De ce tot renunţi la dietă?

  1. nutritie de slabit Bucuresti
Rating: 5.0/5. Din 3 voturi.
Please wait...

Dacă te-ai săturat să te îngrași de fiecare dată când îți dai și tu voie să mănânci ceva bun, dacă te ia cu rău de la stomac numai la gândul că va trebui să te apuci iar de dietă, și dacă ești frustrat(ă) pentru că, oricât ai încerca să nu te îngrași pur și simplu nu reușești, atunci acest articol este pentru ține.

Îți voi explica de ce tot renunți la dietă.

Imaginează-ți următoarea situație:

„A venit, a venit toamna. Acoperă-mi inima cu ceva, cu un zâmbet sau, mai bine, sau mai bine cu inima ta“ cântând în surdină.

Și tu te uiți la gogoașa din mâna ta…

Te doare-n bască de toamnă și de frunzele ei.

Simți cum frustrarea crește în mintea ta.

 

Nu vrei s-o mănânci.

 

Nu trebuie s-o mănânci.

 

În ultima săptămână te-ai chinuit atât de tare şi ţi-a ieşit aşa de bine cu sportul şi cu dieta încât te zgârie pe creier numai gândul că o vrei.

 

Dar iată de ce probabil te vei lăsa să o mănânci:

 

1. Te bazezi pe diete.

 

Îți promiți că de mâine te reapuci iar – de dietă, de sport sau de ce naiba o trebui ca să-ți poți și tu mânca gogoașa liniștit(ă).

Dietele sunt aici să salveze ziua când devii emotionally hijacked (știu că înseamnă „răpit de emoții“, dar parcă sună mult mai bine în engleză, nu-i așa?).

Dieta de mâine sau de luni va fi prețul plătit pentru dezmățul de azi.

Și ți-l asumi azi exact ca pe un credit pentru o rochie prea scumpă, pur și simplu pentru că nu poți să nu cedezi tentației.

Și iată de ce o s-o mănânci, de fapt:

 

2. Amigdala ta (centrul de percepţie a pericolului) e superstimulată de stresul din viaţa ta.

 

Amigdala este o zonă a creierului esențială în decodificarea emoțiilor, mai ales a celor care reprezintă o amenințare pentru organism.

Are legături cu toate centrele vegetative și de adaptare la stres, cu purul scop de a asigura supraviețuirea organismului. Iar stimularea ei prelungită determină ulcere gastrice, de exemplu.

Pe lângă adaptarea la stres, generează și secreție de betaendorfine – substanțe anestezice secretate natural de corpul uman în caz de pericol – ca să nu mai simți durerea din viața ta, de ce natură o fi ea.

Doar că această anestezie vine la pachet cu o capacitate scăzută de percepție a plăcerii.

 

3. Nucleus accumbens (centrul de percepţie a plăcerii) este anesteziat de accesul intermitent la alimentele preferate.

 

Valoarea de recompensă a alimentelor pe care ți le refuzi crește paralel cu scăderea capacității de a percepție a plăcerii – generată de scăderea numărului de receptori dopaminergici postsinaptici, după ce accesul intermitent la triggeri pentru secreția de dopamină ți-a scăzut capacitatea presinaptică de recaptare a dopaminei secretate în exces.

Și, pur biologic, vei compensa această scădere consumând o cantitate din ce în ce mai mare de astfel de triggeri paralel cu o plictiseală din ce în ce mai mare față de alimente sănătoase dar normale (în sensul de impact dopaminergic mai scăzut).

Cu cât mai rar îți vei oferi această gogoașă (sau orice alt aliment care-ți place pe bune), cu atât mai mare va fi impactul emoțional al alimentului respectiv.

4. Circuitul Papez (mecanismul de bază al memoriei) îţi creează aşteptări de plăcere pe care le vei compara cu ce ai simţit în trecut când te-ai întâlnit cu gogoşi.

 

Din cauza acestui circuit, de fiecare dată când vei consuma alimente cu impact pe nucleul accumbens (pe românește, „care îți plac“) vei compara plăcerea pe care o simți azi cu plăcerea pe care ai simțit-o odată.

Dar – din cauza accesului intermitent compensat la greu cu alți stimuli care știi tu că nu îngrașă – plăcerea de azi va fi mereu mai mică decât plăcerea de ieri.

Și frustrarea de azi se va adăuga la stresul de azi, și mâine vei avea nevoie de două gogoși ca să-ți cârpești viața.

Și da, ai dreptate, probabil te vei îngrășa dacă mănânci gogoașa asta, pur și simplu pentru că orice sursă alimentară nesolicitată de foame fiziologică exprimată gastric  fie că vorbim de cel mai sănătos fruct sau de cea mai nesănătoasă gogoașă – poate genera rezistenţă la insulină (cauza reală a îngrășatului).

Dar, pentru că, atât timp cât ne refuzăm alimentele preferate, nu putem slăbi pe termen lung pentru că ne dăm cu stângu-n dreptu’, iată:

Soluţia prin care poţi mânca gogoşi fără să te îngraşi:

 

1. Ca să poţi mânca ce vrei trebuie să mănânci doar când îţi este foame.

 

Și, ca să poți mânca doar când îți este foame, trebuie să îți promiți că îți vei permite să mănânci ce vrea burta ta. Sau creierul tău. Sau cine-o fi la conducere.

Se spune că alegem fie de frică, fie de încredere.

Și, cât timp amigdala ta e la conducere, vei alege de frică.

 

2. Oricât de bun ar fi alimentul respectiv, în timp ce-l mănânci trebuie să nu faci altceva decât să-l savurezi.

 

Nu poţi percepe senzaţia de saţietate dacă mintea ta e pe facebook.

 

Şi, ca să poţi slăbi, trebuie neapărat să te opreşti din mâncat când simţi senzaţia de saţietate – nu înainte, nu după.

 

3. Chiar dacă este cea mai bună gogoaşă de la bunica’ncoace, trebuie să vină la pachet cu o salată şi cu o sursă serioasă de proteine.

 

 Fibrele vor face damage control la nivel intestinal, iar proteinele vor face damage control la nivel sangvin.

Da, ai citit bine, ca să slăbești mâncând gogoși sau cremșnit sau orice trebuie să mănânci proteine la fiecare masă.

Și, dacă ești un fan al dietelor separaţioniste – că proteinele se digeră în X timp și glucidele în Y – pur și simplu ia o bucată de friptură, un cartof fiert sau făcut cum vrei tu și o salată de roșii sau alte legume, pune-le în blender și dă la viteză maximă.

O să obții un amestec omogen similar cu cel obținut în stomacul tău sub acțiunea undelor retropulsive care resping departe de pilor orice firimitură de mâncare cu diametru mai mare de 2 mm.

Acum uită-te la amestecul din blender!

Chiar crezi că enzimele pancreatice o să aibă vreo problemă să digere vreo parte din el?

Pancreasul secretă de toate: proteaze pentru proteine care abia au fost  atinse în stomac, amilaze pentru glucide care abia au fost atinse în gură și lipaze pentru lipide care – în cazul în care nu mai ești nou-născut alăptat – nu au fost atinse deloc până în intestin.

 

Şi sunt nişte enzime atât de puternice încât pot liza chiar şi celulele pancreatice.

 

Confuzia ta legată de combinația proteinelor și glucidelor lipsește cu desăvârșire în celulele tale pancreatice, care sunt capabile și să digere orice combinație și să crească insulina la cer dacă i le dai separat.

Și îngrășatul este cauzat de insulină în exces, nu de mâncat în exces – care insulină în exces apare că mănânci aiurea, nu neapărat că mănânci mult.

 

De fiecare dată când mănânci mese incomplete (denumite „gustări“, nu-i așa?) te îngrași mai mult decât dacă ai mânca mese complete. Adică mâncând mai puțin te îngrași mai mult decât mâncând mai mult. Tare, nu?

Iar mult blamata balonare nu se întâmplă în stomac și nu se întâmplă pentru că ai mâncat tu fructe la masă sau pentru că ai combinat proteinele cu glucide sau pentru că unele teoretic se digeră într-un timp diferit de altele.

Ci pentru că poate mănânci prea mult amidon crud în general sau pentru că același stres care-ți ține amigdala superstimulată ți-a afectat și pilorul și motilitatea intestinală, ducând în colonul tău substanțe nedigerate care vor fermenta sau putrezi acolo.

 

Sau poate suferi de sindrom de colon iritabil, acesta fiind, de asemenea, masiv cauzat și agravat de stres.

Cât timp nu înțelegi cum funcționezi de fapt în stare de stres, vei fi o simplă frunză în vântul poftelor tale.

Iar informațiile conflictuale create de inundația de nutriționiști o să te țină într-un continuu război cu ține însuți.

 

Astăzi, 1,5 miliarde de oameni sunt supraponderali, 1 miliard sunt „chronic dieters“, iar jumătate de miliard sunt obezi.

 

Iar industria de slăbit aşteaptă ca numărul obezilor să se dubleze.

 

Astăzi, sunt 40 milioane de copii obezi, iar industria de slăbit aşteaptă ca numărul copiilor obezi să crească la 70 milioane.

 

Nu există nicio confuzie – ştim de mult neurofiziologia comportamentului alimentar.

 

E vorba despre BANI.

 

În 2010, industria de slăbit a avut un profit de 385,1 miliarde de dolari şi – conform analizei Weight Management Market by Services, Supplements, Diet, Equipment and Devices: Global Analysis and Forecast 2007-2015, realizată de businesswire.com – se aşteaptă ca în 2015 să ajungă la 650,9 miliarde profit.

 

De aceea, te invit la o consultaţie de nutritie în care îți voi explica în cea mai colocvială limbă română toate aceste mecanisme care te fac să simți că mori dacă nu mănânci gogoașa asta, de ce chiar trebuie și cum trebuie s-o mănânci ca să slăbești.

 

Ca la anu’ sa nu faci parte dintre numerele de mai sus!!!

Despre Autor

Diana Artene

Sunt Nutritionist-Dietetician, Master in Nutritie si Doctor in Nutritie Oncologica, Nutritionist Sportiv acreditat de Societatea Internationala de Nutritie Sportiva si membru al American Society for Nutrition și al European Society of Medical Oncology.