În articolele dedicate analizei validității conexiunii dintre „proteina animală“ și cancer, am explicat de ce această asociere este profund trasă de păr. Puteți citi prima parte, în care am explicat diferența dintre proteina animală și proteina vegetală, aici, și a doua parte, în care am explicat faptul că lactatele nu sunt cancerigene, aici. Practic, în timp ce pronunți cuvintele „proteina animală este cancerigenă“, îți scrii caligrafic pe frunte cu marker fosforescent „habar nu am cum funcționează digestia în organismul uman“.

Însă, așa cum îmi încurajez toți pacienții să fie, vă invit și pe dvs. să fiți sceptici și să citiți studiile citate în aceste articole ca să înțelegeți – sau nu – că proteina animală în general și lactatele în special nu sunt cancerigene, consumul lor de către pacienții diagnosticați cu cancer ajutându-i să obțină un prognostic mai bun prin susținerea eficienței tratamentului oncologic și prin contracararea efectelor secundare.

Studiile epidemiologice care analizează carcinogenitatea consumului de carne o fac evaluând răspunsurile date de persoanele întrebate în studiul respectiv, comparativ între cei care au declarat că au consumat și cei care au declarat că nu au consumat carne. Sunt răspunsuri date de niște persoane întrebate și crezute pe cuvânt. Deci, rezultatele studiilor epidemiologice:

• nu sunt dovezi de cauzalitate, ci semne de întrebare despre potențiali factor de risc în cazul populației întrebate – Ananth & Schisterman, 2017
• pot fi diferite de la un studiu la altul, în funcție de memoria, cinstea și onoarea persoanelor participante la fiecare studiu în parte, întrebate despre ce au consumat în tinerețe sau acum 1 an – fenomen știut de mult și denumit „recall bias“ – Chavarro și colab., 2009
• pot fi ușor manipulabile prin omiterea diverşilor factori de confuzie, în funcție de cinstea, onoarea, interesele financiare și convingerile personale ale cercetătorilor care publică respectivele studii – de Abreu Silva & Marcadenti, 2009; Fogelholm, Kanerva & Männistö, 2015

Plecând de la faptul că epidemiologia are la bază, totuși, cinstea și onoarea cercetătorilor și participanților la studiu, rămân două probleme de semantică – generate de faptul că persoanele întrebate răspund la întrebările epidemiologilor citind, practic, niște cuvinte într-un chestionar.

1. Cum definim cuvântul „cancer“?

În majoritatea chestionarelor, „cancer“ este un diagnostic, dar azi știm că există nenumărate boli complet diferite epidemiologic denumite comod „cancer“.

– Deci, consumul oricărui tip de carne crește riscul oricărui tip de cancer?

Pe tipuri specifice de cancer, studiile indică faptul că:

1. aportul de carne roșie sau procesată nu asociază creșterea riscului de cancer renal – Alexander & Cushing, 2009
2. aportul de excesiv de carne roșie asociază creșterea riscului de cancer pulmonar – Gnagnarella și colab., 2018
3. aportul de carne nu asociază creșterea riscului de mielom multiplu – Alexander și colab., 2007
4. aportul de carne nu asociază creșterea riscului de cancer de prostată – Bylsma & Alexander, 2015
5. aportul de carne nu asociază creșterea riscului de cancer ovarian – Crane și colab., 2013
6. aportul de mezeluri și semipreparate din carne tocată asociază creșterea riscului de cancer mamar, nu consumul de carne roșie – Anderson și colab, 2018; Boldo, și colab., 2018
7. există semne de întrebare despre creșterea riscului de cancer cerebral al copilului prin consumul de mezeluri, hamburgeri sau crenvurști de către gravide – Pogoda & Preston-Martin, 2001;Huncharek, 2011; Henshaw & Suk, 2015
8. aportul excesiv de carne roșie asociază creșterea riscului de cancere digestive, dar diferit de la un segment digestiv la altul:
   • consumul excesiv de carne roșie asociază creșterea riscului de cancer esofagian – Salehi și colab., 2013
   • există dovezi inconsistente care să susțină creșterea riscului de cancer gastric prin consum de carne roșie, mezeluri sau semipreparate din carne – Zhao, Yin & Zhao, 2017
   • există suficiente asocieri epidemiologice care să susțină creșterea riscului de cancer colorectal prin consumul excesiv de carne roșie (Chan și colab., 2011), deși unele studii subliniază că asocierea pare să fie validă doar în cazul cancerului de colon distal (Larsson și colab., 2005; Bernstein și colab., 2015)
   • consumul excesiv de carne roșie nu pare să asocieze creșterea riscului de cancer pancreatic decât în cazul bărbaților, dar dovezile sunt inconsistente chiar și în cazul lor – Zhao și colab., 2017
   • consumul de carne nu asociază creșterea riscului de cancer hepatic – Fedirko și colab., 2013

2. Cum definim cuvântul „carne“?

Friptura de vită, piftia de curcan, pastrama de oaie, ciorba de perișoare de porc, drobul de miel, micii, supa de pui, crenvurștii, hamburgerii, șnițelele și celebrele aripioare picante zburdate vesel din uleiul încins direct în maioneza cu usturoi – toate sunt frecvent puse comod sub aceeaşi etichetă de „carne“.

– Dar este friptura de vită Angus la fel de cancerigenă ca și crenvurștii?

– Sau carnea de porc de Mangalița – la fel de cancerigenă ca hamburgerul? Și dacă hamburgerul este din carne de vită Angus?

– And what about carnea de prepeliță, cocoș sau fazan?

Răspunsul cel mai „I will tell the truth, the whole truth, and nothing but the truth, so help me God“ este că nu știm nici de bine, nici de rău. Unele girafe țin să vadă doar verde în fața ochilor, unii struți – doar nisip.

Însă ce știm – în mare – pe tipuri specifice de carne este că:

1. aportul de „carne albă“ nu crește sau asociază o scădere moderată a riscului de „cancer“– Kolahdooz și colab., 2010; Maragoni și colab., 2015; Etemadi și colab., 2017
2. aportul de „carne roşie“ asociază o creștere a riscului de „cancer“ – Domingo și Nadal, 2017

Cuvintele „carne albă“ definesc generic carnea de pui, curcan sau alte păsări de curte și carnea de pește. Iar cuvintele „carne roşie“ definesc generic „carne roşie procesată“ și „carne roşie neprocesat㔓.

– Este toată carnea roșie cancerigenă, oricât de puțin am consuma?

În primul rând, orice tip de carne poate fi, biologic, mai roz sau mai roșie, în funcție de cât de sedentar a fost animalul respectiv (fapt vizibil cu ochiul liber, uitându-ne la nuanța cărnii, și vizibil la microscop, uitându-ne la numărul şi tipul fibrelor musculare din carnea respectivă). Chiar și peștele sălbatic are carnea mai roșie decât peștele de crescătorie, pur și simplu pentru că a înotat mai mult.

În al doilea rând, cuvintele „carne roşie procesată“ definesc generic semipreparatele din carne cumpărată deja tocată, precum hamburgerii, crenvurștii, salamul, cârnații, micii, conservele de carne sau pateu de ficat și produsele fast-food din carne. Iar cuvintele „carne roşie neprocesată“ definesc generic carnea de vită, oaie, porc și vânat, neprocesată industrial.

Studiile care separă „carnea roşie procesată“ de „carnea roşie neprocesată“ contrazic legătura generică între „carnea roşie“ și „cancer“ (Larsson și Orsini, 2013; Anderson și colab., 2018).

Analiza sistematică publicată de Carr și colab. în 2016 în International Journal of Cancer indică faptul că  nici toată carnea roşie neprocesată nu crește la fel riscul de cancer, nici măcar în cazul cancerului colorectal. Această analiză arată că, pentru a asocia creșterea riscului, consumul de carne roșie neprocesată trebuie să fie excesiv și că aportul de carne de porc nu asociază creșterea riscului, riscul fiind crescut doar de consumul excesiv de carne de vită sau miel.

Analizele sistematice care au analizat asocierea dintre aminele heterococlice, hidrocarburile aromatice policiclice sau benzopirenul, formate în carne pe parcursul gătitului, și asocierea impactului cancerigen al fierului hem indică doar slabe asocieri între consumul de carne roșie și procesată și creșterea riscului de cancer (Kuratko și colab., 2016).

Deci:

1. În general, consumul moderat de „carne“ nu asociază creșterea riscului de „cancer“.
2. În particular, consumul de mezeluri și semipreparate din carne tocată și consumul excesiv de carne de vită sau miel asociază creșterea riscului anumitor tipuri de cancer.

Dar, la polul diametral opus al celor care recomandă pacienților cu cancer evitarea consumului de carne, sunt cei care recomandă pacienților cu cancer dieta ketogenică – dietă bazată pe evitarea carbohidraților, compensată cu un consum de carne mai mult sau mai puțin excesiv, în funcție de cantitatea de mină rămasă în pixul nutriționistului care, cică, inventează din pixul vastelor cunoștințe nutriționale absente propria variantă a dietei ketogenice. Nope, nu e Dukan sau Atkins, e dieta Gigica pur personalizată strict pentru tine, cu o tonă de carne și-un praz bio.

Studiile citate în acest articol susțin consumul moderat de carne slabă preparată la cuptor sau prin fierbere ca parte a unei alimentații sănătoase similare dietei mediteraneene, nu recomandarea dietei ketogenice pentru pacienții cu cancer – recomandare facută de cei care aburesc elegant pacienții cu cancer, înțelegând superficial sau deloc consecințele oncologice ale acestei diete extreme.

În a patra mea carte, prezint detaliat cu argumente științifice faptul că dieta ketogenică asociază creșterea riscurilor de metastază și recidivă, creșterea agresivității tumorale și dezvoltarea rezistenței la tratamentul oncologic – dar cartea nu este încă gata.

Momentan, rețineți că literatura științifică actuală:

1. contraindică dieta ketogenică în cazul oricărui pacient diagnosticat cu cancer (Erickson și colab., 2017)
2. recomandă consumul moderat de carne ca parte a unei alimentații variate cu lactate, brânzeturi, ouă, pește, fructe, legume, leguminoase, sâmburi, semințe, cereale integrale și uleiuri de calitate (Schwingshackl & Hoffmann, 2014)

Moderație și calitate, nu crenvurști în foietaj, șnițele sau șaorma cu de toate.

Atât pentru acum, mă întorc la terminat cartea.

Studii citate

Alexander, Dominik D. et al. “Multiple myeloma: a review of the epidemiologic literature.” International journal of cancer 120.S12 (2007): 40-61.

Alexander, D. D., & Cushing, C. A. (2009). Quantitative assessment of red meat or processed meat consumption and kidney cancer. Cancer detection and prevention, 32(5), 340-351.

Ananth, C. V., & Schisterman, E. F. (2017). Confounding, causality, and confusion: the role of intermediate variables in interpreting observational studies in obstetrics. American journal of obstetrics and gynecology, 217(2), 167.

Anderson, Jana J. et al. “Red and processed meat consumption and breast cancer: UK Biobank cohort study and meta-analysis.” European Journal of Cancer 90 (2018): 73-82.

Bernstein, Adam M. et al. “Processed and unprocessed red meat and risk of colorectal cancer: analysis by tumor location and modification by time.” PloS one 10.8 (2015): e0135959.

Boldo, Elena, et al. “Meat intake, methods and degrees of cooking and breast cancer risk in the MCC-Spain study.” Maturitas 110 (2018): 62-70.

Bylsma, L. C., & Alexander, D. D. (2015). A review and meta-analysis of prospective studies of red and processed meat, meat cooking methods, heme iron, heterocyclic amines and prostate cancer. Nutrition journal, 14(1), 125.

Carr, Prudence R. et al. “Meat subtypes and their association with colorectal cancer: Systematic review and meta‐analysis.” International journal of cancer 138.2 (2016): 293-302.

Chan, Doris SM et al. “Red and processed meat and colorectal cancer incidence: meta-analysis of prospective studies.” PloS one 6.6 (2011): e20456.

Chavarro, Jorge E. et al. “Validity of adolescent diet recall 48 years later.” American journal of epidemiology 170.12 (2009): 1563-1570.

Crane, Tracy E. et al. “Dietary intake and ovarian cancer risk: a systematic review.” Cancer Epidemiology and Prevention Biomarkers (2013): cebp-0515.

de Abreu Silva, Erlon Oliveira, and Aline Marcadenti. “Higher red meat intake may be a marker of risk, not a risk factor itself.” Archives of internal medicine 169.16 (2009): 1538-1539.

Domingo, J. L., & Nadal, M. (2017). Carcinogenicity of consumption of red meat and processed meat: A review of scientific news since the IARC decision. Food and Chemical Toxicology, 105, 256-261.

Erickson, N. et al. “Systematic review: isocaloric ketogenic dietary regimes for cancer patients.” Medical Oncology 34.5 (2017): 72.

Etemadi, Arash et al. “Mortality from different causes associated with meat, heme iron, nitrates, and nitrites in the NIH-AARP Diet and Health Study: population based cohort study.” bmj 357 (2017): j1957.

Fogelholm, M., Kanerva, N., & Männistö, S. (2015). Association between red and processed meat consumption and chronic diseases: the confounding role of other dietary factors. European journal of clinical nutrition, 69(9), 1060.

Gnagnarella, Patrizia et al. “Carcinogenicity of High Consumption of Meat and Lung Cancer Risk Among Non-Smokers: A Comprehensive Meta-Analysis.” Nutrition and cancer 70.1 (2018): 1-13.

Fedirko, V. et al. “Consumption of fish and meats and risk of hepatocellular carcinoma: the European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition (EPIC).” Annals of oncology 24.8 (2013): 2166-2173.

Henshaw, D. L., & Suk, W. A. (2015). Diet, transplacental carcinogenesis, and risk to children.

Huncharek, Michael. “Maternal Dietary Intake of N-Nitroso Compounds from Cured Meat and the Risk of Pediatric Brain Tumors.” Handbook of Behavior, Food and Nutrition. Springer, New York, NY, 2011. 1817-1831.

Kolahdooz, Fariba et al. “Meat, fish, and ovarian cancer risk: results from 2 Australian case-control studies, a systematic review, and meta-analysis–.” The American journal of clinical nutrition 91.6 (2010): 1752-1763.

Kuratko, Connye et al. “Systematic Reviews of Current Literature Fail to Establish Dietary Benzo [a] pyrene, Heterocyclic Aromatic Amines, or Heme Iron as Mechanisms Linking Red and Processed Meat Consumption with Cancer Risk.” The FASEB Journal 30.1 Supplement (2016): 1167-5.

Marangoni, Franca, et al. “Role of poultry meat in a balanced diet aimed at maintaining health and wellbeing: an Italian consensus document.” Food & nutrition research 59.1 (2015): 27606.

Larsson, Susanna C., et al. “Red meat consumption and risk of cancers of the proximal colon, distal colon and rectum: the Swedish Mammography Cohort.” International journal of cancer113.5 (2005): 829-834.

Larsson, S. C., & Orsini, N. (2013). Red meat and processed meat consumption and all-cause mortality: a meta-analysis. American journal of epidemiology, 179(3), 282-289.

Pogoda, J. M., & Preston-Martin, S. (2001). Maternal cured meat consumption during pregnancy and risk of paediatric brain tumour in offspring: potentially harmful levels of intake. Public health nutrition, 4(2), 183-189.

Salehi, Maryam et al. “Meat, fish, and esophageal cancer risk: a systematic review and dose-response meta-analysis.” Nutrition reviews 71.5 (2013): 257-267.

Schwingshackl, L., & Hoffmann, G. (2014). Adherence to Mediterranean diet and risk of cancer: A systematic review and meta‐analysis of observational studies. International journal of cancer, 135(8), 1884-1897.

Zhao, Zhanwei et al. “Association between consumption of red and processed meat and pancreatic cancer risk: a systematic review and meta-analysis.” Clinical Gastroenterology and Hepatology 15.4 (2017): 486-493.

Zhao, Z., Yin, Z., & Zhao, Q. (2017). Red and processed meat consumption and gastric cancer risk: A systematic review and meta-analysis. Oncotarget, 8(18), 30563.