Despre dieta fără gluten mulți știu că este mai sănătoasă decât dieta cu gluten.
De unde ştiu?
De la persoanele cu sensibilitate la gluten desigur.
Și feedbackul direct al unei persoane cu intoleranţă la gluten pentru cineva care vrea să studieze efectele secundare ale glutenului este ceva extrem de valoros.
Doar că variază extrem de mult cu persoana căreia îi ceri feedback-ul (1).
Şi da, cu toţii ne-am aştepta ca acest feedback să fie:
Faptul că cineva are disciplina să se hrănească fără gluten este ceva excepţional.
Doar că nu este neapărat sănătos (3,4).
În schimb, despre alergat știm cu toții că este neapărat sănătos.
De unde ştim?
De la alergători, desigur.
Şi feedbackul direct al unui alergător pentru cineva care vrea să studieze efectele secundare ale alergatului este ceva extrem de valoros.
Doar că variază extrem de mult cu persoana căreia îi ceri feedback-ul (12).
Şi da, cu toţii ne-am aştepta ca acest feedback să fie:
Faptul că cineva are capacitatea mentală, respiratorie şi musculară să alerge un maraton sau un ultramaraton este ceva excepţional.
Doar că nu este neapărat sănătos.
De fapt, fără nutriție și tehnică de alergare corectă, eu consider alergatul pe distante lungi sau ultra-lungi nesănătos cel puțin din punct de vedere gastrointestinal, cardiovascular și osteo-articular (dar voi scrie două articole separate despre ultimele două).
Și, la fel de da, fiecare poate decide să ignore complet părerea mea și să continue să alerge cât îl / o țin picioarele fără să treacă pe la un alergolog, gastro-enterolog sau pe la un nutriționist sportiv, în ciuda simptomatologiei digestive resimțite în timpul alergatului.
Doar că părerea mea nu este fondată pe experienţa mea personală.
Eu alerg cu o viteză de 6-7′ per km maximum 10-15 km pe săptămână şi mă simt foarte bine. De asemenea, multe dintre persoanele pe care eu le cunosc şi ştiu sigur că pot alerga mai mult de 42 km se simt foarte bine.
Dar părerea mea nu este fondată nici pe experienţa mea, nici pe experienţa prietenilor mei alergători. Ci pe studiile în domeniu (14).
Pentru că dacă un comportament / medicament / dietă / supliment sau mai știu eu ce face bine la 70 de persoane pare un lucru minunat și majoritatea oamenilor confruntați cu o astfel de dovadă vie a unei ipoteze ar fi tentați să adopte sau măcar să valideze respectivul comportament / medicament / dietă / supliment.
Dar dacă sunt 70 de persoane din 1.000 și celorlalți 930 de persoane acelaşi comportament / medicament / dietă / supliment le-a făcut rău?
Așa că haideți să vă prezint câteva studii legate de efectele gastrointestinale ale alergatului pe distanţe lungi.
Mulți alergători pe distanţe lungi prezintă simptome gastrointestinale:
Astfel, din cauza faptului că disconfortul gastrointestinal resimțit de unii dintre alergătorii pe distanţe lungi sau ultra-lungi seamănă extrem de mult cu intoleranța la gluten, a aparut ipoteza conform căreia o dietă fără gluten îmbunătățește rezistenţa gastrointestinală a alergătorilor (18).
Dar o dietă fără gluten la un sportiv de anduranță pare diametral opusă conceptului de pasta party, nu?
Deci care sunt alte posibile cauze ale simptomelor gastrointestinale pe care acești alergători le simt în timpul / la scurt timp după evenimentul sportiv?
Alergatul pe distanţe lungi sau ultra-lungi generează:
Deci este dieta fără gluten o soluţie pentru alergătorii pe distanţe lungi?
DA, în cazul alergătorilor care au sensibilitate la gluten (boală celiacă sau intoleranţă la gluten) şi în timpul repausului fizic.
Şi NU, în cazul celor care resimt disconfortul gastro-intestinal doar în timp ce aleargă, deoarece cauzele enumerate mai sus nu dispar prin înlăturarea glutenului din alimentaţia alergătorului.
Deoarece sunt cauzate de sistemul nervos simpatic (responsabil de reacțiile de fugă sau luptă) și de deshidratare (în cazul sportivilor care nu se hidratează corespunzător nevoilor corpului lor), în timpul alergatului pe distante lungi sau ultra-lungi, reacțiile de intoleranță pot apărea în continuare chiar și în lipsa completă a glutenului din alimentația alergătorului (23).
Ca regulă generală, cu cât efortul perceput de sportiv este mai mare, cu atât ischemia la nivel intestinal este mai intensă și permeabilitatea intestinală mai crescută, deci simptomele gastrointestinale sunt mai intense.
Și, din păcate, acest tip de simptome nu apare doar la alergători, ci și la cicliști, înotători, triatloniști, desigur, și alți sportivi implicați în eventimente sportive de lungă durată.
Deci, ce se poate face?
Pentru a le contracara, avem nevoie de câteva soluţii de nutriţie sportivă.
A. Înainte de evenimentul sportiv
B. În timpul evenimentului sportiv
Desigur, este un plan de acțiune mai complicat decât eliminarea unei întregi categorii de alimente.
Dar este mai eficient pe termen lung, pentru că tratează cauzele, nu efectele problemelor gastrointestinale asociate alergatului pe distanţe lungi, și mai puțin complicat de contracarat decât impactul unei diete fără gluten asupra performanței unui sportiv de anduranță.
Dar dacă nu înțelegi ce se întâmplă și faci presupuneri bazate pe similaritatea simptomelor intoleranței la gluten cu ale hiperactivității simpatice şi / sau dacă asociezi asta cu o hidratare pe timpul efortului fizic făcută după ureche – mergi alergi pe burtă.
Studii citate
(1) Capannolo, A. et al. “Non-Celiac Gluten Sensitivity among Patients Perceiving Gluten-Related Symptoms.” Digestion 92.1 (2015): 8-13.
(2) Newman, Kaylee. “Excluding Gluten in a Healthy Collegiate Runner.” Journal of Sports Medicine and Allied Health Sciences: Official Journal of the Ohio Athletic Trainers Association 1.1 (2015): 19.
(3) De Palma, Giada et al. “Effects of a gluten-free diet on gut microbiota and immune function in healthy adult human subjects.” British journal of nutrition102.08 (2009): 1154-1160.
(4) Mariani, Paolo et al. “The gluten-free diet: a nutritional risk factor for adolescents with celiac disease?.” Journal of pediatric gastroenterology and nutrition 27.5 (1998): 519-523.
(5) Noakes, Timothy D. “Heart disease in marathon runners: A review.” Medicine and science in sports and exercise 19.3 (1987): 187-194.
(6)La Gerche, André et al. “Exercise-induced right ventricular dysfunction and structural remodelling in endurance athletes.” European heart journal (2011): ehr397.
(7) Herrmann, Markus et al. “Post-race kinetics of cardiac troponin T and I and N-terminal pro-brain natriuretic peptide in marathon runners.” Clinical chemistry49.5 (2003): 831-834.
(8) Tremblay, Angelo, Jean-Pierre Després, and Claude Bouchard. “Adipose tissue characteristics of ex-obese long-distance runners.” International journal of obesity 8.6 (1983): 641-648.
(9) Olchawa, Beata et al. “Physical fitness and reverse cholesterol transport.”Arteriosclerosis, thrombosis, and vascular biology 24.6 (2004): 1087-1091.
(10) Leedy, M. Gail. “Commitment to distance running: Coping mechanism or addiction?.” Journal of Sport Behavior 23.3 (2000): 255.
(11) Nieman, David C. “Marathon training and immune function.” Sports Medicine37.4-5 (2007): 412-415.
(12) Neilan, Tomas G. et al. “Myocardial injury and ventricular dysfunction related to training levels among nonelite participants in the Boston marathon.” Circulation114.22 (2006): 2325-2333.
(13) Mann, Nirmal S., and Sital Singh. “Runners’ Diarrhea: Systematic Evaluation of 1184 Cases with Meta-Analysis.” International Medical Journal 22.1 (2015).
(14) 94 de studii despre efectele gastrointestinale ale alergatului: http://www.uptodate.com/contents/gastrointestinal-disorders-in-athletes
(15) Parmelee-Peters, Katrina, and James L. Moeller. “Gastroesophageal reflux in athletes.” Current sports medicine reports 3.2 (2004): 107-111.
(16) Mann, Nirmal S., and Sital Singh. “Runners’ Diarrhea: Systematic Evaluation of 1184 Cases with Meta-Analysis.” International Medical Journal 22.1 (2015).
(17) McCabe III, Marshall E. et al. “Gastrointestinal blood loss associated with running a marathon.” Digestive diseases and sciences 31.11 (1986): 1229-1232.
(18) Lis, Dana et al. “No Effects of a Short-Term Gluten-free Diet on Performance in Nonceliac Athletes.”
(19) Ter Steege, R. W. F., and J. J. Kolkman. “Review article: the pathophysiology and management of gastrointestinal symptoms during physical exercise, and the role of splanchnic blood flow.” Alimentary pharmacology & therapeutics 35.5 (2012): 516-528.
(20) Øktedalen, O. et al. “Changes in the gastrointestinal mucosa after long-distance running.” Scandinavian journal of gastroenterology 27.4 (1992): 270-274.
(21) Parmelee-Peters, Katrina, and James L. Moeller. “Gastroesophageal reflux in athletes.” Current sports medicine reports 3.2 (2004): 107-111.
(22) ten Haaf, Dominique SM et al. “Nutritional indicators for gastrointestinal symptoms in female runners: the ‘Marikenloop study’.” BMJ open 4.8 (2014): e005780.
(23) Lis, D. M. “Gluten-Free Diet May Not Boost Athletic Performance: A new study shows no difference in performance or reduction of GI symptoms when cyclists cut out gluten.” (2015).
(24) Küster, Michael et al. “Consumption of analgesics before a marathon and the incidence of cardiovascular, gastrointestinal and renal problems: a cohort study.” BMJ open 3.4 (2013): e002090.
(25) Murray, Robert. “The effects of consuming carbohydrate-electrolyte beverages on gastric emptying and fluid absorption during and following exercise.” Sports Medicine 4.5 (1987): 322-351.
Ideea că “alimentele de origine vegetală sunt sănătoase iar alimentele de origine animală sunt nesănătoase"…
Mierea pasteurizată sau preparată termic acasă nu este toxică.
Pentru că există o grămadă de confuzii legate de dietele ketogenice, am acceptat sa fac…