Cu sau fara drojdie?

  1. paine cu drojdie
Rating: 5.0/5. Din 2 voturi.
Please wait...

In ciuda faptului ca drojdia de bere se foloseste traditional la fabricarea painii si a berii, facand parte din alimentatia oamenilor de cand lumea, din ce in ce mai multe persoane prefera azi sa achizitioneze sau sa-si faca in propria bucatarie paine “fara drojdie”, evitand cu determinare orice aliment sau bautura atinsa macar de drojdie. Care sunt avantajele si dezavantajele obiective ale aportului de drojdie de bere?

1. Cu drojdie

1.1. Beneficiile consumului de drojdie

1.1.1. Presupuse:

  • actiune galactogena:

Unul dintre cele mai vehiculate beneficii ale consumului de drojdie de bere este ca stimuleaza lactatia ajutand mamele care alapteaza sa aiba mai mult lapte, sau pe cele care “nu au lapte” sa aiba. Nenumarate studii au incercat sa demonstreze caracterul galactogen al drojdiei de bere, dar rezultatele sunt cel mult empirice.1

Mamele care nu reusesc sa alapteze sau cele care au reusit dar – datorita unor contexte de boala care le-au obligat sa opreasca alaptatul prin medicatia pe care a trebuit sa o ia – pot incerca sa consume drojdie de bere. Dar cea mai buna metoda de a creste capacitatea de alaptare si cantitatea de lapte a mamei (chiar si in cazul realaptarii) este alaptatul frecvent, exclusiv, fara suplimentarea cantitatii de lapte decat daca este absolut necesar.2

  • actiune probiotica si antidiareica:

Exista parerea conform careia drojdia de bere poate ameliora disbioza si diareea – datorate fie infectiilor, fie tratamentului cu antibiotice.

Totusi, Saccharomyces cerevisiae nu este Saccharomyces boulardii, iar drojdia de bere nu este panaceul ieftin si la indemana in cazul bolilor gastrointestinale cronice sau acute. Saccharomyces boulardii este complet diferita – atat din punct de vedere taxonomic cat si din punct de vedere genetic, metabolic, fermentativ, probiotic sau antidiareic – de Saccharomyces cerevisiae, iar studiile clinice care demonstreaza eficienta primei in tratamentul bolilor intestinale nu pot fi extrapolate celeia din urma.

Astfel inlocuirea tratamentului medicamentos stiintific demonstrat eficient in afecţiuni intestinale rebele (precum cea cu Clostridium difficile) poate pune pacientii la risc datorita deshidratarii puternice generate prin diaree.3

  • actiune antianemica:

Drojdia de bere este extrem de bogata in majoritatea vitaminelor din complex B mai putin vitamina B12 pe care persoanele care urmeaza un regim vegan trebuie sa si-o suplimenteze farmacologic.4 Vitamina B12 este esentiala pentru sinteza ADN-ului si a mielinei, in functionarea a hematiilor, fiind de asemenea cofactori pentru enzime esentiale oamenilor (metionin-sintaza si metil-malonil-CoA-mutaza, enzima extrem de importanta in introducerea resturilor acizilor grasi cu numar impar de atomi de carbon in ciclul Krebs via succinil-CoA). Datorita acestor roluri esentiale, lipsa vitaminei B12 – de la deficienta la anemie megaloblastica – poate genera de la simple parestezii (senzatii de furnicaturi pe maini si picioare) pana la deteriorare mentala cu pierderi de memorie, si afectare neurologica severa.

Initial deficienta si apoi anemia megaloblastica, pot aparea fie prin mecanisme de absorbtie deficitara – cum poate fi cazul batranilor sau a persoanelor care iau frecvent antiacide gastrice, fie de aport – cum este cazul veganilor sau raw veganilor.5

Anemia prin deficienta de vitamine B poate fi corectata prin aport de drojdie de bere doar daca nu este prin deficienta de B12 – vitamina prezenta doar in alimentele de origine animala.

Din acest motiv, profilactic, adultii care iau antiacide sau care au suferit proceduri de chirurgie bariatrica, batranii, veganii si raw veganii (fie ca sunt copii, adulti, gravide sau batrani) ar trebui sa ia zilnic un supliment cu 2,4 µg/ zi vitamina B12 (sau, optim, un complex B care sa contina si acest dozaj de B12) si sa-si monitorizeze semestrial sau maxim bianual acidul metilmalonic pentru a putea detecta deficienta de B12 inainte de a se transforma in anemie megaloblastica – care, din pacate, initial poate fi asimtomatica.6

  • actiune anti-calvitie:

In cele din urma, actiunea anti-calvitie a vitaminelor si mineralelor din drojdia de bere ar putea teoretic ajuta persoanele cu inceput de chelie datorat tulburarilor hormonale, pe cele cu par fragil sau casant datorat tratamentelor cosmetice inadecvate, sau pe cele carora le cade parul datorita stresului sau diverselor diete de slabit, care mai de care mai dezechilibrate.

Insa, desi toate elementele din grupul vitaminelor B sint indispensabile cresterii si patrarii parului (in special inositolul, acidul folic si cholina) nu exista nici un studiu care sa demonstreze legatura dintre aportul de drojdie de bere si caderea parului.

  • actiune de scadere a starii de greata in sarcina:

Efectul se datoreaza continutului mare de vitamina B6 (piridoxina), putand fi folosit de catre gravidele aflate in primul trimestru de sarcina. Multiple studii au demonstrat ca suplimentarea gravidelor cu piridoxina diminueaza starea de greata si a numarul episoadelor cu varsatori.7 Efectul este comparabil cu cel al ghimbirului, recunoscut pentru eficienta sa antiemetica.8

Totusi, desi exista o multitudine de studii care demonstreaza efectul antiemetic al suplimentarii piridoxinei in sarcina, nu exista nici un studiu care sa demosntreze ca aportul de drojdie de bere are un efect similar. Afirmatia conform careia consuml de drojdie de bere scade greata in sarcina este o pura extrapolare posibil influentata de o multitudine de factori precum tipul de drojdie (crud sau uscat), tipul de aport (ca atare sau gatit), biodisponibilitatea in combinatia cu alte alimente (absorbit intestinal sau eliminat fecal fara absorbtie) si multe altele.

1.1.2. Demonstrate

Pe de alta parte, studiile au demonstrat ca aportul zilnic de drojdie de bere si/ sau de produse al caror ingredient este, are urmatoarele actiunii benefice asupra sanatatii umane:

  • actiune revitalizanta si de crestere a imunitatii:

Aportul de drojdia de bere este un adjuvant eficient in tratarea sindromului de oboseala cronica.9

Iar in cazul oboselii fizice accentuate – cum ar fi dupa un maraton in cazul sportivilor amatori sau dupa un eveniment competitional in cazul sportivilor de performanta – aportul de drojdie de bere nu numai ca ajuta la refacerea sportivului, dar ajuta si la scaderea numarului de imbolnaviri usoare (gen raceala sau alte viroze respiratorii) care pot interfera serios cu nivelul de performanta.10

Actiunea revitalizanta si de crestere a imunitatii se datoreaza beta-glucanilor – grup heterogen de polizaharide abundente in drojdia de bere – si este evidenta si in cazul persoanelor care nu practica sport atat ca efect profilactic, cat si simtomatic in viroze respiratorii superioare. Astfel scaderea prevenirea sau scaderea severitatii unui episod de raceala – prin diminuarea simptomelor gen gat inflamat dureros, dificultate la inghitire, tuse sau curgerea nasului – recomanda aportul de drojdie de bere pe timpul anotimpurilor reci persoanelor care racesc usor si/ sau frecvent.11

  • actiune antidepresiva:

Pe langa cresterea imunitatii, studiile demonstreaza ca aportul de drojdie de bere are – pe baza bogatului continut de tiamina (vitamina B1) un efect benefic asupra dispozitiei,12la sfarsitul anilor 90’ existand chiar si ipoteza producerii de medicamente antidepresive pornind de la Saccharomyces cerevisiae.13 Un astfel de medicament este befloxatone – inhibitor MAO (mono-amin-oxidaza) recomandat in depresia atipica ca important antidepresiv fara actiune secundara sedativa.14

Dar antidepresivele pe baza de Saccharomyces cerevisiae au aparut pe piata farmaceutica si sub forma de suplimente alimentare. Insa, simplul aport de drojdie de bere ca atare (cruda sau uscata) poate fi la fel de eficienta in tulburarile de dispozitie temporare sau ca adjuvant in depresiile usoare precum suplimentele “pe baza de” drojdie de bere, luand in calcul legislatia superflua din spatele acestor produse comercializate de fapt cu standarde alimentare nu farmaceutice.15

  • actiune normoglicemianta:

Actiunea normoglicemianta a aportului de drojdiei de bere in cazul pacientilor cu diabet tip II se datoreaza continutului in crom al acesteia.

Cromul este un mineral esential in metabolismele glucidic si lipidic, regland intoleranta la glucoza sau rezistenta la insulina prin potentarea legarii insulinei de receptorii membranari, prin cresterea numarului receptorilor insulinici exprimati membranar si prin stimularea fosforilarii IRS1 (insulin receptor substrate).16

Iar studiile demonstreaza ca suplimentele de crom au un efect benefic asupra controlului glicemic al pacientilor cu diabet, asociind in plus o scadere a trigliceridelor si o crestere a colesterolului tip HDL.17

1.2. Riscurile consumului de drojdie

1.2.1. Presupuse

Desi drojdia de bere este un veritabil supliment alimentar natural de vitamine (mai ales vitaminele din complexul B, dar si D, H si E), si minerale (crom, fosfor, magneziu, potasiu), exista unii “specialisti” care considera ca este necesar sa facem o “pauza” de la consumul de drojdie de bere per se sau de alimente ce contin drojdie de bere deoarece aceasta ar cauza sterilitate in conditiile unui consum zilnic.

Dar, deoarece asocierile nu inseamna cauzalitate, studiile nu au putut demonstra vreo legatura intre consumul zilnic de drojdie sau de produse cu drojdie si sterilitate, fie la femei, fie la barbati. In acest sens, sa nu ignoram ca desi ingeram drojdie de ceva vreme, populatia Terrei a ajuns totusi la ± 7 miliarde.

In lumea stresanta si ocupata in care traim azi – lume in care preocuparea pentru cariera face pe din ce in ce mai multe cupluri sa conceapa macar gandul de a avea copii abia dupa varsta de 40 de ani – din ce in ce mai multe cupluri au probleme de fertilitate. Cauzele sunt multiple, iar singura legatura posibila intre probleme de fertilitate (si nu sterilitate) si drojdie poate fi rezistenta la insulina care apare in cazul supra-consumului de alimente sau bauturi care au ca ingredient, printre altele, si drojdia de bere.18 Dar nu drojdia de bere genereaza rezistenta la insulina (dupa cum spuneam mai sus, studiile demonstrand chiar ca ajuta la normalizarea glicemiei prin potentarea actiunilor insulinei chiar si la diabetici), ci consumul dezinhibat de bere sau de produse de panificatie bogate in ingrediente mult mai potente in scaderea sensibilitatii la insulina a organismului.

1.2.2. Demonstrate

Supra-consumul este adevaratul risc al alimentelor si bauturilor cu drojdie de bere, datorita gustului si mirosului excelent.

Dar ingrasatul, dislipidemia, rezistenta la leptina si rezistenta la insulina nu sunt cauzate de drojdia de bere per se, ci:

  • fie de un alt ingredient ale painii (faina consumata in exces),
  • fie de mancatul pe fond nervos (night eating syndrom, sindrom binge, bulimie).

Orice consum excesiv de alimente bogate in glucide sau grasimi de proasta calitate poate provoca ingrasat,19 dilipidemie,20 steatoza hepatica,21 sau probleme de imunitate,22 sau fertilitate,23 nu doar cel excesiv de paine cu sau fara drojdie. De asemenea, este extrem de important sa nu confundam “consumul excesiv” cu “consumul”24 pentru ca – desi multe persoane se supra-alimenteaza si devin supra-ponderali sau obezi –

  • nu toata lumea mananca excesiv exact deoarece – din fericire – inca nu toata lumea este la dieta. Oamenii de stiinta au demonstrat in nenumarate studii ca persoanele care “sunt la dieta” – cand cedeaza emotional pentru ca sunt tentati de alimente preferate pe care si le-au interzis “pentru ca ingrasa” – au episoade cand mananca mult mai mult decat cei care nu au tinut vreodata dieta, hranindu-se dupa nevoile interne ale organismului (si nu pe post de antidepresiv).25
  • toata lumea se poate ingrasa la fel de bine si din paine fara drojdie ca si din alte alimente complet neasociate cu aceasta: cipsuri, dropsuri, alimente semipreparate gatite pe fuga, iaurturi cu fructe, mezeluri, cartofi prajiti, bauturi racoritoare indulcite cu sirop de porumb (High Ffructose Corn Syrup).26

In mediul obezogen in care traim, a pune ingrasatul doar pe seama painii sau produselor de panificatie dospite cu drojdie de bere este cel putin superficial.

 

2. Fara drojdie

2.1. Beneficiile evitarii consumului de drojdie 

2.1.1. Presupuse

Exista idea conform careia “drojdia de bere” folosita la panificatie este o sursa de nitrati si de aceea painea “facuta fara drojdie” ar fi mai putin cancerigena (pentru ca “are mai putini nitrati”). Exista mai multe lucruri de spus la adresa acestui beneficiu presupus:

  • in primul rand, conform analizelor realizate in tara noastra (precum si in alte tari, cel putin din Uniunea Europeana) datorita folosirii intensive a azotului in agricultura de subzistenta, ani si ani de-a randul – conform statisticilor oficiale din tara noastra – apa, spanacul, salata verde, merele, morcovii, cerealele si chiar produsele provenite de la animale care consuma astfel de cereale sunt printre cele mai importante surse de nitrati (zona cea mai afectata la noi in tara fiind Ardealul, si cea mai putin afectata Maramuresul) – egaland cu brio la 100 de grame produse precum carnea tocata sau unele mezeluri;27
  • in al doilea rand, toate proteinele sunt surse de azot (fie ele vegetale sau animale) care poate ca nu este cancerigen ca atare, aportul zilnic de proteine fiind esentiale in alimentatia omului;
  • in al treilea rand, tot ca efect secundar al folosirii azotatilor in agricultura, cerealele in sine sunt sursa de nitrati, fapt ce face lipsit de importanta faptul ca painea sau berea contin sau nu drojdie de bere pentru ca nu drojdia de bere contine nitratii ci apa si cereale.28, 29

Asa ca, strict din punct de vedere al tumorigenezei, maxim am putea sa nu mai mancam sau sa bem nimic ca sa evitam aportul de nitriti, nitrati sau nitrogen pentru a ne feri de cancer. In realitate, cancerul este o boala multifactoriala, de etiologie incomplet cunoscuta, probabil cauzata genetic in unele cazuri, in altele de stilul de viata si in altele de nivelul de stres, sedentarism sau obezitate, aflatoxine, fungicide, xenoestrogeni si multe alte substante de care practic ne-ar putea teoretic feri doar norocul si speranta in respectarea standardelor de igiena si calitate nu doar in agricultura si in industria alimentara,30 ci in orice industrie care polueaza apa, aerul, pamantul, orice.

2.1.2. Demonstrate

Singurul beneficiu real al inlocuirii painii dospite cu drojdie cu painea facuta fara drojdie este ca cea din urma este mai putin apetisanta, generand temporar un mai bun control al portiilor.31

Astfel o persoana careia ii place atat de tare painea cu drojdie incat simte ca nu se poate opri din mancat, poate considera ca va slabi daca-si va inlocui alimentul preferat cu unul mai putin preferat.

Totusi:

  • aceasta paine fara drojdie poate deveni foarte gustoasa daca este facuta de bucatari sau gospodine dibace; si
  • in cazul in care painea cu drojdie chiar ii place cu adevarat persoanei care vrea sa o elimine din dieta – aceasta risca sa-si genereze un tipar de consum intermitent care cauzeaza in sine supraconsum prin dereglarea transportorilor presinaptici si a receptorilor postsinaptici de dopamina.32 A ignora placerea de a manca, nu impedica hipocampul si amigdala sa comande supraconsum, chiar datorita faptului ca am incercat sa eliminam un produs preferat din alimentatie.33

Neurofiziologic, din pacate, a elimina un produs preferat pe motivul unui mai bun control al portilor deregleaza in sine capacitatea de autocontrol generand supra-consum.34

2.2. Riscurile evitarii consumului de drojdie

2.2.1. Presupuse

Per se, consumul de paine facuta fara drojdie nu are riscuri pentru sanatatea umana:

  • daca sunt respectate conditiile de igiena in timpul productiei,
  • daca materia prima este de calitate,
  • daca consumatorul nu are alergii sau intolerante alimentare la proteinele din cerealele din care este facuta painea, si
  • daca consumatorul are o alimentatie suficient de diversa si echilibrata incat sa-si acopere nevoile de vitamin si minerale acoperite zilnic fie prin consumul de paine cu drojdie, fie de drojdie ca atare.

Deci, painea facuta fara drojdie poate fi un aliment ca oricare altul daca este consumata cu bun simt, nici mai bun, nici mai rau.

2.2.2. Demonstrate

Totusi, cautarea continua a alimentelor “sanatoase” poate degenera in tulburarea obsesiv-compulsiva numita “ortorexie” – boala psihiatrica cu puternice implicatii sociale.35 Ortorexicii refuza sa consume sau sa participe la evenimente la care se consuma macar alimente pe care ei le considera “nesanatoase”, disconsiderandu-i pe cei care le consuma.36

Totusi, drojdia de bere este uneori folosita in crescatorii pentru hranirea unora dintre alimentele pe care aceste persoane le considera sanatoase: ca stimulator de crestere sau de imunitate pentru creveti,37 crab,38 somon,39 bibani,40 dorada,41 pastrav,42 crap,43 si probabil pentru multe alte produse alimentare de piscicultura.44

Astfel – chiar daca am vrea sa eliminam sursa de azot reprezentata de proteinele din drojdia de bere – tot nu am putea elimina:

  • toate sursele alimentare de azot – pentru ca toate proteinele sunt surse de azot si oamenii au nevoie sa consume proteine pentru aportul celor 9 aminoacizi esentiali; si nici
  • toate sursele de drojdie de bere – pentru ca s-ar putea fie sa nu le cunoastem pe toate, fie sa eliminam multe alte alimente sanogene de teama unui ingredient pe care l-am gasit tap ispasitor.

Preocuparea pentru o alimentatie sanatoasa este sanogena.

Obsesia pentru o alimentatie pura este cu totul altceva.

 

3. Concluzie

Evitarea produselor care contin drojdie de bere, eventual prin consumul painii din “maia” sau “fara drodie” este o noua moda alimentara inviata din vechi practici de panificatie. Ea poate fi o alternativa restrictiva pentru persoanele care vor sa-si mentina silueta sau sa slabeasca prin consumul unor alimente relativ mai putin atractive din punct de vedere gustativ, sau pentru ortorexicii atat de preocupati de alimentatie incat sa-si compenseze beneficiile consumului de alimente dospite cu drojdie de bere prin consumul corect combinat al altor surse nutritive.

Dar pentru toti ceilalti, evitarea drojdiei de bere este lipsita de sens medical pentru ca drojdia de bere este o sursa ieftina si usor disponibila de glucide, proteine, vitamine si minerale – adica de satietate si sanatate.

 

4. Bibliografie

1) Forinash, Alicia B., et al. “The use of galactogogues in the breastfeeding mother.” Annals of Pharmacotherapy 46.10 (2012): 1392-1404.

2) Muresan, Marta. “Successful Relactation—A Case History.” Breastfeeding Medicine 6.4 (2011): 233-239.

3) McFarland, Lynne V. “Saccharomyces boulardii is not Saccharomyces cerevisiae.” Clinical infectious diseases 22.1 (1996): 200-201.

4) Pawlak, Roman, et al. “How prevalent is vitamin B12 deficiency among vegetarians?.” Nutrition reviews 71.2 (2013): 110-117.

5) Pawlak, R., S. E. Lester, and T. Babatunde. “The prevalence of cobalamin deficiency among vegetarians assessed by serum vitamin B12: a review of literature.” European journal of clinical nutrition 68.5 (2014): 541-548.

6) Donaldson, Michael S. “Metabolic vitamin B12 status on a mostly raw vegan diet with follow-up using tablets, nutritional yeast, or probiotic supplements.” Annals of nutrition and metabolism 44.5-6 (2000): 229-234.

7) SAHAKIAN, VICKEN, et al. “Vitamin B6 is effective therapy for nausea and vomiting of pregnancy: a randomized, double-blind placebo-controlled study.” Obstetrics & Gynecology 78.1 (1991): 33-36.

8) Sripramote, Manit, and Nol Lekhyananda. “A randomized comparison of ginger and vitamin B6 in the treatment of nausea and vomiting of pregnancy.” Journal of the Medical Association of Thailand= Chotmaihet thangphaet 86.9 (2003): 846-853.

9) Takahashi, Takashi, et al. “Beneficial effect of brewers’ yeast extract on daily activity in a murine model of chronic fatigue syndrome.” Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine 3.1 (2006): 109-115.

10) Auinger, Annegret, et al. “Yeast (1, 3)-(1, 6)-beta-glucan helps to maintain the body’s defence against pathogens: a double-blind, randomized, placebo-controlled, multicentric study in healthy subjects.” European journal of nutrition 52.8 (2013): 1913-1918.

11) Hans-Joachim, Graubaum, et al. “A double-blind, randomized, placebo-controlled nutritional study using an insoluble yeast beta-glucan to improve the immune defense system.” Food and Nutrition Sciences 2012 (2012).

12) Talbott, Shawn M., and Julie A. Talbott. “Baker’s yeast beta-glucan supplement reduces upper respiratory symptoms and improves mood state in stressed women.” Journal of the American College of Nutrition 31.4 (2012): 295-300.

13) Pereira, Ricardo de Souza. “The use of baker’s yeast in the generation of asymmetric centers to produce chiral drugs and other compounds.” Critical reviews in biotechnology 18.1 (1998): 25-64.

14) Rosenzweig, P., et al. “Clinical pharmacology of befloxatone: a brief review.” Journal of affective disorders 51.3 (1998): 305-312.

15) McCabe-Sellers, Beverly J., Cathleen G. Staggs, and Margaret L. Bogle. “Tyramine in foods and monoamine oxidase inhibitor drugs: a crossroad where medicine, nutrition, pharmacy, and food industry converge.” Journal of Food Composition and Analysis 19 (2006): S58-S65.

16) Anderson, Richard A. “Chromium, glucose intolerance and diabetes.” Journal of the American College of Nutrition 17.6 (1998): 548-555.

17) Suksomboon, N., N. Poolsup, and A. Yuwanakorn. “Systematic review and meta‐analysis of the efficacy and safety of chromium supplementation in diabetes.” Journal of clinical pharmacy and therapeutics 39.3 (2014): 292-306.

18) Mulders, Annemarie GMGJ, et al. “Prediction of chances for success or complications in gonadotrophin ovulation induction in normogonadotrophic anovulatory infertility.” Reproductive biomedicine online 7.2 (2003): 170-178.

19) Drewnowski, Adam, and Nicole Darmon. “The economics of obesity: dietary energy density and energy cost.” The American Journal of Clinical Nutrition 82.1 (2005): 265S-273S.

20) Basciano, Heather, Lisa Federico, and Khosrow Adeli. “Fructose, insulin resistance, and metabolic dyslipidemia.” Nutrition & metabolism 2.1 (2005): 5.

21) Schaffer, Jean E. “Lipotoxicity: when tissues overeat.” Current opinion in lipidology 14.3 (2003): 281-287.

22) Carbone, Fortunata, Claudia La Rocca, and Giuseppe Matarese. “Immunological functions of leptin and adiponectin.” Biochimie 94.10 (2012): 2082-2088.

23) Diamanti-Kandarakis, Evanthia, and Andrea Dunaif. “Insulin resistance and the polycystic ovary syndrome revisited: an update on mechanisms and implications.” Endocrine reviews 33.6 (2012): 981-1030.

24) Schaffer, Jean E. “Lipotoxicity: when tissues overeat.” Current opinion in lipidology 14.3 (2003): 281-287.

25) Davis, Caroline. “From passive overeating to “food addiction”: a spectrum of compulsion and severity.” ISRN obesity 2013 (2013).

26) Samuel, Varman T. “Fructose induced lipogenesis: from sugar to fat to insulin resistance.” Trends in Endocrinology & Metabolism 22.2 (2011): 60-65.

27) ,,Contaminarea chimica a alimentelor in Romania 2005’’ – vol.5 – Carmen Hura

28) Beatrice, Severin, et al. “The Prevalence of Chronic Diseases by Exposure to Nitrates from Environmental Factors.” ARS Medica Tomitana 20.2 (2014): 82-85.

29) Jabloun, Mohamed, et al. “Effect of changes in temperature and precipitation in Denmark on nitrate leaching in cereal cropping systems.” European Journal of Agronomy 62 (2015): 55-64.

30) ,,Suveranitate, securitate si siguranta alimentara’’ – Constantin Banu

31) MacLean, Paul S., et al. “Biology’s response to dieting: the impetus for weight regain.” American Journal of Physiology-Regulatory, Integrative and Comparative Physiology 301.3 (2011): R581-R600.

32) Davidson, Terry L., and Susan E. Swithers. “A Pavlovian approach to the problem of obesity.” International journal of obesity 28.7 (2004): 933-935.

33) Volkow, Nora D., Gene-Jack Wang, and Ruben D. Baler. “Reward, dopamine and the control of food intake: implications for obesity.” Trends in cognitive sciences 15.1 (2011): 37-46.

34) Lowe, Michael R., and Meghan L. Butryn. “Hedonic hunger: a new dimension of appetite?.” Physiology & behavior 91.4 (2007): 432-439.

35) Sellin, Joseph. “Dietary Dilemmas, Delusions, and Decisions.” Clinical Gastroenterology and Hepatology (2013).

36) Brytek-Matera, Anna. “Orthorexia nervosa–an eating disorder, obsessive–compulsive disorder or disturbed eating habit?.” Archives of Psychiatry and Psychotherapy 1 (2012): 55-60.

37) Sarlin, P. J., and Rosamma Philip. “Efficacy of marine yeasts and baker’s yeast as immunostimulants in<i> Fenneropenaeus indicus</i>: A comparative study.”Aquaculture 321.3 (2011): 173-178.

38) Prasad, Laxmi, et al. “Use of Brewer’s Yeast Saccharomyces cerevisiae as growth promoter in giant freshwater prawn (Macrobrachium rosenbergii De man) post larvae.” Turkish Journal of Fisheries and Aquatic Science 13 (2013): 447-452.

39) Covello, J. M., et al. “Effects of orally administered immunostimulants on inflammatory gene expression and sea lice (< i> Lepeophtheirus salmonis</i>) burdens on Atlantic salmon (< i> Salmo salar</i>).” Aquaculture 366 (2012): 9-16.

40) Oliva-Teles, Aires, and Paula Gonçalves. “Partial replacement of fishmeal by brewers yeast (< i> Saccaromyces cerevisae</i>) in diets for sea bass (< i> Dicentrarchus labrax</i>) juveniles.” Aquaculture 202.3 (2001): 269-278.

41) Salnur, Semih, Nejdet Gultepe, and Belgin Hossu. “Replacement of fish meal by yeast (Saccharomyces cerevisiae): Effects on digestibility and blood parameters of gilthead sea bream (Sparus aurata).” J Anim Vet Adv 8 (2009): 2557-2561.

42) Guroy, Derya, A. Tekinay, and S. Davies. “Use of Organically Certified Yeast in the Diet of Juvenile Rainbow Trout (Oncorhynchus mykiss): Growth Performance, Nutrient Utilization, and Fatty Acid Composition.” (2012).

43) Eshaghzadeh, H., et al. “The effects of dietary inulin on growth performances, survival and digestive enzyme activities of common carp (Cyprinus carpio) fry.” Aquaculture Nutrition (2014).

44) Salnur, Semih, Nejdet Gultepe, and Belgin Hossu. “Replacement of fish meal by yeast (Saccharomyces cerevisiae): Effects on digestibility and blood parameters of gilthead sea bream (Sparus aurata).” J Anim Vet Adv 8 (2009): 2557-2561.

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.