Berea ingrasa?

  1. bere
Niciun vot.
Please wait...

Chiar daca suntem in toiul unei veri ploioase fardate pe ici si colo cu cateva zile de canicula, multi barbati consumatori de bere m-au intrebat mai in gluma, mai in serios daca “berea ingrasa?” Pe bune acum, ce alimente ingrasa si ce nu ingrasa? Femeile de obicei nu intreaba, ele cred ca stiu deja si merg pe burta promisiunii ca beau azi niste bere si de maine tin dieta. Sau de luni. Totusi intrebarea ramane: berea ingrasa sau nu?

Lasand la o parte presupuneri simpliste legate de calorii sau indici glicemici calculati pe alte burti decat a ta, hai sa vedem impreuna ce se intampla cu berea dupa ce trece de gura.

Exista probabil enorm de multe retete de bere, dar cam toate contin aceleasi ingrediente: apa, drojdie, malt si hamei, cu un maxim de 5-7% alcool. Se folosesc multe tipuri de apa, mai mult sau mai putin minerala sau carbogazoasa, dar cam toata berea are acelasi continut de ~90% apa. Sunt sute de feluri de drojdie de bere, dar cam toate sunt produse de aceeasi ciuperca, Saccharomyces cerevisiae. Maltul este realizat din orz mai mult sau mai putin prajit, dar cu acelasi continut initial de ~70% amidon. Iar hameiul este conservantul natural ce confera acelasi gust amar pe care fanii adevarati il cauta in fiecare pahar de bere rece.

Bineinteles vorbesc de beri serioase – neimblanzite nici cu arome “identic naturale,” nici cu indulcitori artificiali, nici cu HFCS (high fructose corn syrup) – beri pentru barbati adevarati, nu pentru femei la dieta. Deci, daca dam la o parte apa, drojdia si hameiul – care desi sunt bune, in sine nu aduc nimic din care organismul sa poata face grasime – singurul aport nutritiv poate sa-l aiba amidonul din malt transformat majoritar de Saccharomyces cerevisiae in alcool. Asa ca intrebarea legitima ar fi nu daca “berea ingrasa?” ci daca “alcoolul ingrasa?” pentru ca o sticla de 500ml bere contine in medie la fel de mult alcool ca un pahar de 200 ml vin sec (ca sa comparam beri serioase cu vinuri serioase).

Inainte sa discutam despre capacitatea alcoolului in sine de a creste sau nu procentul de grasime corporala, as vrea sa mentionez si impactul berilor cu continut de alcool mai scazut, sau deloc. Astfel de beri contin amidon “prajit” – adica atacabil de catre amilaza salivara (presupunand desigur ca nu au adaugate nici un fel de alte “zaharuri”). Totusi, pentru ca nu mestecam berea – impactul amilazei salivare este minim, avand o durata de actiune egala cu timpul efectiv petrecut de bere in gura – din amidonul continut putandu-se obtine maxim ceva maltoza si niste malto-oligozaharide.

In stomac, amilaza salivara este inactivata cand pH-ul scade sub 4, iar in cele 5-10 minute cat sta berea acolo nici maltoza si nici malto-oligogazaridele nu patesc absolut nici o digestie.

Mai departe, in intestinul subtire, amilaza pancreatica continua ruperea malto-oligozaharidelor pana la maltoza, iar dizaharidazele secretate de celulele mucoasei intestinului subtire rup biochimic fiecare molecula de maltoza in doua molecule de glucoza.

Datorita mecanismele de absorbtie intestinala a glucozei, daca berea este bauta separat de o masa completa, oricat de putina glucoza ar rezulta din metabolizarea berii respective va fi absorbita complet. Pe de alta parte, daca berea este consumata ca parte a unei mese complete – alaturi de o salata si gratar de exemplu – catitatea de glucoza absorbita efectiv dupa metabolizarea berii poate varia.

Deci 1: strict din punctul de vedere al minimizarii impactului metabolic pentru evitarea ingrasatului, berea ar trebui consumata la masa si nu intre mese.

Masa fiind aici definita ca aport de substante nutritive, nu ca mobila.

Persoanele cu colon iritabil, hiperaciditate gastrica, sau disbioza intestinala – cauzata fie de un episod diareic recent, fie de aport de antibiotice, fie de aport de alimente cu continut de antibiotice, coloranti alimentari sau alti aditivi – pot suferi de o insuficienta temporara de dizaharidaze.

De aceea, pentru ca prin mucoasa intestinului subtire nu se pot absorbi decat monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza), dizaharidele ramase nedigerate in intestinul subtire ajung in intestinul gros unde pot cauza diaree osmotica si/ sau fermentatie, balonare, crampe abdominale si flatulenta.

Daca suferi de colon iritabil sau daca pur si simplu te balonezi des, am scris acest articol special pentru tine: Solutii simple pentru persoanele cu colon iritabil.

Mai departe, insulina determina glucoza absorbita sa fie transformata in ficat:

  • in depozite de glicogen – in cazul fericit in care depozitele de glicogen ale ficatului nu sunt pline deja
  • in acetil-CoA – din care apoi rezulta:

– energie – daca depozitele de glicogen sunt pline si nivelul de ATP din celula hepatica este scazut
– sau grasime – daca depozitele de glicogen sunt pline si nivelul de ATP este suficient

Spre deosebire de conceptul facil de “calorii” – ATP-ul nu poate fi “crescut” sau “depozitat” pentru ca daca e suficient procesele care ar putea sa-l creasca in continuare se opresc, fiind inlocuite de cele formatoare de depozite energetice: fie de glucide (glicogen), fie de grasime.

Dar, pentru ca depozitarea de glicogen este strict limitata cantitativ iar cea de grasime nu, depozitele de grasime vor creste:

  • in organele interne (mai ales in ficat si in rinichi),
  • in sange – crescand nivelul de trigliceride din sange,
  • si in tesutul adipos.

Deci 2: o bere nu ingrasa, dar cu cat mai multa bere bei cu atat mai mare este riscul cresterii procentului de grasime – pe care insa nu o vei depozita neaparat in tesutul tau gras.

Acum, sa revenim la berile cu 5-7% continut de alcool. Acestea nu prea mai contin amidon, alcoolul continut fiind singurul ingredient cu potential de ingrasare. Alcoolul nu necesita “digestie,” cam 20% din el fiind direct absorbabil prin mucoasa stomacului, restul fiind absorbit in intestinul subtire. Dupa absorbtie, ca si in cazul glucozei, pasajul hepatic este obligatoriu, ficatul fiind sediul principal al metabolizarii alcoolului.

Toate bune si frumoase, doar ca in timpul metabolizarii alcoolului – de la etanol, la acetaldehida, la acid acetic, si mai apoi la acetil-CoA – se acumuleaza in celula o cantitate prea mare de NADH.

Strict pentru intelegerea acestui articol, tot ce trebuie sa stii despre NADH este ca acumularea lui in celula opreste acetil-CoA sa intre in ciclul Krebs din care ai fi putut obtine de exemplu 12 de ATP per molecula de alcool sau 36 de ATP per molecula de glucoza metabolizata complet, lasand celula in glicoliza anaeroba din care obtii doar 2 ATP amarati, si-o durere de cap direct proportionala cu cantitatea de alcool consumata.

Problema reala cu consumul de bauturi alcoolice, printre care – daca insisti cantitativ – se afla si berea, nu este numai blocarea ciclului Krebs, ci si a gluconeogenezei (sinteza de glucoza de novo). Desigur, cei 25 ml de alcool dintr-o sticla de bere de 500 nu vor impacta prea mult timp aceste procese metabolice. Dar, daca alcoolul consumat este mai mult cantitativ, organismul va intra in hipoglicemie pe care n-o va putea corecta decat cand vei manca pentru ca gluconeogeneza nu functioneaza. Ca sa supravietuiasca pana-l vei hrani, va folosi depozitele de glicogen din ficat si/ sau va declansa lipoliza tesutului adipos.

Totusi lipoliza asta nu inseamna slabit, arderea completa a acizilor grasi in ciclul Krebs inseamna slabit.

Lipoliza inseamna doar mutarea grasimii din tesutul gras in sange, si apoi in muschi – fapt generator de rezistenta la insulina cu o viteza direct proportionala cu numarul de beri sau alte bauturi alcoolice consumate per unitate de timp. Iar rezistenta la insulina ingrasa rau! Iar daca adaugam la rezistenta asta si faptul ca alcoolul genereaza dezinhibitie, ne putem astepta la un consum alimentar… dezinhibat.

Deci 3: Una, maxim doua beri pe zi nu te vor ingrasa, dar mai multe da.

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.