journal of Dairy Science 63.10 (1980): 1605-1630.

4. Davidson, G. P., and R. R. W. Townley. “Structural and functional abnormalities of the small intestine due to nutritional folic acid deficiency in infancy.” The Journal of pediatrics 90.4 (1977): 590-594.

5. Turck, D. “Cow’s Milk and Goat’s Milk.” World review of nutrition and dietetics108 (2013): 56.

6. Pfeuffer, Maria, and J. Schrezenmeir. “Bioactive substances in milk with properties decreasing risk of cardiovascular diseases.” British Journal of Nutrition 84.S1 (2000): 155-159.

7. Jarvinen-Seppo, Kirsi M., Scott H. Sicherer, and Elizabeth TePas. “Milk allergy: Management.” Last literature review version 19.1 (2011).

8. Pessler, Frank, and Morris Nejat. “Anaphylactic reaction to goat’s milk in a cow’s milk‐allergic infant.” Pediatric Allergy and Immunology 15.2 (2004): 183-185.

9. Daddaoua, Abdelali, et al. “Goat milk oligosaccharides are anti-inflammatory in rats with hapten-induced colitis.” The Journal of nutrition 136.3 (2006): 672-676.

10. Koopman, James S., et al. “Milk fat and gastrointestinal illness.” American journal of public health 74.12 (1984): 1371-1373.

11. Alfred W. Bosworth and Lucius L. Van Slyke GOAT’S MILK, AND HUMAN MILK COMPOSITION OF COW’S MILK, A COMPARISON OF THE ARTICLE: J. Biol. Chem. 1916, 24:187-189 www.jbc.org/content/24/3/187.full.pdf

12. Doreau, M., D. Bauchart, and Y. Chilliard. “Enhancing fatty acid composition of milk and meat through animal feeding.” Animal production science 51.1 (2011): 19-29.

13. Slyper, Arnold H. “New Directions in the Prevention of Pediatric Atherogenesis and Obesity.” Journal of the American College of Nutrition 32.5 (2013): 355-358.

14. Crichton, G. E., and M. F. Elias. “Dairy Food Intake and Cardiovascular Health: The Maine-Syracuse Study.” Adv Dairy Res 2.112 (2014): 2.

15. Pfeuffer, Maria, and J. Schrezenmeir. “Bioactive substances in milk with properties decreasing risk of cardiovascular diseases.” British Journal of Nutrition 84.S1 (2000): 155-159.

16. Soedamah-Muthu, Sabita S., et al. “Milk and dairy consumption and incidence of cardiovascular diseases and all-cause mortality: dose-response meta-analysis of prospective cohort studies.” The American journal of clinical nutrition 93.1 (2011): 158-171.

17. Huth, Peter J., and Keigan M. Park. “Influence of dairy product and milk fat consumption on cardiovascular disease risk: a review of the evidence.”Advances in Nutrition: An International Review Journal 3.3 (2012): 266-285.

18. Zemel, Michael B. “Role of calcium and dairy products in energy partitioning and weight management.” The American journal of clinical nutrition 79.5 (2004): 907S-912S.

19. Ulbricht, T. L. V., and D. A. T. Southgate. “Coronary heart disease: seven dietary factors.” The Lancet 338.8773 (1991): 985-992.

20.  Article 2.2 of Regulation EC no 1924/2006, EU, http://ec.europa.eu/food/food/labellingnutrition/claims/guidance_claim_14-12-07.pdf

21. Al-Saghir, Sabri, et al. “Effects of different cooking procedures on lipid quality and cholesterol oxidation of farmed salmon fish (Salmo salar).” Journal of agricultural and food chemistry 52.16 (2004): 5290-5296.

22. Broncano, J. M., et al. “Effect of different cooking methods on lipid oxidation and formation of free cholesterol oxidation products (COPs) in< i> Latissimus dorsi</i> muscle of Iberian pigs.” Meat science 83.3 (2009): 431-437.

23. Choe, E., and D. B. Min. “Chemistry of deep‐fat frying oils.” Journal of food science 72.5 (2007): R77-R86.

24. Brady, Michael T., et al. “Consumption of Raw or Unpasteurized Milk and Milk Products by Pregnant Women and Children.” Pediatrics 133.1 (2014): 175-179.

25. Beltrán, M. C., et al. “Validation of Receptor-Binding Assays To Detect Antibiotics in Goat’s Milk.” Journal of Food Protection® 77.2 (2014): 308-313.

Posted in:
Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.