Recent, o vecină m-a întrebat câte calorii ar trebui să mănânce băiatul ei de 13 ani care face înot de performanță. Întrebarea poate părea comună și îndreptățită pentru că lucrez cu sportivi de performanță și pentru că, nu-i așa, cu asta lucrează nutriționiștii: cu calorii. Doar că eu nu lucrez cu calorii pentru că nu cred că ideea de calorii se aplică în vreun fel metabolismului uman. Iată doar 3 dintre multele DE CE:

1. The Good

Ce sunt caloriile? Nu, nu sunt cantitatea de energie necesară creșterii temperaturii unui litru de apă cu 1 grad Celsius, ci niște creaturi mici (similari, cred, cu Kreacher din Harry Potter), care locuiesc în dulapul tău și-ți strâmtează hainele peste noapte.

Singurul lucru bun legat de calorii este că matematica de nivelul 1 + 1 = 2 cam știe toată lumea. Și, taaaadaaa, toată lumea se pricepe la nutriție!

Mergem într-un laborator cu condiții standard, ardem un aliment sau un pantof, măsurăm câtă energie iese prin arderea lui și facem tabele cu valorile respective. Apoi, vin nutriționiștii și inventează diete de 1.000, 1.200, 1.400 sau cea clasică, de 2.000 de calorii. Sau vin medicii, care inventează diete de 240, 400, 600 sau 880 de calorii, fiecare după imaginația proprie, că doar nu le țineau ei, ci pacienții incapabili să se oprească din mâncat.  Și asta de 100 de ani încoace, timp în care obezitatea a înflorit mai ceva ca lalelele-n mai.

Număratul de calorii slăbește doar pentru o perioadă extrem de scurtă de timp, urmată de o altă perioadă extrem de lungă de timp, în care eforturile de a slăbi dispar, înlocuite disperat cu eforturi măcar de menținere  a greutății, în condițiile unui aport caloric necesar a fi din ce în ce mai minuscul pentru a obține măcar rezultate din ce în ce mai puține.

2. The Bad

Alt lucru nociv legat de calorii este mult promovata dietă de 2.000 de calorii, și nu, nu este nociv pentru că îngrașă  sau nu, ci:

– pentru că toate suplimentele alimentare sunt calculate corespunzător cu această valoare, și

– pentru că „porțiile“ scrise pe etichetele alimentelor sunt calculate tot față de această valoare „standard“

Serios, du-te frumușel la primul tub de vitamine sau la prima cutie de cereale din dulapul tău și citește! Probabil scrie că ea conține 100% necesarul de fier sau de calciu sau mai știu eu de ce vitamine. Dar acest procent corespunde numai dietei de 2.000 de calorii și – dacă produsul din mâna ta a fost creat de producători cât de cât serioși –, asta este trecut și pe etichetă.

Această standardizare simplistă este prezentată drept adevăr științific – dar se potrivește tuturor exact cum toată lumea ar trebui să poate 40 la pantof. Și ar veni oamenii de știință să spună doamnelor și domnișoarelor cu conduri 36 că de fapt li se pare, 40-ul le vine foarte bine, iar domnilor cu 45 că sunt complet anormali și că ar face bine să născocească ceva, cumva, ca să-și înghesuie picioarele în recomandatul 40.

Am văzut atâția bărbați cu metabolism bazal (egal estimativ cu cam câtă energie ar avea organismul tău nevoie să supraviețuiască în repaus complet, fizic, termic și alimentar) peste 2.500 de calorii și am văzut atâtea femei cu metabolism sub 1.500 încât aș putea spune că sunt majoritatea. Asta lăsând la o parte complet copiii de 7 ani, de 2 ani sau de 13 0 cărora le perorăm același 100% calculat pentru aceleași 2.000.

Strict din punct de vedere al aportului de vitamine și minerale – calculate prin lege față de această valoare standard –, acești bărbați pot să aibă un aport insuficient, iar aceste femei unul excedentar, pentru că li se oferă această standardizare facilă. Desigur că ar fi o nebunie completă să creezi suplimente alimentare pentru diverse metabolisme bazale. Dar măcar am putea sublinia mai serios că aceste suplimente s-ar putea să nu corespundă nevoilor organismului. De exemplu, 1 multivitamină cu 100% conținut de vitamină A ar putea fi un aport excesiv pentru o femeie cu metabolism bazal 1.100. Iar vitamina A este liposolubila, ceea ce înseamnă că excesul se depune în corp, nu se elimină, efectul nociv crescând în timp. Și, desigur, același raționament spre minus poate fi făcut și pentru bărbații sau sportivii de performanță, cu metabolisme bazale cu mult peste cele 2.000 calorii.

3. The Ugly

Lăsând la o parte faptul că acest concept simplist al caloriilor din alimente șterge cu buretele biochimia – reacțiile metabolice care se întâmplă de fapt la nivel celular devenind niște informații fără rost pe care medicii le-au învățat în anul I de facultate și de care tehnicienii nutriționiști nici măcar nu vor să știe –, cea mai mare problemă cu caloriile este toleranţa (sau adaptabilitatea) organismului față de ele = va trebui să mănânci din ce în ce mai puține calorii ca să obții rezultate din ce în ce mai slabe.

La început, slăbești (grăsime sau mușchi, în funcție de când mănânci și de cât de sedentar ești), dar apoi va trebui să mănânci din ce în ce mai puțin că să continui să slăbești și apoi va trebui să mănânci din ce în ce mai puțin ca măcar să-ți menții greutatea.

Da, știu că nu scriu noutăți, știu că toată lumea știe lucrurile astea. Dar pentru că vecina mea nu știe, m-am gândit că poate sunt și alții care nu știu că ideea de calorii = ești gras(ă) pentru că e vina ta!

Noi ți-am spus câte calorii trebuie să mănânci, ți-am scris pe etichete și degeaba. Cauza epidemiei de obezitate este nesimțirea oamenilor, nu reacțiile metabolice din spatele îngrășatului, nu reclamele la dulciuri și fast food, nu reclamele la pastile și diete. Tu ești nesimțit(ă), dependent(ă) de ciocolată și de mâncarea aia grasă de care ți-am spus de atâtea ori că îngrașă, iar noi nu avem nicio vină. Treci înapoi la numărat calorii!

Industria de Slabit

Deși, ca în cazul tuturor, singurul lucrul pe care l-am învățat la facultatea de medicină legat de nutriția de slăbit a fost conceptul de calorii, mi s-a părut stupid chiar de atunci.

Desigur, am învățat și biochimie, fiziologie și psihologie, dar, la momentul respectiv, nimeni nu a subliniat legătura dintre acestea și obezitate. Iar cauza de bază a obezității – rezistenţa la insulină – se întâmplă și când te supraalimentezi și când te înfometezi.

Organismul uman nu trece brusc pe depunere de grăsimi după ce ai contorizat X sau Y calorii, ci atunci când substanțele nutritive din alimentele consumate nu reușesc să intre să ne hrănească celulele musculare.

De asta se poate ca, din doi oameni, mâncând exact aceleași alimente, cu exact același număr de calorii, unul să se îngraşe si altul nu. Desigur, argumentele științifice împotriva teoriei caloriilor sunt enorm de multe. Putem să discutăm de thrifty genes, de biodisponibilitatea nutrienților sau chiar de mult controversata acetonă, considerată de unii nutriționiști cărămida infimă care dărâmă carul mare al biochimiei. Dar conceptul de calorii este reprezentarea grafică a:

Keep

It

Simply

Stupid.

Oricât de stupid necesar, cât să înțeleagă toți!

Și stupid li s-a părut și celor de la Brainiac, care au demonstrat într-o emisiune că, de exemplu, cutia de la cerealele de dimineață are mai multe calorii decât cerealele în sine. Deci, strict respectând ideea de calorii, ești la dietă hipocalorică doar pentru că mănânci cerealele și nu cutia. Asta ca să nu aducem în discuție câte calorii are bradul de Crăciun!