Cu sau fără drojdie?

  1. paine cu drojdie
Rating: 5.0/5. Din 2 voturi.
Please wait...

În ciuda faptului că drojdia de bere se folosește tradițional la fabricarea pâinii și a berii, făcând parte din alimentația oamenilor de când lumea, din ce în ce mai multe persoane preferă azi să achiziționeze sau să-și facă în propria bucătărie pâine „fără drojdie“, evitând cu determinare orice aliment sau băutură atinsă măcar de drojdie. Care sunt avantajele și dezavantajele obiective ale aportului de drojdie de bere?

1. Cu drojdie

1.1. Beneficiile consumului de drojdie

1.1.1. Presupuse:

  • acţiune galactogenă:

Unul dintre cele mai vehiculate beneficii ale consumului de drojdie de bere este că stimulează lactația, ajutând mamele care alăptează să aibă mai mult lapte sau pe cele care „nu au lapte“ să aibă. Nenumărate studii au încercat să demonstreze caracterul galactogen al drojdiei de bere, dar rezultatele sunt cel mult empirice (1).

Mamele care nu reușesc să alăpteze sau cele care au reușit – dar din cauza unor contexte de boală care le-au obligat să oprească alăptatul prin medicația pe care a trebuit să o ia – pot încerca să consume drojdie de bere. Dar cea mai bună metodă de a crește capacitatea de alăptare și cantitatea de lapte a mamei (chiar și în cazul realăptării) este alăptatul frecvent, exclusiv, fără suplimentarea cantității de lapte decât dacă este absolut necesar (2).

  • acţiune probiotică şi antidiareică:

Există părerea conform căreia drojdia de bere poate ameliora disbioza și diareea – datorate fie infecțiilor, fie tratamentului cu antibiotice.

Totuși, Saccharomyces cerevisiae nu este Saccharomyces boulardii, iar drojdia de bere nu este panaceul ieftin și la îndemână în cazul bolilor gastrointestinale cronice sau acute. Saccharomyces boulardii este complet diferită – atât din punct de vedere taxonomic, cât și din punct de vedere genetic, metabolic, fermentativ, probiotic sau antidiareic – de Saccharomyces cerevisiae, iar studiile clinice care demonstrează eficienţa primeia în tratamentul bolilor intestinale nu pot fi extrapolate aceleia din urmă.

Astfel, înlocuirea tratamentului medicamentos științific demonstrat eficient în afecțiuni intestinale rebele (precum cea cu Clostridium difficile) poate pune pacienții la risc din cauza deshidratării puternice generate prin diaree (3).

  • acţiune antianemică:

Drojdia de bere este extrem de bogată în majoritatea vitaminelor din complex B, mai puțin vitamină B12, pe care persoanele care urmează un regim vegan trebuie să și-o suplimenteze farmacologic (4). Vitamina B12 este esențială pentru sinteza ADN-ului și a mielinei, în funcționarea hematiilor, fiind, de asemenea, cofactor pentru enzime esențiale oamenilor (metionin-sintază și metil-malonil-Coa-mutază, enzimă extrem de importantă în introducerea resturilor acizilor grași cu număr impar de atomi de carbon în ciclul Krebs via succinil-Coa). Datorită acestor roluri esențiale, lipsa vitaminei B12 – de la deficiență la anemie megaloblastică – poate genera de la simple parestezii (senzații de furnicături în mâini și picioare) până la deteriorare mentală, cu pierderi de memorie și afectare neurologica severă.

Inițial deficiența și apoi anemia megaloblastică pot apărea fie prin mecanisme de absorbție deficitară – cum poate fi cazul bătrânilor sau al persoanelor care iau frecvent antiacide gastrice, fie de aport – cum este cazul veganilor sau al raw veganilor (5).

Anemia prin deficiență de vitamine B poate fi corectată prin aport de drojdie de bere doar dacă nu este prin deficiență de B12 – vitamină prezentă doar în alimentele de origine animală.

Din acest motiv, profilactic, adulții care iau antiacide sau care au suferit proceduri de chirurgie bariatrică, bătrânii, veganii și raw veganii (fie că sunt copii, adulți, gravide sau bătrâni) ar trebui să ia zilnic un supliment cu 2,4 µg/ zi vitamină B12 (sau, optim, un complex B care să conțină și acest dozaj de B12) și să-și monitorizeze semestrial sau maximum bianual acidul metilmalonic pentru a putea detecta deficiența de B12 înainte de a se transforma în anemie megaloblastică – care, din păcate, inițial poate fi asimptomatică (6).

  • acţiune anticalviţie:

În cele din urmă, acțiunea anticalviție a vitaminelor și mineralelor din drojdia de bere ar putea teoretic ajuta persoanele cu început de chelie ca urmare a tulburărilor hormonale, pe cele cu păr fragil sau casant datorat tratamentelor cosmetice inadecvate sau pe cele cărora le cade părul din cauza stresului sau a diverselor diete de slăbit, care de care mai dezechilibrate.

Însă, deși toate elementele din grupul vitaminelor B sînt indispensabile creșterii și păstrării părului (în special inozitolul, acidul folic și colina), nu există niciun studiu care să demonstreze legătura dintre aportul de drojdie de bere și căderea părului.

  • acţiune de scădere a stării de greaţă în sarcină:

Efectul se datorează conținutului mare de vitamină B6 (piridoxină), putând fi folosit de către gravidele aflate în primul trimestru de sarcină. Multiple studii au demonstrat că suplimentarea gravidelor cu piridoxină diminuează starea de greață și numărul episoadelor cu vărsături (7). Efectul este comparabil cu cel al ghimbirului, recunoscut pentru eficienţa sa antiemetică (8).

Totuși, deși există o multitudine de studii care demonstrează efectul antiemetic al suplimentării piridoxinei în sarcină, nu există niciun studiu care să demonstreze că aportul de drojdie de bere are un efect similar. Afirmația conform căreia consumul de drojdie de bere scade greața în sarcină este o pură extrapolare, posibil influențată de o multitudine de factori precum tipul de drojdie (crud sau uscat), tipul de aport (ca atare sau gătit), biodisponibilitatea în combinația cu alte alimente (absorbit intestinal sau eliminat fecal fără absorbție) și multe altele.

1.1.2. Demonstrate

Pe de altă parte, studiile au demonstrat că aportul zilnic de drojdie de bere și / sau de produse al căror ingredient este are acțiuni benefice asupra sănătății umane.

  • acţiune revitalizantă şi de creştere a imunităţii:

Aportul de drojdia de bere este un adjuvant eficient în tratarea sindromului de oboseală cronică (9).

Iar în cazul oboselii fizice accentuate – cum ar fi după un maraton în cazul sportivilor amatori sau după un eveniment competițional în cazul sportivilor de performanță –, aportul de drojdie de bere nu numai că ajută la refacerea sportivului, dar ajută și la scăderea numărului de îmbolnăviri ușoare (gen răceală sau alte viroze respiratorii) care pot interfera serios cu nivelul de performanță (10).

Acțiunea revitalizantă și de creștere a imunității se datorează beta-glucanilor – grup heterogen de polizaharide abundente în drojdia de bere – și este evidentă și în cazul persoanelor care nu practică sport atât ca efect profilactic, cât și simptomatic în viroze respiratorii superioare. Astfel, prevenirea sau scăderea severității unui episod de răceală – prin diminuarea simptomelor gen gât inflamat dureros, dificultate la înghițire, tuse sau curgerea nașului – recomandă aportul de drojdie de bere pe timpul anotimpurilor reci persoanelor care răcesc ușor și / sau frecvent (11).

  • acţiune antidepresivă:

Pe lângă creșterea imunității, studiile demonstrează că aportul de drojdie de bere are – pe baza bogatului conținut de tiamină (vitamină B1) un efect benefic asupra dispoziției (12), la sfârșitul anilor ’90 existând chiar și ipoteza producerii de medicamente antidepresive pornind de la Saccharomyces cerevisiae (13). Un astfel de medicament este befloxatone – inhibitor MAO (mono-amino-oxidază), recomandat în depresia atipică ca important antidepresiv fără acțiune secundară sedativă (14).

Dar antidepresivele pe bază de Saccharomyces cerevisiae au apărut pe piața farmaceutică și sub formă de suplimente alimentare. Însă simplul aport de drojdie de bere ca atare (crudă sau uscată) poate fi la fel de eficient în tulburările de dispoziție temporare sau ca adjuvant în depresiile ușoare precum suplimentele „pe bază de“ drojdie de bere, luând în calcul legislația superfluă din spatele acestor produse comercializate, de fapt, cu standarde alimentare, nu farmaceutice (15).

  • acţiune normoglicemiantă:

Acțiunea normoglicemiantă a aportului de drojdie de bere în cazul pacienților cu diabet tip II se datorează conținutului în crom al acesteia.

Cromul este un mineral esențial în metabolismele glucidic și lipidic, reglând intoleranța la glucoză sau rezistenţa la insulină prin potențarea legării insulinei de receptorii membranari, prin creșterea numărului receptorilor insulinici exprimați membranar și prin stimularea fosforilării IRS1 (insulin receptor substrate) (16).

Iar studiile demonstrează că suplimentele de crom au un efect benefic asupra controlului glicemic al pacienților cu diabet, asociind, în plus, o scădere a trigliceridelor și o creștere a colesterolului tip HDL (17).

1.2. Riscurile consumului de drojdie

1.2.1. Presupuse

Deși drojdia de bere este un veritabil supliment alimentar natural de vitamine (mai ales vitaminele din complexul B, dar și D, H și E) și minerale (crom, fosfor, magneziu, potasiu), există unii „specialişti“ care consideră că este necesar să facem o „pauză“ de la consumul de drojdie de bere per se sau de alimente ce conțin drojdie de bere, deoarece aceasta ar cauza sterilitate în condițiile unui consum zilnic.

Dar, deoarece asocierile nu înseamnă cauzalitate, studiile nu au putut demonstra vreo legătură între consumul zilnic de drojdie sau de produse cu drojdie și sterilitatea, fie la femei, fie la bărbați. În acest sens, să nu ignorăm că, deși ingerăm drojdie de ceva vreme, populația Terrei a ajuns totuși la ± 7 miliarde.

În lumea stresantă și ocupată în care trăim azi – lume în care preocuparea pentru carieră face din ce în ce mai multe cupluri să conceapă măcar gândul de a avea copii abia după vârstă de 40 de ani –, din ce în ce mai multe cupluri au probleme de fertilitate. Cauzele sunt multiple, iar singura legătură posibilă între problemele de fertilitate (și nu sterilitate) și drojdie poate fi rezistenţa la insulină care apare în cazul supraconsumului de alimente sau băuturi care au ca ingredient, printre altele, și drojdia de bere (18). Dar nu drojdia de bere generează rezistenţă la insulină (după cum spuneam mai sus, studiile demonstrând chiar că ajută la normalizarea glicemiei prin potențarea acțiunilor insulinei, chiar și la diabetici), ci consumul dezinhibat de bere sau de produse de panificație bogate în ingrediente mult mai potente în scăderea sensibilității la insulină a organismului.

1.2.2. Demonstrate

Supraconsumul este adevăratul risc al alimentelor și băuturilor cu drojdie de bere, datorită gustului și mirosului excelent.

Dar îngrășatul, dislipidemia, rezistenţa la leptină și rezistenţa la insulină nu sunt cauzate de drojdia de bere per se, ci:

  • fie de un alt ingredient ale pâinii (făină consumată în exces),
  • fie de mâncatul pe fond nervos (night eating syndrom, sindrom binge, bulimie).

Orice consum excesiv de alimente bogate în glucide sau grăsimi de proastă calitate poate provoca îngrășat (19), dislipidemie (20), steatoză hepatică (21), probleme de imunitate (22) sau fertilitate (23), nu doar cel excesiv de pâine cu sau fără drojdie. De asemenea, este extrem de important să nu confundăm „consumul excesiv“ cu „consumul“(24) pentru că, deși mulţi oameni se supraalimentează și devin supraponderali sau obezi:

  • nu toată lumea mănâncă excesiv exact deoarece – din fericire – încă nu toată lumea este la dietă. Oamenii de știință au demonstrat în nenumărate studii că persoanele care „sunt la dietă“ – când cedează emoțional pentru că sunt tentați de alimente preferate pe care și le-au interzis „pentru că îngraşă“ – au episoade când mănâncă mult mai mult decât cei care nu au ținut vreodată dietă, hrănindu-se după nevoile interne ale organismului (și nu pe post de antidepresiv) (25).
  • toată lumea se poate îngrășa la fel de bine și din pâine fără drojdie ca și din alte alimente complet neasociate cu aceasta: chipsuri, dropsuri, alimente semipreparate gătite pe fugă, iaurturi cu fructe, mezeluri, cartofi prăjiți, băuturi răcoritoare îndulcite cu sirop de porumb (High Fructose Corn Syrup) (26).

În mediul obezogen în care trăim, a pune îngrășatul doar pe seamă pâinii sau produselor de panificație dospite cu drojdie de bere este cel puțin superficial.

 

2. Fără drojdie

2.1. Beneficiile evitării consumului de drojdie 

2.1.1. Presupuse

Există idea conform căreia „drojdia de bere“ folosită la panificație este o sursă de nitrați și de aceea pâinea „făcută fără drojdie“ ar fi mai puțin cancerigenă (pentru că „are mai puțini nitraţi“). Există mai multe lucruri de spus la adresă acestui beneficiu presupus:

  • în primul rând, conform analizelor realizate în țara noastră (precum și în alte țări, cel puțin din Uniunea Europeană), din cauza folosirii intensive a azotului în agricultura de subzistență, ani și ani de-a rândul – conform statisticilor oficiale din țara noastră –, apa, spanacul, salată verde, merele, morcovii, cerealele și chiar produsele provenite de la animale care consumă astfel de cereale sunt printre cele mai importante surse de nitrați (zona cea mai afectată la noi în țară fiind Ardealul și cel mai puțin afectată Maramureșul) – egalând cu brio la 100 de grame produse precum carnea tocată sau unele mezeluri (27);
  • în al doilea rând, toate proteinele sunt surse de azot (fie ele vegetale sau animale), care poate că nu este cancerigen ca atare, aportul zilnic de proteine fiind esențial în alimentația omului;
  • în al treilea rând, tot ca efect secundar al folosirii azotaților în agricultură, cerealele în sine sunt sursă de nitrați, fapt ce face lipsit de importantă faptul că pâinea sau berea conțin sau nu drojdie de bere pentru că nu drojdia de bere conține nitrații, ci apa și cerealele (28,29).

Așa că, strict din punct de vedere al tumorigenezei, maximum am putea să nu mai mâncăm sau să bem nimic ca să evităm aportul de nitriți, nitrați sau nitrogen pentru a ne feri de cancer. În realitate, cancerul este o boală multifactorială, de etiologie incomplet cunoscută, probabil cauzată genetic în unele cazuri, în alte cazuri de stilul de viață și în altele de nivelul de stres, sedentarism sau obezitate, aflatoxine, fungicide, xenoestrogeni și multe alte substanțe de care practic ne-ar putea teoretic feri doar norocul și speranța în respectarea standardelor de igienă și calitate, nu doar în agricultură și în industria alimentară (30), ci în orice industrie care poluează apa, aerul, pământul, orice.

2.1.2. Demonstrate

Singurul beneficiu real al înlocuirii pâinii dospite cu drojdie cu pâinea făcută fără drojdie este că aceea din urmă este mai puțin apetisantă, generând temporar un mai bun control al porţiilor (31).

Astfel, o persoană căreia îi place atât de tare pâinea cu drojdie încât simte că nu se poate opri din mâncat poate considera că va slăbi dacă-și va înlocui alimentul preferat cu unul mai puțin preferat.

Totuşi:

  • această pâine fără drojdie poate deveni foarte gustoasă dacă este făcută de bucătari sau gospodine dibace, și
  • în cazul în care pâinea cu drojdie chiar îi place cu adevărat persoanei care vrea să o elimine din dietă – aceasta riscă să-și genereze un tipar de consum intermitent care cauzează în sine supraconsum prin dereglarea transportorilor presinaptici și a receptorilor postsinaptici de dopamină (32). A ignora plăcerea de a mânca nu impedică hipocampul și amigdala să comande supraconsum, chiar din cauza faptului că am încercat să eliminăm un produs preferat din alimentație (33).

Neurofiziologic, din păcate, a elimina un produs preferat pe motivul unui mai bun control al porților dereglează în sine capacitatea de autocontrol, generând supraconsum (34).

2.2. Riscurile evitării consumului de drojdie

2.2.1. Presupuse

Per se, consumul de pâine făcută fără drojdie nu are riscuri pentru sănătatea umană:

  • dacă sunt respectate condițiile de igienă în timpul producției,
  • dacă materia primă este de calitate,
  • dacă consumatorul nu are alergii sau intoleranţe alimentare la proteinele din cerealele din care este făcută pâinea, și
  • dacă consumatorul are o alimentație suficient de diversă și echilibrată încât să-și acopere nevoile de vitamine și minerale acoperite zilnic fie prin consumul de pâine cu drojdie, fie de drojdie ca atare.

Deci, pâinea făcută fără drojdie poate fi un aliment ca oricare altul dacă este consumată cu bun simț, nici mai bun, nici mai rău.

2.2.2. Demonstrate

Totuși, căutarea continuă a alimentelor „sănătoase“ poate degenera în tulburarea obsesiv-compulsivă numită „ortorexie“ – boală psihiatrică cu puternice implicații sociale (35). Ortorexicii refuză să consume sau să participe la evenimente la care se consumă măcar alimente pe care ei le consideră „nesănătoase“, disconsiderându-i pe cei care le consumă (36).

Totuși, drojdia de bere este uneori folosită în crescătorii pentru hrănirea unora dintre alimentele pe care aceste persoane le consideră sănătoase: ca stimulator de creștere sau de imunitate pentru creveți (37), crab (38), somon (39), bibani (40), doradă (41), păstrăv (42), crap (43) și, probabil, pentru multe alte produse alimentare de piscicultură (44).

Astfel, chiar dacă am vrea să eliminăm sursa de azot reprezentată de proteinele din drojdia de bere, tot nu am putea elimina:

  • toate sursele alimentare de azot – pentru că toate proteinele sunt surse de azot și oamenii au nevoie să consume proteine pentru aportul celor 9 aminoacizi esențiali; și nici
  • toate sursele de drojdie de bere – pentru că s-ar putea fie să nu le cunoaștem pe toate, fie să eliminăm multe alte alimente sanogene de teama unui ingredient pe care l-am găsit țap ispășitor.

Preocuparea pentru o alimentație sănătoasă este sanogenă.

Obsesia pentru o alimentație pură este cu totul altceva.

 

3. Concluzie

Evitarea produselor care conțin drojdie de bere, eventual prin consumul pâinii din „maia“ sau „fără drojdie“ este o nouă modă alimentară înviată din vechi practici de panificație. Ea poate fi o alternativă restrictivă pentru persoanele care vor să-și mențină siluetă sau să slăbească prin consumul unor alimente relativ mai puțin atractive din punct de vedere gustativ, sau pentru ortorexicii atât de preocupați de alimentație încât să-și compenseze beneficiile consumului de alimente dospite cu drojdie de bere prin consumul corect combinat al altor surse nutritive.

 

Dar, pentru toți ceilalți, evitarea drojdiei de bere este lipsită de sens medical pentru că drojdia de bere este o sursă ieftină și ușor disponibilă de glucide, proteine, vitamine și minerale – adică de sațietate și sănătate.

 

4. Bibliografie

1) Forinash, Alicia B. et al. “The use of galactogogues in the breastfeeding mother.” Annals of Pharmacotherapy 46.10 (2012): 1392-1404.

2) Muresan, Marta. “Successful Relactation—A Case History.” Breastfeeding Medicine 6.4 (2011): 233-239.

3) McFarland, Lynne V. “Saccharomyces boulardii is not Saccharomyces cerevisiae.” Clinical infectious diseases 22.1 (1996): 200-201.

4) Pawlak, Roman et al. “How prevalent is vitamin B12 deficiency among vegetarians?.” Nutrition reviews 71.2 (2013): 110-117.

5) Pawlak, R., S. E. Lester, and T. Babatunde. “The prevalence of cobalamin deficiency among vegetarians assessed by serum vitamin B12: a review of literature.” European journal of clinical nutrition 68.5 (2014): 541-548.

6) Donaldson, Michael S. “Metabolic vitamin B12 status on a mostly raw vegan diet with follow-up using tablets, nutritional yeast, or probiotic supplements.” Annals of nutrition and metabolism 44.5-6 (2000): 229-234.

7) Sahakian, Vicken et al. “Vitamin B6 is effective therapy for nausea and vomiting of pregnancy: a randomized, double-blind placebo-controlled study.” Obstetrics & Gynecology 78.1 (1991): 33-36.

8) Sripramote, Manit, and Nol Lekhyananda. “A randomized comparison of ginger and vitamin B6 in the treatment of nausea and vomiting of pregnancy.” Journal of the Medical Association of Thailand= Chotmaihet thangphaet 86.9 (2003): 846-853.

9) Takahashi, Takashi et al. “Beneficial effect of brewers’ yeast extract on daily activity in a murine model of chronic fatigue syndrome.” Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine 3.1 (2006): 109-115.

10) Auinger, Annegret et al. “Yeast (1, 3)-(1, 6)-beta-glucan helps to maintain the body’s defence against pathogens: a double-blind, randomized, placebo-controlled, multicentric study in healthy subjects.” European journal of nutrition 52.8 (2013): 1913-1918.

11) Hans-Joachim, Graubaum et al. “A double-blind, randomized, placebo-controlled nutritional study using an insoluble yeast beta-glucan to improve the immune defense system.” Food and Nutrition Sciences 2012 (2012).

12) Talbott, Shawn M., and Julie A. Talbott. “Baker’s yeast beta-glucan supplement reduces upper respiratory symptoms and improves mood state in stressed women.” Journal of the American College of Nutrition 31.4 (2012): 295-300.

13) Pereira, Ricardo de Souza. “The use of baker’s yeast in the generation of asymmetric centers to produce chiral drugs and other compounds.” Critical reviews in biotechnology 18.1 (1998): 25-64.

14) Rosenzweig, P. et al. “Clinical pharmacology of befloxatone: a brief review.” Journal of affective disorders 51.3 (1998): 305-312.

15) McCabe-Sellers, Beverly J., Cathleen G. Staggs, and Margaret L. Bogle. “Tyramine in foods and monoamine oxidase inhibitor drugs: a crossroad where medicine, nutrition, pharmacy, and food industry converge.” Journal of Food Composition and Analysis 19 (2006): S58-S65.

16) Anderson, Richard A. “Chromium, glucose intolerance and diabetes.” Journal of the American College of Nutrition 17.6 (1998): 548-555.

17) Suksomboon, N., N. Poolsup, and A. Yuwanakorn. “Systematic review and meta‐analysis of the efficacy and safety of chromium supplementation in diabetes.” Journal of clinical pharmacy and therapeutics 39.3 (2014): 292-306.

18) Mulders, Annemarie GMGJ et al. “Prediction of chances for success or complications in gonadotrophin ovulation induction in normogonadotrophic anovulatory infertility.” Reproductive biomedicine online 7.2 (2003): 170-178.

19) Drewnowski, Adam, and Nicole Darmon. “The economics of obesity: dietary energy density and energy cost.” The American Journal of Clinical Nutrition 82.1 (2005): 265S-273S.

20) Basciano, Heather, Lisa Federico, and Khosrow Adeli. “Fructose, insulin resistance, and metabolic dyslipidemia.” Nutrition & metabolism 2.1 (2005): 5.

21) Schaffer, Jean E. “Lipotoxicity: when tissues overeat.” Current opinion in lipidology 14.3 (2003): 281-287.

22) Carbone, Fortunata, Claudia La Rocca, and Giuseppe Matarese. “Immunological functions of leptin and adiponectin.” Biochimie 94.10 (2012): 2082-2088.

23) Diamanti-Kandarakis, Evanthia, and Andrea Dunaif. “Insulin resistance and the polycystic ovary syndrome revisited: an update on mechanisms and implications.” Endocrine reviews 33.6 (2012): 981-1030.

24) Schaffer, Jean E. “Lipotoxicity: when tissues overeat.” Current opinion in lipidology 14.3 (2003): 281-287.

25) Davis, Caroline. “From passive overeating to “food addiction”: a spectrum of compulsion and severity.” ISRN obesity 2013 (2013).

26) Samuel, Varman T. “Fructose induced lipogenesis: from sugar to fat to insulin resistance.” Trends in Endocrinology & Metabolism 22.2 (2011): 60-65.

27) ,,Contaminarea chimica a alimentelor in Romania 2005’’ – vol.5 – Carmen Hura

28) Beatrice, Severin et al. “The Prevalence of Chronic Diseases by Exposure to Nitrates from Environmental Factors.” ARS Medica Tomitana 20.2 (2014): 82-85.

29) Jabloun, Mohamed et al. “Effect of changes in temperature and precipitation in Denmark on nitrate leaching in cereal cropping systems.” European Journal of Agronomy 62 (2015): 55-64.

30) ,,Suveranitate, securitate si siguranta alimentara’’ – Constantin Banu

31) MacLean, Paul S. et al. “Biology’s response to dieting: the impetus for weight regain.” American Journal of Physiology-Regulatory, Integrative and Comparative Physiology 301.3 (2011): R581-R600.

32) Davidson, Terry L., and Susan E. Swithers. “A Pavlovian approach to the problem of obesity.” International journal of obesity 28.7 (2004): 933-935.

33) Volkow, Nora D., Gene-Jack Wang, and Ruben D. Baler. “Reward, dopamine and the control of food intake: implications for obesity.” Trends in cognitive sciences 15.1 (2011): 37-46.

34) Lowe, Michael R., and Meghan L. Butryn. “Hedonic hunger: a new dimension of appetite?.” Physiology & behavior 91.4 (2007): 432-439.

35) Sellin, Joseph. “Dietary Dilemmas, Delusions, and Decisions.” Clinical Gastroenterology and Hepatology (2013).

36) Brytek-Matera, Anna. “Orthorexia nervosa – an eating disorder, obsessive-compulsive disorder or disturbed eating habit?.” Archives of Psychiatry and Psychotherapy 1 (2012): 55-60.

37) Sarlin, P. J., and Rosamma Philip. “Efficacy of marine yeasts and baker’s yeast as immunostimulants in<i> Fenneropenaeus indicus</i>: A comparative study.”Aquaculture 321.3 (2011): 173-178.

38) Prasad, Laxmi et al. “Use of Brewer’s Yeast Saccharomyces cerevisiae as growth promoter in giant freshwater prawn (Macrobrachium rosenbergii De man) post larvae.” Turkish Journal of Fisheries and Aquatic Science 13 (2013): 447-452.

39) Covello, J. M. et al. “Effects of orally administered immunostimulants on inflammatory gene expression and sea lice (< i> Lepeophtheirus salmonis</i>) burdens on Atlantic salmon (< i> Salmo salar</i>).” Aquaculture 366 (2012): 9-16.

40) Oliva-Teles, Aires, and Paula Gonçalves. “Partial replacement of fishmeal by brewers yeast (< i> Saccaromyces cerevisae</i>) in diets for sea bass (< i> Dicentrarchus labrax</i>) juveniles.” Aquaculture 202.3 (2001): 269-278.

41) Salnur, Semih, Nejdet Gultepe, and Belgin Hossu. “Replacement of fish meal by yeast (Saccharomyces cerevisiae): Effects on digestibility and blood parameters of gilthead sea bream (Sparus aurata).” J Anim Vet Adv 8 (2009): 2557-2561.

42) Guroy, Derya, A. Tekinay, and S. Davies. “Use of Organically Certified Yeast in the Diet of Juvenile Rainbow Trout (Oncorhynchus mykiss): Growth Performance, Nutrient Utilization, and Fatty Acid Composition.” (2012).

43) Eshaghzadeh, H. et al. “The effects of dietary inulin on growth performances, survival and digestive enzyme activities of common carp (Cyprinus carpio) fry.” Aquaculture Nutrition (2014).

44) Salnur, Semih, Nejdet Gultepe, and Belgin Hossu. “Replacement of fish meal by yeast (Saccharomyces cerevisiae): Effects on digestibility and blood parameters of gilthead sea bream (Sparus aurata).” J Anim Vet Adv 8 (2009): 2557-2561.

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.