“Proteina animala” si nutritia oncologica

  1. cancer proteina animala
Rating: 5.0/5. Din 2 voturi.
Please wait...

Cand vine vorba de alimentatia bolnavilor de cancer, a scoate “proteina animala” este sfatul general recomandat de orice persoana care nu intelege cu ce se “hraneste” de fapt celula maligna.

 

Diagnosticul de cancer este un diagnostic extrem, cu impact psihologic si social puternic atat asupra pacientului, cat si asupra familiei si anturajului sau. Multe persoane simt nevoia sa dea sfaturi persoanei diagnosticate cu cancer, dar in ciuda bunelor intentii, cele mai multe dintre aceste sfaturi sunt bazate doar pe bun simt si nu pe intelegerea aprofundata:

 

  • nici a biochimiei celulei maligne: efectul Warburg(1), efectul Crabtree (2);
  • nici a impactului metabolic al tratamentului per se: disbioza (3), dislipidemie (4), rezistenta la leptina (5),
  • nici a impactului metabolic al bolii: hipo-adiponectinemie (6), hiperinsulinism ± rezistenta la insulina (7), sarcopenie (8), s.a.

 

In ciuda bunelor intentii, eliminarea carnii, lactatelor, oualelor sau a altor alimente de origine animala pe motiv ca “celula canceroasa se “hraneste” cu proteina animala” nu este nici necesara, nici utila pacientilor cu cancer din minim doua motive:

 

  1. nu exista nici o celula umana care se poate hrani cu “proteina animala.”

 

Tin sa avertizez orice bolnav de cancer ca o persoana care aduce drept argument faptul ca “celula canceroasa se hraneste cu proteina animala” probabil nu a facut o ora de fiziologie sau de biochimie in viata sa deoarece nu exista nici o celula umana care sa se hranesca cu proteine, fie ele animale sau vegetale.

 

Stiintific, putem admite faptul ca “celulele se pot hrani si cu aminoacizi”.

 

Dar absolut nici o celula – fie ea maligna sau normala – nu se poate hrani cu proteine, fie ele vegetale sau animale.

 

In conditii de infometare in care glicemia scade sub 50-60mg/dl glucagonul ne ajuta sa supravietuim hranindu-ne celulele organelor interne, ale creierului si ale sangelui cu glucoza obtinuta cu cheltuiala energetica din aminoacizii constituenti ai celulelor musculare striate (proces denumit “gluconeogeneza”) pana cand proteinele ingerate sunt digerate. Dar chiar si in astfel de conditii extreme, nu ne hranim cu proteine ci cu aminoacizi transformati in glucoza sau integrati direct in ciclul Krebs.

 

Pe romaneste: proteinele ingerate trebuie digerate complet pentru a trece prin peretele intestinal fara sa genereze alergii (9), trebuie sa rezolve tot ce au de rezolvat in organism (fiind nutrienti meniti pentru alte functii, si nu pentru furnizarea de energie).

 

Abia apoi – daca mai raman dupa ce au rezolvat ce aveau de rezolvat – aminoacizii pot fi folositi pentru a “hrani” vreo celula.

 

A sustine ca “celula maligna se hraneste cu proteina animala” este ca ti-ai lipi pe frunte o eticheta pe care scrie ca “digestia intestinala a proteinelor nu exista”.

 

Pentru ca dupa digestia intestinala in sangele portal exista doar aminoacizi de oricare provenienta or fi fost inainte ca proteinele sa fie digerate.

 

Totul e sa fi fost toti.

 

Daca cei 9 aminoacizi esentiali au lipsit sau daca au fost in proportii suboptime, organismul o sa-i ia direct din proteinele musculare constituente pentru ca:

 

  • nu poate nici sa functioneze fara ei,
  • nu poate nici sa-i faca nici din alti aminoazici ne-esentiali, nici din glucide, nici din grasimi,
  • nu poate nici sa-i depoziteze cand ii primeste pentru ca aminoacizii sunt singurii nutrienti care nu pot fi depozitati in organism (daca sunt consumati in exces, se transforma pur si simplu in grasime netransformabila inapoi in aminoacizi).

 

Iar strict din punct de vedere al continutului de aminoacizi esentiali, alimentele de origine animala sunt constituite preponderent din proteine complete care contin toti aminoacizii esentiali in proportii optime organismului uman.

 

Totusi (lasand la o parte continutul de aminoacizi esentiali ai plantelor) aminoacidul implicat in metabolismul celulei maligne este glutamina (10). Dar glutamina exista in toate sursele alimentare de proteine:

 

  • atat in carne, lactate si oua,
  • cat si in fasole, mazare, linte, soia, naut,
  • cat si in spanac, patrunjel, varza, sfecla rosie (mai ales in cele crude, sucurile de fructe si legume fiind una dintre cele mai bune surse de glutamina super-absorbabila la nivel intestinal).

 

Iar daca ar fi sa scoatem absolut toate sursele alimentare de glutamina:

 

  • ar fi in zadar pentru ca glutamina nu este un aminoacid esential = organismul il poate sintetiza singur, singurel fara nici un aport alimentar (fiind unul dintre cei mai abundenti aminoacizi din corp);
  • si ar fi nociv pentru ca glutamina este implicata in:
    • preventia ingrasatului in timpul chimioterapiei (prin preventia disbiozei si sarcopeniei);(11), (12)
    • pastrarea functiilor neurofiziologice (dispozitie, concentrare, memorie); (13)
    • preventia anemiei. (14)

 

In persoanele sanatoase nu este nevoie de aport alimentar suplimentar de glutamina. Dar in persoanele cu imunodeficienta, conditii de stres accentuat sau dupa interventii chirurgicale glutamina trebuie suplimentata prin aport de alimente bogate in proteine (de exemplu: carne, lactate, oua, fasole, mazare, linte) si prin sucuri de vegetale (de exemplu: mar, morcov, sfecla rosie, spanac – atentie maxim 1/ zi datorita efectului cariogen).(15)

 

Dar proteinele vegetale nu sunt cu nimic mai bune decat proteinele animale pentru ca:

 

  • contin si ele nitrati (16), fertilizatori si fungicide care pot fi fie la fel de nocive,(17) fie mult mai nocive (18) decat urmele nemetabolizate de antibiotice si hormoni din carne;(19)
  • proteinele vegetale contin si ele glutamina la fel ca si proteinele animale
  • iar ultimele studii de nutritie oncologica demonstreaza asocierea doar intre cancer si consumul de carne procesata (mezeluri, prajeli) si nu intre cancer si consumul de carne per se (multe studii epidemiologice pur si simplu punand in aceeasi oala atat carnea procesata cat si cea pregatita in moduri mai sanatoase. Totusi mezelurile si prajelile nu sunt egale ca nocivitate cu carnea preaparata la cuptor sau fiarta si consumata cu moderatie).(20)

 

Deci, nu numai ca nu ar trebui sa scoatem sau sa diminuam proteinele nici vegetale, nici animale din alimentatia bolnavilor oncologici, ci ar trebui sa avem grija ca aportul de proteine sa fie optim pentru a pastra sanatatea bolnavului. (21), (22).

 

  1. iar celula maligna prefera sa se “hraneasca” cu glucoza nu cu proteine

 

Pentru multi, a recomanda un consum moderat de carne slaba, produse lactate si oua poate parea blasfemie cand vine vorba de pacienti oncologici.

 

Totusi, fiziologia celulei maligne nu este nici pe de parte de bun simt: nu numai ca nu se hraneste cu “proteina animala” dar se hraneste preponderent cu glucide. Iar alimentele de origine vegetala sunt surse preponderente de glucide direct folosibile de catre celula maligna pentru supravietuire si proliferare.(23)

 

Desigur, asta nu inseamna sa trecem in extrema cealalta – de la a recomanda dupa o ureche scoaterea alimentelor de origine animala la a recomanda dupa cealalta ureche scoaterea alimentelor de origine vegetala. Nu înseamnă nici macar recomandarea scoaterii glucozei din alimentatie doearece cetonele produse fie prin post negru fie prin dieta ketogenica pot stimula dezvoltarea tumorala si metastaza.(24)

 

Nutritia pacientului oncologic nu inseamna sa ne intre o informatie pe o ureche si sa ne iasa pe cealalta cu sens diametral opus.

 

Nutritia onocologica inseamna:

 

  • sincronizarea mancatului cu nevoile fiziologice ale organismului in curs de vindecare,
  • si moderatie in absolut tot, “tot” ce include chiar si a da sfaturi nutritionale bolnavilor de cancer de catre persoane care habar nu au ce se intampla cu alimentele dupa ce trec de gura.

 

Si asta pentru ca – pentru a putea face recomandari nutritionale sanogene unui bolnav oncologic – trebuie sa intelegem cum si ce foloseste celula maligna ca sa obtina energie pentru supravietuire si proliferare spre deosebire de celula sanatoasa.

 

Iar proprietatile celulei maligne implica:

 

  • modificarile suprafetei membranei celulare si
  • modificarile de utilizare a glucozei in prezenta oxigenului exact ca in conditii hipoxice (“glicoliza aeroba”).(25)

 

Astfel, cand vine vorba de nutritia oncologica, proteinele GLUT (mai ales 1, 3, 4 si 12) sunt buturugile mici care darama carul mare al bunului simt al persoanelor fara studii reale de nutritiei.(26)

 

Pentru ca membranele celulare sunt impermeabile pentru glucoza, celulele folosesc transportorii transmembranari GLUT sa introduca glucoza si fructoza in celule. Celulele sanatoase au 1 singur tip de transportor transmembranar de glucoza:  neuronii avand de exemplu GLUT 3, celula musculara striata GLUT 4, hematiile GLUT 1, iar hepatocitul, si celula pancreatica avand GLUT 2.

 

Dar, celula maligna are 4 tipuri de transportori transmembranari de glucoza: GLUT 1, GLUT 3, GLUT 4 si GLUT 12 – fiind o veritabila gaura neagra ce absoarbe glucoza masiv din orice sursa posibila, fie ea externa (din alimente) sau interna (din gluconeogeneza).(27)

 

Si:

  • nu numai ca celula maligna “absoarbe” din sange mult mai multa glucoza decat orice celula normala ar putea sa o faca vreodata datorita abundentei de transportori GLUT, (28, 29)
  • dar o si foloseste in mod ineficient energetic, cheltuind si privand continuu celulele sanatoase de acest nutrient esential.(30)

 

Acest mod ineficient energetic de a folosi glucoza in conditii aerobe (cu oxigen in celula) cum ar folosi o celula normala glucoza in conditii anaerobe (fara oxigen in celula) se numeste Efectul Warburg. Otto Heinrich Warburg a demonstrat in 1924 ca celulele maligne folosesc glicoliza in locul fosforilarii oxidative (ciclul Krebs) in ciuda prezentei oxigenului in celula. Acest efect poate fi demonstrat obiectiv prin cresterea lactat dehidrogenzei (LDH).(31) Însă nu toate celulele maligne intra in efect Warburg.

 

Si se pare ca celule maligne care intra in glicoliza aeroba nu fac asta pentru a infometa celulele sanatoase privandu-le de hrana esentiala (sau macar nu numai de-asta), ci pentru ca din lanturile de reactii biochimice ale glicolizei aerobe obtine substantele de care are nevoie pentru proliferarea accelerata.(32)

 

In plus, pentru a-si demonstra capacitatile de supravietuire si adaptabilitate maxime, celula maligna nu numai ca poate cheltui la maxim glucoza din sangele bolnavului prin glicoliza aeroba, dar la nevoie poate  opri glicoliza aeroba – si deci proliferarea – putand supravietui fara nici o problema pana la reaparitia conditiilor prielnice exact ca un cameleon: prin trecerea la folosirea glucozei in ciclul Krebs precum o celula normala (efectului Crabtree).(33)

 

Capacitatea de a-si procura biomasa necesara proliferarii prin glicoliza aeroba (efectul Warburg= proliferare) alternativ cu  capacitatea de a nu mai face asta la nevoie (efectul Crabtree= supravietuire prin oprirea temporara a proliferarii) complica masiv tratamentul cancerului pentru ca noile terapii ce vizeaza inhibitia glicolizei aerobe pot fi ineficiente in eradicarea tumorii pentru ca unele celule pot supravietui, crescand riscul de recidiva post-tratament.(34)

Aceste efecte sunt cunoscute de peste 80 de ani, iar persoanele care inca sustin ca “celula maligna” se hraneste cu “proteina animala” fie nu au auzit de digestia intestinala a proteinelor si de biochimia celulei maligne, fie incearca sa iti vanda macar un sfat pentru ca – nu-i asa – ei inca nu au cancer si tu ai.

 

Iar efectele Warburg, rever Wraburg si Crabtree, cetogeneza, gluconeogeneza si lipogeneza de novo sunt buturugile mici ce rastoarna carul mare al bunului simt al persoanelor cu studii in stiintele nutritiei neaprofundate in nutritie oncologica.(35), (36)

 

Strict din punct de vedere nutritional, eliminarea “proteinei animale” din alimentatia bolnavului oncologic si hranirea doar cu alimente de origine vegetala aduce un surplus de glucide direct folosibile de celula maligna, la pachet cu o senzatie de satietate diminuata de aportul diminuat de proteine (plantele continand mult mai putine proteine decat carnea, lactatele sau ouale, si mult mai multe glucide).(37)

 

Din pacate:

 

  • cancerul este o boala extrem de imprevizibila: simpla eliminare a “proteinei animale” neafectand cu nimic supravietuirea sau proliferarea celulei maligne pentru ca majoritatea celulelor maligne preferă să se hrănească cu glucoza deși se pot hrăni și cu acizi grași și cu cetone;
  • alimentul perfect nu exista: legumele, fructele, leguminoasele si cerealele care nu sunt cu adevarat bio continand substante la fel de sau mai nocive decat carnea, lactatele sau ouale care nu sunt cu adevarat bio;
  • iar celula maligna este mult mai adaptabila si mai imprevizibila decat pot concepe persoanele care recomanda veganismul ca si panaceu universal.(38)

 

Biochimic, zicala “cainii latra, ursul merge” se aplica perfect celulei maligne – care prospera linistita in ciuda parerilor personale mai mult sau mai putin vocale ale expertilor in infometatul sau deshidratatul altora.

 

Studii citate:

(1) Vander Heiden, Matthew G., Lewis C. Cantley, and Craig B. Thompson. “Understanding the Warburg effect: the metabolic requirements of cell proliferation.” science 324.5930 (2009): 1029-1033.

(2) Redman, Emily K., Paul S. Brookes, and Marcin K. Karcz. “Role of p90RSK in regulating the Crabtree effect: implications for cancer.” Biochemical Society transactions 41.1 (2013): 124.

(3) Schwabe, Robert F., and Christian Jobin. “The microbiome and cancer.” Nature Reviews Cancer 13.11 (2013): 800-812.

(4) Emaus, Aina, et al. “Metabolic profile, physical activity, and mortality in breast cancer patients.” Breast cancer research and treatment 121.3 (2010): 651-660.

(5) Garofalo, Cecilia, and Eva Surmacz. “Leptin and cancer.” Journal of cellular physiology 207.1 (2006): 12-22.

(6) Dalamaga, Maria, Kalliope N. Diakopoulos, and Christos S. Mantzoros. “The role of adiponectin in cancer: a review of current evidence.” Endocrine reviews33.4 (2012): 547-594.

(7) Arcidiacono, Biagio, et al. “Insulin resistance and cancer risk: an overview of the pathogenetic mechanisms.” Experimental diabetes research 2012 (2012).

(8) Argilés, Josep M., et al. “Muscle wasting in cancer and ageing: cachexia versus sarcopenia.” Sarcopenia–Age-Related Muscle Wasting and Weakness. Springer Netherlands, 2011. 9-35.

(9) Bannon, Gary A. “What makes a food protein an allergen?.” Current Allergy and Asthma Reports 4.1 (2004): 43-46.

(10) Zhao, Y., E. B. Butler, and M. Tan. “Targeting cellular metabolism to improve cancer therapeutics.” Cell death & disease 4.3 (2013): e532.

(11) Souba, Wiley W., et al. “Oral glutamine reduces bacterial translocation following abdominal radiation.” Journal of Surgical Research 48.1 (1990): 1-5.

(12) Klimberg, V. Suzanne, et al. “Glutamine-enriched diets support muscle glutamine metabolism without stimulating tumor growth.” Journal of Surgical Research 48.4 (1990): 319-323.

(13) Ziegler, Thomas R. “Glutamine supplementation in cancer patients receiving bone marrow transplantation and high dose chemotherapy.” The Journal of nutrition 131.9 (2001): 2578S-2584S.

(14) Oburoglu, Leal, et al. “Glucose and glutamine metabolism regulate human hematopoietic stem cell lineage specification.” Cell stem cell 15.2 (2014): 169-184.

(15) Moynihan, Paula J. “The role of diet and nutrition in the etiology and prevention of oral diseases.” Bulletin of the World Health Organization 83.9 (2005): 694-699.

(16) Hord, Norman G., Yaoping Tang, and Nathan S. Bryan. “Food sources of nitrates and nitrites: the physiologic context for potential health benefits.” The American journal of clinical nutrition 90.1 (2009): 1-10.

(17) Türkdoğan, M. Kürsad, et al. “Heavy metals in soil, vegetables and fruits in the endemic upper gastrointestinal cancer region of Turkey.” Environmental Toxicology and Pharmacology 13.3 (2003): 175-179.

(18) Paro, Rita, et al. “The fungicide mancozeb induces toxic effects on mammalian granulosa cells.” Toxicology and applied pharmacology 260.2 (2012): 155-161.

(19) Ghidini, Sergio, et al. “16 Chemical Residues in Organic Meats Compared to Conventional Meats.” Organic Meat Production and Processing 53 (2012).

(20) Mourouti, Niki, et al. “Meat consumption and breast cancer: A case–control study in women.” Meat science 100 (2015): 195-201.

(21) Paddon-Jones, Douglas, et al. “Protein, weight management, and satiety.” The American journal of clinical nutrition 87.5 (2008): 1558S-1561S.

(22) Capuron, Lucile, and Robert Dantzer. “Cytokines and depression: the need for a new paradigm.” Brain, behavior, and immunity 17.1 (2003): 119-124.

(23) Greiner, Erich F., Michael Guppy, and Karl Brand. “Glucose is essential for proliferation and the glycolytic enzyme induction that provokes a transition to glycolytic energy production.” Journal of Biological Chemistry 269.50 (1994): 31484-31490.

(24) Martinez-Outschoorn, U. E., Lin, Z., Whitaker-Menezes, D., Howell, A., Sotgia, F., & Lisanti, M. P. (2012). Ketone body utilization drives tumor growth and metastasis. Cell cycle, 11(21), 3964-3971.

(25) Ganapathy, Vadivel, Muthusamy Thangaraju, and Puttur D. Prasad. “Nutrient transporters in cancer: relevance to Warburg hypothesis and beyond.”Pharmacology & therapeutics 121.1 (2009): 29-40.

(26) Barron, Carly, Evangelia Tsiani, and Theodoros Tsakiridis. “Expression of the glucose transporters GLUT1, GLUT3, GLUT4 and GLUT12 in human cancer cells.” BMC Proceedings. Vol. 6. No. Suppl 3. BioMed Central Ltd, 2012.

(27) Calvo, Moisés Blanco, et al. “Potential role of sugar transporters in cancer and their relationship with anticancer therapy.” International journal of endocrinology2010 (2010).

(29) Hsu, Peggy P., and David M. Sabatini. “Cancer cell metabolism: Warburg and beyond.” Cell 134.5 (2008): 703-707.

(30) Calvo, Moisés Blanco, et al. “Potential role of sugar transporters in cancer and their relationship with anticancer therapy.” International journal of endocrinology2010 (2010).

(31) Schwartzenberg-Bar-Yoseph, Fabiana, Michal Armoni, and Eddy Karnieli. “The tumor suppressor p53 down-regulates glucose transporters GLUT1 and GLUT4 gene expression.” Cancer research 64.7 (2004): 2627-2633.

(32) Walenta, Stefan, and Wolfgang F. Mueller-Klieser. “Lactate: mirror and motor of tumor malignancy.” Seminars in radiation oncology. Vol. 14. No. 3. WB Saunders, 2004.

(33) Feron, Olivier. “Pyruvate into lactate and back: from the Warburg effect to symbiotic energy fuel exchange in cancer cells.” Radiotherapy and oncology92.3 (2009): 329-333.

(34) Diaz-Ruiz, Rodrigo, Michel Rigoulet, and Anne Devin. “The Warburg and Crabtree effects: On the origin of cancer cell energy metabolism and of yeast glucose repression.” Biochimica et Biophysica Acta (BBA)-Bioenergetics 1807.6 (2011): 568-576.

(35) DeBerardinis, Ralph J., et al. “The biology of cancer: metabolic reprogramming fuels cell growth and proliferation.” Cell metabolism 7.1 (2008): 11-20.

(36) Kim, Jung-whan, and Chi V. Dang. “Cancer’s molecular sweet tooth and the Warburg effect.” Cancer research 66.18 (2006): 8927-8930.

(37) Jones, Russell G., and Craig B. Thompson. “Tumor suppressors and cell metabolism: a recipe for cancer growth.” Genes & development 23.5 (2009): 537-548.

(38) Ernst, Edzard, and Barrie R. Cassileth. “Cancer diets: fads and facts.” Cancer Prevention International 2.3-4 (1996): 181-187.

 

 

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.